Să-i dăm cep! Fermierii bihoreni se reprofilează tot mai mult pe pepeni și le explică secretele aromelor (FOTO)

Când se crapă de ziuă bărbatul e deja pe câmp. Împreună cu familia, adună lubeniţele care vor ajunge peste câteva ore într-un mic aprozar din Oradea. "Lubeniţa noastră este proaspătă. Nu stă cu săptămânile în piaţă", spune fermierul Lajos Seres, din Diosig.

În ultimii ani, profitând de încălzirea vremii, care a prelungit ciclul de producţie al pepenilor, bihorenii s-au reprofilat.

Scoşi din pepeni 

Culturile de pepeni verzi şi galbeni s-au extins în Bihor. Din zonele de nord-vest ale judeţului, cum ar fi Diosig şi Valea lui Mihai, cultivarea lubeniţei s-a întins în ultimii ani către sud, spre Avram Iancu şi Tinca.

"Suprafeţele cultivate cu pepeni şi numărul producătorilor sunt în creştere în fiecare an. Nu avem o cifră exactă, pentru că statisticile includ cultura pepenilor la un loc cu recoltele de câmp, dar asta se poate vedea în pieţe. Pepenii din Bihor concurează aici cu cei aduşi din ţară, inclusiv din Dăbuleni, sau cu cei din hipermarket-uri, aduşi din străinătate", spune şeful Direcţiei Agricole Bihor, Nicolae Hodişan (foto).

Fermierii bihoreni profită de experienţa vecinilor maghiari. "Aduc mai uşor hibrizii noi produşi în Ungaria, cu coajă subţire şi gust aromat, şi împrumută mai repede tehnologiile moderne. Aşa au ajuns să concureze cu succes pepenii româneşti aduşi din ţară, unde se cultivă cam aceleaşi soiuri, sau pe cei din străinătate, unde sezonul se apropie de sfârşit", zice Hodişan.

Tradiţia pepenilor 

Seres Lajos (foto) cultivă pepeni în Diosig din vremea comunismului. La începutul anilor 2000 a închiriat un spaţiu comercial la parter de bloc în Rogerius, unde îşi vinde producţia începând din primăvară, când apar primele legume din solarii, până în octombrie, după ultimele recolte.

"Anul acesta pepenii s-a copt mai repede cu două săptămâni pentru că vremea a fost mult mai caldă. La sfârşitul lunii iunie aveam deja lubeniţe în aprozar", zice el.

Bărbatul afirmă că lubeniţa de Bihor bate de departe concurenţa. "Zona Diosig este tradiţională pentru pepeni. Pământurile sunt bune şi oamenii pun doar îngrăşământ de la animale. Nu folosesc azot, ca în alte zone din ţară, unde pepenii se fac pe nisip şi, dacă nu pui chimicale, nu se face nimic", explică Lajos. 

Chimizarea redusă face ca lubeniţele de Bihor să fie mult mai sănătoase. "Dacă îţi iei pepene adus din ţară şi eşti mai sensibil, nu ştii apoi de ce ai diaree sau dureri de burtă".

Uşor de ales 

Bihorenii mizează şi pe lanţul scurt între producţie şi desfacere. "Ce vând acuma în piaţă am cules din câmp azi-dimineaţă. Lubeniţele noastre au aromă mai bună pentru că nu ajung stătute la oameni", zice Bodiş Emeric, fermier din zona Cauaceu.

Pepenii buni se cunosc şi fără să li se dea cep. "Cei proaspeţi au culoarea mai vie. Dacă stau cu zilele la vânzare, coaja se face mată, de-aia le şi tot şterg vânzătorii", explică Imi.

De asemenea, un pepene verde bine copt se cunoaşte pe auzite. "Întorci lubeniţa cu partea galbenă, care a fost pe pământ, în jos, şi o baţi cu palma. Dacă e bună, cu miez gustos, sună înfundat, ca atunci când loveşti o cizmă «de gumă» şi vibrează uşor", spune bărbatul. 

Producţii "mişcătoare"

Cultura pepenilor presupune o muncă susţinută, din primăvară până în toamnă. "Trebuie să lucrezi cu toată familia. Când unii sunt în câmp, alţii duc marfa la piaţă. Dacă vinzi la intermediar nu câştigi nimic", spune Imi.

Pentru că nu pot acoperi tot lanţul, decât să vândă pe bani de nimic, mulţi fermieri în vârstă s-au retras. "Când eram copil fiecare familie cultiva lebeniţă. Acum 40-50 de ani peste 100 de familii puneau pepeni, astăzi abia vreo 20", spune Seres Lajos din Diosig.

Pe de altă parte, modificările climatice a făcut ca zona de producţie să migreze spre sudul judeţului. "Degeaba avem pământul bun, că lubeniţa, dacă nu plouă, nu se face. În zona Diosig nu prea avem apă. În ultimii ani vin tare din spate fermierii din zona Tinca. Acolo au Crişul Negru şi obţin culturi mai bune pentru că le pot stropi", zice Lajos.

Regele lubeniţei de Bihor 

Inginerul agronom Kondor Ferencz (foto) este cel mai mare producător de pepeni din Bihor, cu peste 5 hectare cultivate. Fiindcă în primăvară a făcut plantări eşalonate tot la aproape 3 săptămâni, va vinde lubeniţă toată vara. "La o investiţie de 15.000 - 25.000 lei la hectar poţi face un profit de vreo 40.000 lei la hectar", spune Feri. 

Inginerul lucrează după o tehnologie folosită şi de agricultorii experimentaţi din Ungaria, cu răsaduri puse în primăvară în tunel din folie, soiuri certificate şi irigare prin picurare. "Dacă lucrezi ca la carte câştigi, dar trebuie să munceşti toată vara. Lubeniţa nu ştie de zile libere. Când nu eşti în câmp la recoltat, eşti în piaţă la vânzare", zice el.

"Cu cât daţi lubeniţa?"

Familia Kondor vinde în magazinul propriu şi în piaţa din Tinca, în piaţa de gros Vest Market din Oradea şi direct din câmp. "Am clienţi care cumpără 200 - 300 kilograme ca să revândă în zonele montane dincolo de Beiuş", explică fermierul.

Preţul de vânzare diferă, de altfel, în funcţie de cantitate şi de locul desfacerii. Săptămâna trecută, lubeniţa de Bihor se dădea cu 1,2 - 1,5 lei/kg în câmp, 2,5 lei în piaţa en gros, cam 3,5 lei pe încercate în celelalte pieţe din Oradea şi 4 lei în micile ABC-uri din oraş. În funcţie de zonă, soi şi mărime, pepenii galbeni costau cu circa 2-3 lei/kg mai mult.

"Cum e şi normal, preţul este mai mare la început de sezon, scade şi la 2 lei vara, când e vârful de producţie, şi mai revine puţin, pe la 3 lei, în toamnă", zice fermierul.

Căldura şi pepenii 

Canicula prelungită din ultima perioadă, deşi săptămâna trecută a luat o pauză, ameninţă să revină din august, ceea ce nu va face bine culturilor de pepeni. "Lubeniţei îi place căldura, dar îi merge bine la 28 - 31 grade. Dacă e mai cald, nu se mai dezvoltă", zice fermierul Zahari Jakab (foto), din Belfir, comuna Tinca. Prin urmare, soluţia este udarea zilnică. "Altfel am muncit degeaba"...

Din cauza arşiţei de la începutul lunii iulie, fermierul a trebuit să arunce pepeni prea copţi, care nu ar fi rezistat la transport şi şi-ar fi pierdut calităţile până la clienţi. "Lubeniţa se culege cu o zi, două înainte să fie coaptă. O lubeniţă proaspătă trebuie ţinută apoi o zi la rece ca să îşi adune aromele şi va fi mai gustoasă", explică Jakab.

Dacă tot costă cu ceva mai mult decât pepenii aduşi din ţară sau cumpăraţi din hipermarket, lubeniţa trebuie să aibă gust de Bihor. Dulce, răcoritor şi sănătos...

"Una este să vinzi lubeniţa în Tinca, unde a fost culeasă, alta-i s-o transporţi la Oradea. Plăteşti maşină, vânzător, spaţiu de desfacere. Apoi, una este să vinzi o lubeniţă de 6 kg şi alta să dai una de 12 kg. Chiar dacă lubeniţa mai mare este de obicei mai gustoasă, costă mai mult şi nici nu încape în frigider"

Zahari Jakab, fermier din zona Tinca

EUROPA REDESCOPERĂ PEPENII
Lubeniţa "europeană"

Pepenii verzi şi galbeni iubesc căldura. Conform statisticilor citate de Ziarul Financiar anul trecut, topul european al producătorilor a fost dominat de Spania, cu o producţie de 1,16 milioane tone, urmată de Italia (751.570 tone) şi Grecia (puţin peste 300.000 tone). În România, producţia a fost de numai 136.770 tone.

În schimb, în urma programelor guvernamentale de stimulare a acestei culturi, în Ungaria producţia de pepeni a crescut de la 101.360 tone în 2022 la 126.700 tone anul trecut.

În luna iulie, Ministrul Agriculturii din ţara vecină, Istvan Nagy, declara că pentru acest an fermierii maghiari se aşteaptă la o recoltă de 160.000 - 180.000 tone de pepeni verzi, pe fondul condiţiilor climaterice favorabile, şi la o sporire a exporturilor în ţări precum Cehia, Polonia şi Slovacia.