Şut şi... touchdown! După ani în şir de derivă, fotbalul american reînvie în Oradea la iniţiativa unor tineri ambiţioşi

La 1 iuie 1902, în Parcul Rhedai, actualul Stadion Tineretului, se disputa primul meci de fotbal pe tărâm orădean, între două echipe îmbrăcate în roşu, respectiv albastru. La partida cu pricina asistau câteva sute de spectatori, rude, prieteni ai sportivilor, curioşi...

La 110 ani distanţă, pe 4 august 2012, pe Stadionul de la Universitate s-a disputat primul meci de fotbal american din oraş. Echipele, Oradea Stars şi vicecampioana României, Cluj Crusaders, au fost echipate tot în roşu şi albastru. E adevărat, victoria a revenit clujenilor, la o diferenţă mare de scor (6-54), dar cele câteva sute de spectatori s-au bucurat de un spectacol agreabil. Şi au trăit şi plăcutul sentiment că, la fel ca înaintaşii lor de acum un veac, participă la un moment istoric.

Primii în ţară

Fotbalul american a ajuns în Oradea în primăvara lui 2007, când patru studenţi orădeni, bine clădiţi fizic, au început să dea prin parcuri primele pase cu mingea specifică jocului de peste Ocean, stârnind curiozitatea şi chiar admiraţia privitorilor. Petre Porumb, fiul unui fost mare jucător de handbal orădean, şi colegii săi de atunci, de la Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene a Universităţii Oradea, au hotărât să-şi formeze repede o echipă, prima de fotbal american din România, stabilind ca antrenamentele să aibă loc pe Stadionul de la Universitate. În scurt timp 14-16 adepţi veneau constant la miuţele de pe terenul de rugby.

Petru era hotărât să joace fotbal american încă din primii ani de liceu. Nu era omul care să-şi piardă nopţile prin cluburi, ci prefera să stea cu telecomanda în mână, urmărind marile dispute din fotbalul american de peste Atlantic. Legătura cu sportul a fost făcută mult mai târziu, când o verişoară de-a lui, stabilită în Spania, i-a trimis, după lungi insistenţe, o minge de fotbal american. O bună perioadă de timp, întreaga avere a echipei orădene a fost acea minge ovală.

Petru şi colegii săi, Alexandru şi Dan, nucleul viitoarei echipe, aveau doar vise. Despre echipament nici nu putea fi vorba. Nu aveau căştile specifice, nici protectoarele de umeri sau coapse, şi nici nu aduceau deloc cu fioroşii luptători americani. Se întâlneau, însă, de două ori pe săptămână la antrenamente, visând la un Super Bowl de România...

Nimeni, nimic

Primul pas concret l-au făcut pe 19 mai 2008, când a fost fondată AS Oradea Stars. Băieţii nu aveau antrenor, primul regulament l-au tradus de pe internet, şi tot de pe calculator s-au inspirat şi în privinţa complicatelor scheme tactice. Au început să colecţioneze literatură de specialitate de peste tot, au apelat la prieteni şi cunoscuţi, la firme, ba chiar şi la Ambasada Statelor Unite, căutând sprijin. Singura doleanţă era să capete un rând de echipament. Din păcate, răspunsul tuturor a fost negativ.

Unuia dintre băieţi i-a venit ideea de a apela la echipa din Debreţin, care participă în Campionatul Ungariei, unde există şi federaţie şi ligă proprie. Vecinii s-au oferit să-i găzduiască pe terenul şi în baza lor şi chiar să facă antrenamente comune, dar au pus o condiţie: orădenii să aibă un lot minim de 33 de jucători. Totul s-a spulberat când maghiarii au aflat că orădenii n-aveau nici măcar elementarul echipament, ce costă 150-300 de euro pe om.

Flacăra speranţei s-a stins cu totul în toamna anului 2009, când activitatea AS Oradea Stars a fost suspendată. Între timp liderul team-ului orădean, Petru, a plecat în Irlanda, imitat de alţi doi colegi, care au ales Occidentul...

"Cavalerii" din Hidişel

Vestea că Oradea şi-a format o echipă s-a extins, însă, rapid în România. Aşa au apărut echipe ca Bucharest Predators, Bucharest Rebels, Constanţa Sharks, Prahova Thunders, Timişoara 89ers sau Cluj Crusaders. Din 2007 până azi, în celelalte locuri din ţară lucrurile s-au mişcat. Echipele au evoluat, spre deosebire de oraşul care lansa României provocarea numită fotbal american, dar unde pionierii nu şi-au găsit sponsori.

În primăvara acestui an, ceva însă s-a întâmplat şi aici. Pe terenul de la Hidişeul de Sus, sătenii se minunau zi de zi de băieţii îmbrăcaţi în armuri, aterizaţi parcă de nicăieri, care dădeau pase şi se placau pentru o minge destul de mică şi cam ovală. Erau jucătorii din Timişoara, veniţi în Bihor pentru antrenamente. "Au fost la Hidişelul de Sus şi la Salonta. Câţiva dintre noi am făcut antrenamente comune cu timişorenii", spune Antonio Ari (foto), 23 de ani, un tânăr absolvent de Drept care a preluat "flacăra" fotbalului american. Lui i-a venit ideea de a declanşa operaţiunea "Primul meci în Oradea", cu o echipă invitată din alt oraş, care să provoace interes în jurul acestui sport.

Vis împlinit

După luni de muncă, visul s-a împlinit. Pe 4 august, la Oradea s-a jucat primul meci de fotbal american din istorie, într-o atmosferă de adevărată sărbătoare. Profesorul universitar Iacob Hanţiu, un veritabil om de sport, care a asistat la multe meciuri "adevărate" peste Ocean, în campionatele colegiilor americane, a fost alături de băieţii orădeni, a căror avere se ridică acum la... un rând de echipament şi cinci mingi. "Mă bucur că acest meci a putut avea loc. Este o bună propagandă, au fost mai mulţi spectatori ca la un meci de ligă inferioară la fotbal", a concluzionat fostul decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport.

Fără un antrenor pe bancă, Oradea Stars, echipă compusă din studenţi sau tineri absolvenţi ai Universităţii, a pierdut meciul de debut fără drept de echivoc, cu mult mai experimentata echipă clujeană (6-54) dar istoria va reţine că primul touchdown (n.r - eseul din rugby sau încercarea) din istorie, pe un teren din Oradea, a fost marcat de un orădean, Cristian Feier, la o fază iniţiată de un alt orădean, Marian Mikas, ambii studenţi la Cluj şi jucători la Crusaders.

Istoria va mai reţine că Oradea a marcat prima ei încercare prin Vlad Olar şi că cei 15 curajoşi au fost: Antonio Ari (linebacker), Sorin Bradea şi Samuel Filip (defensive tackle), centrul Răzvan Pârcălab, Andrei Chiribişan, Sergiu Negruţ, Bogdan Drăgoescu şi Barabas Filip (cornerback), Daniel Vereş (tight end), Valentin Plugar, Vlad Olar şi David Daragiu (wide receiver), Sergiu Crăciun şi Bogdan Lenghel (runningback) şi "quarterback-ul" Edi Daragiu.

"Pentru noi a fost un vis împlinit, chiar dacă am pierdut", a spus Antonio Ari, căpitanul stelelor orădene. De acum, nu vor mai fi un punct de atracţie prin parcuri, căci în fiecare seară de luni, miercuri şi vineri, de la orele 20, şi-au programat antrenamente la Stadionul de la Universitate. "Cei care vor să joace acest sport sunt bineveniţi alături de noi. De altfel, la finele acestei luni vom organiza, tot la Universitate, un Camp de fotbal american, cu echipele din Oradea, Cluj şi Bekescsaba", sună chemarea jucătorilor orădeni, care aşteaptă în continuare un sponsor. Fie el cu un sac de var, cu o apă plată sau, de ce nu, cu un rând de echipament...

Fotbalul american îşi are originile, ca toate sporturile, într-o universitate. În jurul anului 1825, o grupă de studenţi de la Princeton a început să practice un joc ce era cunoscut sub numele de "ballown", în care combatanţii îşi foloseau forţa pumnului pentru a avansa cu mingea. Sportul era de o duritate extremă. În paralel, la renumita Universitate Harvard se juca, doar în zilele de luni, un sport asemănător: denumit sugestiv "Bloody Monday" (Lunea însângerată), datorită brutalităţilor.

După patru decenii de "sport sângeros", Colegiul Rutgers a stabilit o serie de reguli în 1867, anul în care fotbalul american a fost "patentat", iar în 1869 se juca primul meci, scor 6-4, între Rutgers şi Princeton. În 1873, reprezentanţii colegiilor Columbia, Rutgers, Princeton şi Yale redactau primele reguli ale fotbalului jucat între colegii. Devenise un sport popular, care prelua mult din soccer (fotbalul european). Aceste echipe au format Intercollegiate Football Association (IFA), care în scurt timp a redus numărul jucătorilor de la 15 la 11, stabilind şi lungimea terenului la 110 yarzi.

Datorită brutalităţilor, mai multe colegii au interzis jocul după ce 180 de jucători s-au accidentat grav iar alţi opt au murit în urma unor astfel de partide. În 1905 preşedintele Theodore Roosevelt a convocat şefii cluburilor pentru a slava fotbalul american de la dispariţie. Rules Committee (Comitetul Regulilor) a decis legalizarea pasei înainte, a interzis jocul în masă (care produsese contactele mortale) şi a stabilit un set de reguli la blocaj, care să protejeze jucătorii. Durata unui meci a fost stabilită la 60 de minute, cât este şi astăzi.

Jocul a devenit profesionist prin 1920, iar în epoca sa modernă a ajuns o mare afacere, îndeosebi după 1970. La finele fiecărui sezon al NFL, câştigătoarele conferinţelor se întâlnesc în Super Bowl, unde se decide campioana naţională. Acest meci, jucat întotdeauna în ianuarie, a fost desemnat cel mai urmărit eveniment sportiv din toate timpurile, chiar peste Jocurile Olimpice.