Starea de urgență. De la teorie la practică

România se află de aproape două luni în stare de urgență, iar zilele acestea se vehiculează diverse scenarii despre ce se va întâmpla după 15 mai. Până atunci, este bine să privim, comparativ, ce scrie în Constituție cu privire la starea de urgență și ce s-a întâmplat în realitate.

Potrivit articolului 53 din Constituție, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Conform articolului 93 din Constituție, intitulat „Măsuri excepționale”, Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

Din textele constituționale reproduse mai sus, rezultă că Președintele declară starea de urgență, iar pe perioada acesteia, Parlamentul, aflat în sesiune continuă, aprobă legi care pot limita sau restrânge drepturi fundamentale ale cetățeanului. Mai mult, acest rol ar putea reveni și Guvernului, pe calea mult blamatelor ordonanțe de urgență - când ar putea fi urgență dacă nu în stare de necesitate?

Cele expuse mai sus sunt teoria. În practică, Președintele impune reguli prin chiar decretul de instituire a stării de urgență (o asemenea practică fiind cel puțin discutabilă), Parlamentul strălucește prin lipsă de activitate, iar Guvernul devine brusc legalist și nu uzează foarte mult de ordonanțe.

În schimb, regulile în țară sunt impuse prin ordonanțe militare, acte juridice nu tocmai în afara criticilor - spre exemplu, se stabilesc contravenții prin ordonanțe militare deși această posibilitate nu este prevăzută de lege.

În aceste condiții, Avocatul Poporului sesizează Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate vizând chiar modalitatea de instituire și desfășurare a stării de urgență.

Dacă se va admite, viitoarea stare de urgență va fi altfel și în practică... Să sperăm însă că, cel puțin noi, nu o să o mai experimentăm!