Voluntar de profesie: Georgeta Szabo, una dintre cele mai active voluntare din Oradea, îi învaţă pe copii să respecte natura

Când era copil, Georgeta Szabo voia să se facă actriţă ori medic. N-a ajuns însă nici una, nici alta, alegând profesia de asistent social. Acum "tratează" nevoile unor copii sau adulţi ajunşi în situaţii grele şi improvizează mereu o poveste care să le aducă zâmbetul pe buze.

Câştigătoare, de două ori, a titlului "Voluntarul anului" la Asociaţia Caritas Eparhial, Georgeta îşi dedică timpul şi energia făcând bine altora. Organizează ateliere şi tabere pentru copiii din familii nevoiaşe sau din centre de plasament, ca să îi înveţe, prin joc, să socializeze, să colaboreze şi să respecte nu doar semenii, ci şi natura.

Voluntară de 12 ani

Georgeta avea 16 ani când a văzut întâia oară nişte voluntari. "Au venit la şcoală nişte tineri, prin Serviciul European de Voluntariat. Întâmplător, tot atunci am văzut un afiş al Caritas Eparhial, care recruta voluntari", spune tânăra, acum în vârstă de 28 de ani. S-a înrolat în asociaţie şi de-atunci viaţa ei se învârte în jurul copiilor şi adulţilor care au nevoie de sprijin.

În 2012 şi 2013, Georgeta a fost desemnată "Voluntarul anului" la Caritas Eparhial, adunând sute de ore de muncă în sprijinul semenilor. "În primul an, s-a nimerit că n-am mers o lună la şcoală, din cauza unei greve. Ca să nu pierd timpul degeaba, am făcut voluntariat", povesteşte ea.

N-a simţit deloc că munca neplătită în favoarea altora o oboseşte. "Bucuria celor pe care îi ajut e o răsplată suficientă".

Fără prejudecăţi

Absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Georgeta şi-a dedicat cariera de asistent social asociaţiilor neguvernamentale. A coordonat mai multe ONG-uri, înfiinţate de ea sau de alţii, adunând în jurul ei oameni dispuşi să facă bine. Cel mai mult lucrează cu copii din centre de plasament sau din familii sărace, dar adesea îi ajută şi pe adulţi.

La începutul anului, de exemplu, alături de alţi voluntari, a pregătit două luni de zile sandvişuri pentru cei care dormeau în azilul de noapte din Oradea. "Oamenii se bucurau mai ales pentru că cineva îi căuta", zice Geta.

Niciodată nu şi-a pus problema să-i critice pe cei care trăiesc pe străzi, din cerşit: "Unii au ajuns acolo după divorţ sau pentru că le-a murit soţul ori soţia şi nu au reuşit să treacă peste. Alţii, cum sunt cei crescuţi în centre de plasament, nu ştiu altceva".

Învăţare prin joacă

Pentru ca micuţii crescuţi în orfelinate ori în familii defavorizate să aibă şansa să devină adulţi responsabili, multe din proiectele Georgetei îi vizează pe aceştia. "Îi învăţăm lucruri de bază, cum să se spele pe mâini, să îşi pregătească o salată şi, prin educaţie nonformală, adică prin jocuri, îi ajutăm să dezvolte abilităţi de comunicare, de lucru în echipă", spune tânăra. Geta adoră şi să le spună copiilor poveşti cu tâlc, care să-i facă să înţeleagă că în viaţă trebuie să aleagă binele.

Orădeanca pune mare accent şi pe prevenţie. De pildă, a pus în scenă o piesă de teatru despre traficul de persoane, unde spectatori au fost inclusiv tineri care ar putea cădea victime acestei mafii. De asemenea, acum pregăteşte pentru mai multe mămici sărmane aşa-numita Cutie a Bebeluşului, un pătuţ de mici dimensiuni, cu toate cele necesare pentru primele trei luni de viaţă ale micuţului, pe care îl va oferi cadou bihorencelor care au mai mulţi copii. "Mortalitatea infantilă este destul de mare, iar un bebeluş care doarme cu mama şi alţi fraţi are un risc mare de sufocare".

Tot de dragul copiilor, Geta va deschide în curând, pe strada Cuza Vodă nr. 17, o ludotecă, unde oricine va putea închiria gratuit jocuri de masă. "Copiii trebuie să se joace, învaţă foarte multe aşa", explică ea.

Lecţii de ecologie

În ultimele luni, Geta şi-a concentrat atenţia spre un nou proiect: Cătunul verde, o asociaţie pe care a înfiinţat-o pentru soţul ei, Marius, un ecologist convins, pe care, de altfel, l-a cunoscut la protestele pentru salvarea Roşiei Montane. Cătunul verde va fi cadrul în care copiii şi tinerii învaţă importanţa protejării naturii şi a tradiţiilor locale. "Le spunem ce este reciclarea, cum se face, dar şi de ce trebuie conservate meşteşugurile", explică orădeanca.

În ultimele luni, din pricina pandemiei, n-a putut ţine nicio activitate. În vară, însă, are de gând să ducă 20 de copii din familii sărmane într-o tabără de ecologie. "Sunt copii care altfel nici nu ar şti ce este o tabără".

Chiar dacă este ea însăşi mămica unei fetiţe de 1 an şi 9 luni, Geta îşi găseşte timpul necesar să fie un fel de părinte şi pentru copiii care n-au de unde învăţa cum să devină oameni mari şi, mai ales, buni...