1910. Plăteşti şi treci
Podul Intelectualilor este cel mai cunoscut pod pietonal din Oradea. El leagă malurile Crişului în zona centrală, facilitând trecerea între zona Facultăţii de Medicină şi cea a Parcului Libertăţii.
Povestea trecerii peste Criş din această zonă are mai multe etape. Prima o putem considera "etapa lemnului", adică cea a podului din scânduri, construit aproximativ în anul 1850, când purta denumirea Podul Paralelor. În fiecare capăt exista o căsuţă cu o puşculiţă, unde cei care doreau să traverseze podul plăteau "o para" (un garaş). Spre deosebire de celelalte poduri de lemn din oraş, acesta a rezistat mult mai mult, circa 60 de ani, fiind înlocuit în anul 1910 cu o pasarelă metalică.
Proiectul podului a fost realizat după planurile Fabricii de Poduri Reşiţa şi a Căilor Ferate Austro-Ungare. Simplu, dar elegant, podul a devenit o emblemă a urbei, editurile prezentându-l în cărţi poştale. În timp, taxa de trecere a dispărut, la fel şi căsuţele din capete. În perioada interbelică s-a numit Podul Traian, fiind traversat în special de elita oraşului, de scriitorii şi profesorii de la liceul Gojdu, dar şi de cei care mergeau în Parcul Eminescu (Libertăţii de azi), la promenadă.
2018. Podul Intelectualilor
Podul din fier a fost, precum vechiul pod Decebal, "victima" viiturilor din anii ’70-’80. Nu se cunoaşte dacă în planurile de sistematizare ale vremii existase vreo intenţie de înlocuire a sa, însă schimbarea a devenit necesară după 1970.
Pasarela a fost demolată în anul 1974, ea fiind "vedetă" pentru ultima oară într-un episod al serialului "Pistruiatul".
Dezafectarea podului a fost necesară în urma surpării pilonului dinspre malul stâng al Crişului, astfel că nu mai prezenta siguranţă. Expertiza a arătat că nu se preta consolidarea structurii, ci dezafectarea. În paralel, în 1973-1974, în aval, imediat lângă cel existent, a fost construit noul pod, cu un singur pilon de susţinere.
Podul este unul suspendat, care a preluat balustradele vechii structuri. Şi de atunci încoace, el a fost traversat de intelectualii timpului ce lucrau în zonă, căpătându-şi actualul nume. În prezent, aici pot fi văzute două plăci comemorative. Una a fost montată la scurt timp după închiderea lucrărilor şi arată că lucrarea a fost executată de Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri Oradea. Cealaltă a fost montată cu ocazia centenarului vechiului pod, arătând că a fost inaugurat pe 30 decembrie 1910.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.