Târguială pe(ntru) bihoreni

Fărâmițarea consiliilor locale și județene rezultată din alegerile locale desfășurate pe 9 iunie începe să-și facă acum efectele, când noii aleși pornesc la drum. În unele comune, primarii care au câștigat atunci scrutinul par condamnați „să ascută creioane”, să fie simpli administratori, fără putința de a  impune proiecte pentru dezvoltare.

La Brusturi, de pildă, edilul este de la PNL, dar în Consiliul Local se poate baza doar pe 4 voturi din 14, celelalte fiind în mâinile PSD și PUSL (câte 3), UDSCR (2) și USR (1). Nici vorbă de o majoritate simplă, necum de una care să-i asigure adoptarea proiectelor pentru care sunt necesare două treimi din voturile consilierilor.

În Girișu de Criș, primar a devenit un reprezentant al formațiunii fondate de Mihai Lasca, Partidul Patrioților Poporului Român, dar și el e în fundătură: în Consiliu se bizuie pe numai 4 colegi de la PPPR, același număr de consilieri având și PNL, care a pierdut Primăria, în timp ce PSD și UDMR au câte 2, iar AUR unul. Dacă edilii nu își vor convinge competitorii să tragă la aceeași căruță, dând uitării adversitățile și diferențele de ideologie (dacă or fi fiind), suprimându-și tentația de a-i sabota pentru a le lua locul în 2028, comunitățile, în cel mai bun caz, vor stagna.

Deși nu la fel de acută, problema există și în Consiliul Local Oradea, și în Consiliul Județean Bihor, unde primarul și președintele nu au o majoritate care să le permită lansarea unor proiecte relevante, ba și cele pornite pot fi stopate în lipsa majorității de două treimi. Luând doar exemplul proiectului tram-tren, chiar dacă reprezentanții celorlalte partide din cele două consilii vor declara că nu se opun, îl pot bloca printr-o simplă abținere la detalii - exproprieri, indicatori tehnico-economici etc.

Filmul ăsta l-am mai văzut în 2022, când a fost trântit de trei ori Inelul metropolitan de sud și aprobat abia după ce l-au votat doi PSD-iști, cu prețul excluderii lor ca trădători ai partidului. Fără sabotajul de atunci, deja am fi circulat pe centura metropolitană. Acum, nu de la primăvară.

De două luni, PNL-iștii negociază cu UDMR-iștii o majoritate stabilă, până acum fără succes. Aceștia vor ca „trofee” o poziție de viceprimar în Oradea și una de vicepreședinte la județ, în timp ce liberalii, oferindu-le posturile secunde și în primăriile conduse de ai lor, dar cu destui etnici maghiari, pretind tratament egal în orașe și comune cu edili UDMR, dar cu etnici români suficient de mulți încât să se simtă și ei la fel de îndreptățiți la reprezentarea în administrațiile locale.

Deși pentru politicieni negocierile - jocuri de putere - țin de interesele de partid și de orgolii, nici pentru cetățeni nu-i totuna cum se sfârșesc. De felul în care se înțeleg sau nu politicienii, inclusiv în „parlamentele” locale, depinde viața lor de zi cu zi. Vor mai fi investiții - în atâtea direcții în care stăm prost, în drumuri, apă și canalizare, gaz, locuri de muncă etc. - sau evoluțiile vor încetini?

Vom vedea și vom judeca, din nou, peste patru ani.