1995. Caroserii peste tot
Imediat după căderea regimului comunist, piața auto s-a schimbat: tot mai mulți români și-au cumpărat mașini proprietate personală. Drumurile și parcările nu erau pregătite pentru creșterea traficului, iar mulți orădeni au constatat că nu prea aveau ce face cu mașinile, din cauza costurilor și a pieselor de schimb greu de găsit.
La jumătatea anilor ’90, orașul începea să se umple de mașini abandonate, unele bune, dar nefolosite, altele lovite și lăsate acolo unde s-a întâmplat incidentul.
Presa locală din primăvara lui 1995 atrăgea atenția că urbea se transforma într-un „cimitir de mașini”. Multe erau de găsit în cartierul Rogerius, de pildă pe bulevardul Dacia, unde pe vremuri întorcea tramvaiul 5 și unde se găsea o caroserie de Dacie lăsată cu săptămânile fără ca „municipalitatea și poliția să dea un semn că s-ar gândi să afle proprietarul”.
Pe Calea Aradului, chiar în fața școlii Poliției de Frontieră, zăcea un autobuz, iar pe malurile Crișului se găseau alte rable. Ziarele arătau că, de la o săptămână la alta, dispăreau câte un geam, o roată, un scaun de pe astfel de vehicule, nefiind ridicate de nimeni, ci doar de... colecționari și de cei în nevoie de piese.
2022. Ridicări săptămânale
În aproape 30 de ani, numărul mașinilor a crescut mult, astfel că în municipiu sunt înregistrate peste 100.000 de vehicule personale și comerciale.
Fenomenul abandonării lor pe domeniul public continuă (foto sus), chiar dacă imaginea nu este la fel de delăsătoare ca în anii 1990.
Atât în cartierele de blocuri, cât și pe străzile cu case, inclusiv cele centrale, inclusiv pe spații verzi și printre clădiri, se găsesc și azi mașini lăsate de stăpâni, multe aflate în stare proastă, unele vehicule chiar relativ noi. Diferența e că acum rămân întregi și nu se mai „servesc” diferite persoane din ele.
Pentru depistarea lor, Poliția Locală patrulează și somează acele vehicule care, vizibil, sunt nemișcate și se află în stare rea. După aplicarea, conform legii, a somației și încheierea procesului-verbal de constatare a situației, se lasă un interval de timp în care proprietarul, dacă există, poate revendica mașina. Altfel, ea este ridicată cu un utilaj anume dotat și transportată în depozitul din strada Academiei, pentru a fi ulterior valorificată de autorități.
Săptămânal sunt identificate și ridicate astfel de vehicule, cu sau fără numere de înmatriculare, prin eliminarea lor fiind eliberat, parțial, domeniul public.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.