O altă formă de tulburare anxioasă este tulburarea anxioasă generalizată, care se deosebeşte de panică (unde simptomele apar brusc) prin faptul că bolnavii prezintă o anxietate difuză şi persistentă, fără fobii, atacuri de panică sau tulburare obsesiv-compulsivă.
Simptomele variază de la un pacient la altul, dar de obicei există o stare de tensiune, hiperactivitate vegetativă, timiditate şi vigilenţă. Se estimează că 2 până la 3% din oameni prezintă această boală, femeile fiind mai predispuse (raportul este de 2 la 1); nu s-a dovedit nicio legătură între această boală şi stresul societăţii moderne şi, spre deosebire de panică, nici aspecte genetice concludente. Evoluţia este mai favorabilă decât în panică, dar uneori persistenţa simptomelor poate determina depresie secundară şi abuz de alcool sau droguri.
Senzaţia de anxietate este o emoţie umană normală în anumite limite, care apare în anumite situaţii, având valoare adaptativă; intervalul de normalitate poate fi sesizat mai bine de către medicul psihiatru, dar şi un neavizat poate face diferenţierea. Important este ca tratamentul să fie recomandat şi controlat de către medicul psihiatru, începându-se cu psihoterapia şi continuându-se cu medicamente anxiolitice.
Tulburarea de stress post-traumatic este o altă tulburare anxioasă, care apare după un eveniment de stres puternic ce poate provoca suferinţă aproape oricărui om. Bolnavul retrăieşte evenimentul prin amintiri repetate, vise chinuitoare, senzaţia că evenimentul dureros se poate repeta, sau suferinţă psihică la expunerea unor evenimente asemănătoare. Pacientul prezintă deseori tulburări ale somnului, iritabilitate, dificultăţi de concentrare, vigilenţă exagerată şi reacţii exagerate de spaimă.
Evenimentele cele mai frecvente care pot declanşa boala sunt accidentele rutiere sau industriale şi dezastrele naturale (inundaţii, incendii, uragane). Se apreciază că, după un dezastru natural, circa 15% din populaţie prezintă o suferinţă mintală suficient de severă pentru solicitarea consultului medical şi a unei terapii anxiolitice. Tratamentul bolii este stabilit de medicul psihiatru şi constă în psihoterapie cu reabilitare socială şi medicamente anxiolitice în doze şi combinaţii individualizate.
Atenţie!
Anxietatea patologică poate şi trebuie să fie recunoscută, pacientul având de multe ori tendinţa de a-şi relata problemele. În această situaţie este necesar un consult medical, de obicei la medicul de familie, care va orienta bolnavul spre specialistul psihiatru.
Reţineţi!
Tulburările anxioase beneficiază de tratament eficient, medicamentaţia specifică fiind gratuită. Trebuie eliminată concepţia deformată că psihiatria este rezervată doar bolnavilor psihici incurabili.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.