Pare ciudat, dar creșterea șomajului în Oradea este un semn bun, pe care-l așteptăm de zeci de ani. În ultimele luni s-au închis mai toate fabricile de confecții și pantofi care lucrau în sistem lohn.
Nu-i nicio plăcere să te trezești fără slujbă, dar muncitorii rămași pe drumuri au fost absorbiți în mare măsură de fabricile din parcul industrial, care de mult timp se plângeau că nu găsesc forță de muncă.
Faptul că lohn-ul nu mai e rentabil în Oradea înseamnă că salariile nu mai sunt atât de mici încât să fie atractive pentru patroni. Aceștia vor migra spre alte țări unde mâna de lucru este mai ieftină.
O altă veste bună: Bihorul este pe locul 24 ca nivel de salarizare pe plan național. E veste bună, pentru că de mult timp aud că Bihorul are cele mai mici salarii din țară și cele mai mari taxe.
Evident că, pentru un județ și un municipiu cu pretenții, locul 24 nu este satisfăcător. Numai că de multe ori statistica nu ne dă o imagine exactă a situației. Conform cifrelor, de pildă, la media salarială suntem sub Sălaj sau Maramureș. Dar realitatea din piață contrazice cifrele.
Dacă o familie din Zalău are un singur angajat, cu 4.000 lei pe lună, iar în Oradea ambii părinți lucrează, fiecare pe 3.000 lei, în medie sălăjenii o duc mai bine. E ca în bancul acela în care, dacă o femeie face dragoste doar cu soțul, iar alta cu tot satul, în medie amândouă sunt curve.
Pentru ca statisticile să fie relevante, trebuie luat în calcul și numărul de angajați, iar la noi, în ultimii 10 ani, acesta a crescut cu 20.000.
Bihorul mai are mult de făcut până să treacă de salariul mediu pe țară. Pentru asta trebuie mână de lucru înalt calificată, investiții în tehnologii de vârf și răbdare. Dar primul pas a fost făcut. A scăpat de lohn...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.