„VIP-uri” de odinioară: Personalități de seamă ale culturii naționale au vizitat Oradea interbelică (FOTO)

Oraş al României Mari după 1918, Oradea avea o viaţă culturală care se străduia să fie cât mai ferventă. Încercările de diversificare a manifestărilor s-au lovit adesea de probleme financiare, de dezinteresul autorităţilor locale şi de lipsa spaţiilor adecvate, dar publicul, de toate etniile, avea un apetit crescut pentru evenimente de calitate. Prin urmare, oraşul a fost gazda unor momente importante, cu musafiri de top. 

BIHOREANUL vă arată pe cine ovaţionau orădenii acum un secol.

"Sărbătorile" Enescu 

Personalităţi bine cunoscute din sfera muzicală, academică şi literară, inclusiv conducătorii statului, au trecut prin Oradea între 1919 şi 1940. Ca frecvenţă şi receptivitate din partea publicului, George Enescu s-a situat între primii. Într-un articol din revista Familia, poetul Stelian Vasilescu arăta că muzicianul a concertat în oraş de 11 ori între 1921 şi 1938, prima oară în 4 iunie 1921 ca violonist. A doua reprezentaţie, după doi ani, a fost ca o sărbătoare a melomanilor: "După concert, publicul l-a ridicat pe maestru pe umeri, apoi a deshămat caii de la trăsura lui, trăgând-o, în urale însufleţite, pe străzile oraşului", arăta ziarul Nagyváradi Napló.

În 1927 Enescu a dat trei concerte, în 13, 14 şi 16 ianuarie. "Publicul cădea în extaz când arcuşul, care părea fermecat, aluneca pe coardele violinei", menţiona ziarul Tribuna, interpretarea fiind socotită "deasupra tuturor marilor violonişti cari s-au perindat în Oradea". Artistul a prezentat, în audienţă absolută, Sonata nr. 3 pentru pian şi vioară în caracter popular românesc în la minor. După concert, a fost invitat la Clubul Ziariştilor, unde a stat câteva ore la discuţii cu gazetarii locali, ocazie cu care artistul Kara Mihály, cunoscut pentru realizarea statuilor Reginei Maria şi Regelui Ferdinand din Oradea, i-a schiţat un portret (foto). Dăruit lui Enescu, acesta a semnat portretul şi l-a oferit gazdelor, fiind publicat pe coperta Familiei câteva zile mai târziu.

Alte două concerte au avut loc în 22 şi 23 noiembrie 1929, din program făcând parte Sonata "Kreutzer" de Beethoven şi "Sonata" lui César Franck. Enescu revenea pe scena orădeană în 28 noiembrie 1931, cu lucrări de Händel, Dvorak, Schumann, Leclair şi Vitali. La împlinirea a 50 de ani, maestrul a fost onorat cu diploma de cetăţean de onoare al municipiului. În decembrie 1936 şi în 12 octombrie 1937, George Enescu a interpretat în Oradea Aria lui Bach şi nu numai, ultima sa reprezentaţie în oraş datând din 15 noiembrie 1938.

Conferinţele lui Iorga 

Personalitate uriaşă, istoricul Nicolae Iorga (foto) a fost oaspetele orădenilor pentru câteva conferinţe, prima oară în 18 octombrie 1920, când a vorbit despre "Vechimea şi originea elementului românesc în părţile Bihorului", însoţit de istoricul Alexandru Lapedatu.

Următoarea întâlnire cu orădenii a fost în sala mare a Primăriei, în decembrie 1925, pentru conferinţa "Apropierea sufletească între români şi minoritari", cu accent pe literatura fiecărei etnii. După prelegere, în semn de omagiu, profesorul George Sofronie i-a oferit o cunună de lauri, un dar similar venind şi de la reprezentantul artiştilor maghiari. A urmat o reprezentaţie teatrală şi un banchet la care a participat şi primarul Coriolan Bucico.

Următoarea conferinţă a lui Iorga în Oradea a avut loc în 31 mai 1931. Sosit în seara dinainte, istoricul, pe-atunci şi prim-ministru, a fost primit de prefectul de Bihor, Gheorghe Nicolau, şi a înnoptat într-un vagon special în gară. Aşteptat în faţa Primăriei de autorităţi şi o mulţime de cetăţeni, Nicolae Iorga a vorbit despre însemnătatea regalităţii în România şi despre programul său politic, perioada fiind una de criză economică. Anterior, Casa Naţională marcase 40 de ani de activitate ştiinţifică a lui Iorga, printr-o conferinţă la Teatru.

Ultimul popas al istoricului în Oradea a fost în 1 decembrie 1938. Prezentarea sa s-a axat pe situaţia istorică a Transilvaniei şi pericolul revizionist ungar şi german. "Timp de peste o oră şi 20 minute, cât a vorbit, mulţimea a manifestat prin ropote nesfârşite de aplauze", nota ziarul Universul. Înaltul oaspete a participat la depunerea de coroane de flori la statuia Regelui Ferdinand şi la comemorarea Reginei Maria (foto), de la a cărei moarte trecuseră patru luni.

Istorie, cultură, presă... 

Oradea a fost şi pe agenda unor nume sonore ale presei naţionale. Nichifor Crainic, scriitor, profesor universitar, directorul ziarului Calendarul şi fost director al revistei Gândirea, a ajuns aici pe 19 martie 1933, la invitaţia Societăţii femeilor ortodoxe. A fost aşteptat de o mulţime de oameni, apoi "a fost ridicat pe braţe de tineret şi purtat până afară din gară", relata ziarul Calendarul. 

După primirea de la Episcopia Ortodoxă, Crainic, un simpatizant al fascismului, a ţinut la Primărie conferinţa "Criza culturii moderne". Sala era ticsită de oameni sosiţi din mai tot Bihorul, evenimentul având un caracter naţionalist şi pro-legionar. Crainic a mai prezentat în Oradea şi o conferinţă privind cultura în concepţie ortodoxă, în ianuarie 1940.

Un moment sărbătoresc pentru presa locală a fost participarea lui Pamfil Şeicaru (foto), directorul ziarului Curentul, la manifestările organizate de filiala Astrei. În 20 aprilie 1940, acesta a prezentat comunicarea "Pentru o politică românească", motivată de începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi de ameninţările revizioniste ungare. A făcut un istoric al evenimentelor internaţionale ale ultimelor două decenii, arătând că epuizarea Germaniei şi primirea ei în Societatea Naţiunilor (similară ONU de azi) ar fi garantat o jumătate de secol de linişte, dar ascensiunea fascismului în Italia şi Germania, inclusiv alierea celor două state, fără nicio reacţie din partea ţărilor democratice, au schimbat echilibrul. Şeicaru socotea că urmarea încă unui conflict continental va fi formarea Statelor Unite ale Europei.

Gazeta de vest prezenta evenimentul cu entuziasm, menţionând că "o sală arhiplină a ascultat cu nesaţ cuvintele" ziaristului şi "l-a ovaţionat îndelung". Conferinţa a fost urmată de concertul Corului Muncă şi Voie Bună, dirijat de Nicolae Firu. Totodată, Clubul orădean al Ziariştilor a dat în cinstea oaspetelui o masă la care au mai participat primarul Augustin Chirilă, preşedintele despărţământului local al Astrei, Iustin Fogaş, şi directorul revistei Familia, Mihail Samarineanu. Şeicaru a profitat de moment pentru a-i ovaţiona pe poeţii Mihai Eminescu şi Ady Endre, amândoi legaţi de Oradea, primul fiind publicat aici în premieră, iar al doilea lucrând şi scriind în urbe.

Artişti ai condeiului 

Au fost şi alţi literaţi în Oradea. Poetul Octavian Goga a fost invitatul şezătorii literare a Asociaţiei Cele Trei Crişuri în 11 ianuarie 1926, unde a vorbit despre personalitatea lui Iosif Vulcan. Conferinţa a fost publicată ulterior de revista Cele Trei Crişuri, evenimentul încheindu-se cu un recital al orchestrei Societăţii Filarmonice.

Un moment sărbătoresc a fost pregătit pentru Goga în 7 februarie 1931, în sala Teatrului, cu participarea oficialităţilor şi intelectualilor locali, a episcopilor Roman Ciorogariu şi Valeriu Traian Frenţiu. Poetul a asistat alături de soţia sa (foto), fiindu-i prezentată activitatea literară şi recitate câteva poezii, iar seara s-a încheiat cu un banchet în sala Camerei de Comerţ, cu 200 de invitaţi.

Alexandru Lapedatu, după participarea la conferinţa lui Iorga din 1920, revenea în Oradea în ianuarie 1924, de astă dată ca ministru al Cultelor şi Artelor. Scopul vizitei era de a remite episcopilor ortodox Ciorogariu şi unit Frenţiu distincţiile acordate de Regele Ferdinand. Ceremonia, ţinută în cele două biserici din Piaţa Unirii, ortodoxă şi greco-catolică, a fost urmată de un banchet oferit de Primărie.

Un alt scriitor, Zsigmond Móricz (foto), pe care ziarul Cuvântul îl cataloga drept "cel mai de seamă romancier al literaturii maghiare actuale", conferenţia în Oradea la 3 decembrie 1926 despre "Situaţia actuală a literaturii mondiale". Întâmpinat la gară de scriitori şi ziarişti locali, prozatorul sosit din Budapesta a fost dus în oraş "într’o trăsură împodobită cu crisanteme în combinaţia culorilor steagului maghiar", nota ziarul Universul.

Evenimentele care au gravitat în jurul unor asemenea personalităţi au "rupt" din cotidianul local, bucurând publicul orădean dornic de cunoaştere şi cultură. Relatările păstrate în paginile ziarelor vremii descriu momente deosebite, aşa cum merită un oraş mare şi important.

PRINTRE OFICIALITĂŢI
Regi, prim-miniştri, miniştri...

Fără dubiu, cele mai importante personalităţi ale României interbelice erau Regele Ferdinand şi Regina Maria. Prima vizită regală avea loc în 23 mai 1919 (foto), suveranii începându-şi turneul prin Ardeal din Oradea. Au revenit aici şi în iulie, pentru a inspecta frontul de pe Tisa, iar Regina şi în 13 octombrie 1921, pentru dezvelirea statuii ce o reprezenta, în faţa Teatrului. Trei ani mai târziu, pe 21 noiembrie 1924, Regina şi Principele Carol participau la inaugurarea statuii ecvestre a Suveranului, în Piaţa Unirii, Regina deschizând simbolic, peste câteva zile, azilul de copii Principele Mircea. 

Regele Carol II a fost în oraş prima oară ca suveran în 1936, în trecere spre Praga, iar apoi în aprilie 1938, aprilie şi decembrie 1939, pentru inspectarea unităţilor militare şi a fortificaţiilor de pe graniţă. 

În aceeaşi perioadă, mai mulţi oficiali ai Guvernului au vizitat Oradea pentru diverse evenimente. În martie 1923 soseau Constantin Angelescu, ministrul învăţământului, şi Traian Moşoiu, ministrul comunicaţiilor, pentru prezentarea situaţiei din cele două domenii şi a unor intenţii, unele nematerializate, precum înfiinţarea unei universităţi în oraşul de pe Crişul Repede. 

În noiembrie 1938 venea la Oradea ministrul muncii, Mihail Ralea, pentru a verifica şantierul unui cămin de ucenici. 

Lucrările de fortificaţie de lângă oraş au fost inspectate şi de primul-ministru Gheorghe Tătărăscu în octombrie 1937, de ministrul Internelor, Armand Călinescu, şi de cel al Apărării, generalul Gh. Argeşanu, în aprilie 1938.