Turcii și birocrații din Cetate

Cetatea Oradea a trecut în existenţa ei prin două momente dificile. Când au cucerit-o turcii şi când gospodărirea ei a fost dată Direcţiei de Patrimoniu Imobiliar. Ea rămâne în continuare pustie, cu excepţia evenimentelor organizate de APTOR. 

Motive sunt destule. O dată că, fiind bani europeni la mijloc, 5 ani nu ai putut bate un cui. Apoi, că accesul era practic imposibil, dar nimeni nu i-a împiedicat pe birocraţi să găsească chiriaşi care să intre în Cetate după finalizarea pasajelor.

Ştiu cazuri de investitori care au renunţat pentru că erau mari chiriile, iar spaţiile nefuncţionale - cotloane, subsoluri neatractive - au fost băgate cu forţa pe gâtul lor. Dai bani, să zicem, pentru 1.000 mp, din care utili sunt 400. Unde mai pui că, pentru a respecta cerinţele impuse în cazul monumentelor istorice, amenajările sunt foarte scumpe.

Dacă licitezi spaţiul pentru un hotel şi nu vine nimeni, nu investitorii, ci funcţionarii sunt de vină. Eu ştiu că visul oricărui bugetar, pentru a nu avea probleme cu Curtea de Conturi, este de a semna la serviciu maxim o dată pe lună, şi atunci statele de plată. Dar poate mai multă flexibilitate n-ar strica. Chiriile iniţial mai reduse ar popula Cetatea, iar după aceea, la renegocieri, edilii ar putea să-şi scoată pârleala.

Dar cu DPI la cârmă, care s-a chinuit ani buni să facă un caiet de sarcini pentru maşinuţele din parcuri şi a avut nevoie de 2 ani să tragă o ţeavă pentru a deschide piscina olimpică, şansele să vedem o Cetate mai animată sunt minime. Doar dacă primarul Birta ordonă ca în fortăreaţă să se facă o spălătorie de TIR-uri; poate aşa directorul DPI va ajunge mai des la obiectivul pe care îl păstoreşte.