În al 12-lea ceas, Ilie Bolojan a preluat conducerea PNL, ca președinte interimar. Spre deosebire de predecesorii săi, cum ar fi Ciucă ori Cîțu, nu impus de cineva de sus, ci propus de colegi, ca un colac de salvare pentru toți. Un detaliu pe care a ținut să-l spună deschis, fiindcă dacă aceștia nu se vor „alinia cu cetățenii”, va renunța la șefia partidului. Nu-și pune obrazul la bătaie ca să-l huiduie oamenii ori să ajungă subiect de miștouri, ca alții.
Din prima zi n-a pierdut timpul. A făcut un adevărat maraton pentru a-și transmite mesajele. Primul: fără „politrucuri”! Sprijin pentru Elena Lasconi, candidata USR rămasă în cursa pentru Președinție, și încă „fără nicio negociere”. Nu de dragul ei ori fiindcă aceasta l-ar vrea premier, ci pentru că e singura variantă pro-europeană „într-un moment de cumpănă”. Și-a asumat un cost politic, nemulțumirea PNL-iștilor obișnuiți să tranzacționeze totul, și unul de imagine, aproape instantaneu fiind lapidat pe rețele că ar gira orientarea pro-LGBT. A lămurit rapid: „Valorile noastre, ale PNL, sunt diferite de ale USR. Noi suntem susținătorii familiei tradiționale fără echivoc”. Dar acum nu soarta unei persoane e în joc, ci a țării, a insistat acel Bolojan care, poate vă amintiți, era ocărât și în 2018 pentru că a mers la Referendumul pentru Familie. Ca de altfel, culmea, și Lasconi...
Apoi au urmat celelalte. Ce va face dacă va avea șansa. Dacă în 2008, când candida pentru conducerea Oradiei, anunța „Ordine în Primărie, curățenie în oraș”, iar în 2020, când a plecat la Consiliul Județean Bihor, mergea „nu la odihnă, ci la curățat de grajduri”, și de data asta a fost clar-cristal: schimbări radicale, de sus în jos. Parlament cu 300 de membri, pentru care legea să fie dată nu la calendele grecești, ci anul viitor, ca să fie aplicată la proximele alegeri. Stat eficient, fără instituții suprapuse care sporesc birocrația și frânează inițiative. Descentralizare, stat de drept, meritocrație. A nu-ți mai bate joc de banii publici nu e o chestiune de ideologie, ci de decență publică, a insistat „tăietorul de bugetari”.
Bolojan a repetat asta toată săptămâna, de dimineața până seara, pe unde a apucat, deși părea că vorbește în pustiu: oamenii vorbeau de Georgescu, ceilalți lideri „de dreapta” calculau cum să iasă cât mai bine la parlamentare. A continuat chiar și după ce tabăra pentru a cărei candidată și-a dat sprijinul necondiționat a început să-l picteze în negru, tot pe internet. A continuat chiar și după ce șeful UDMR a spus că nu crede în „calitățile lui de lider”.
De ce? Ambiție? Responsabilitate? Masochism? Sau un simț al datoriei, greu de găsit altminteri în întreaga adunătură politică de azi? Bolojan a făcut-o, zic eu, ca să răstoarne „taraba” și să fie limpede: dacă vrem nu să mimăm, ci chiar să facem schimbări, asta-i de făcut! Întrebarea e dacă se mai găsesc și alți kamikaze? Și dacă da, pentru cât timp?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.