Specialistă în salubritate, Liliana Nichita spune de ce România nu reciclează: „În salubritate, schimbările necesită ani”

Restantă în UE la reciclarea deșeurilor, România are șanse să avanseze în acest domeniu costisitor doar dacă asigură un sistem eficient de colectare a deșeurilor aruncate separat, care să fie cât mai aproape de „sursă”, adică de cetățeni, și derulează campanii serioase de educație ecologică.

„Sloganul «colectează separat deșeurile» ar trebui să fie similar ca intensitate cu cel referitor la consumul de sare, zahăr și grăsimi”, este convinsă Liliana Nichita, directoarea Federației Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară (FADI) din țară, acele foruri din fiecare județ responsabile de problema salubrității. Cu o experiență de trei decenii în managementul deșeurilor, ea spune că în acest domeniu schimbările se produc greu, așa că trebuie insistat...

Colectarea separată, obligatorie

- România este una dintre țările care reciclează cele mai puține cantități de deșeuri. De ce nu reușim să intrăm în rând cu lumea europeană?

- Cauzele sunt multiple, plecând de la lipsa recipientelor de colectare separată în toate localitățile, cât mai aproape de locul de generare a deșeurilor, adică de fiecare gospodărie. Proximitatea este principalul factor care influențează participarea populației la sistemul de colectare separată. Apoi, comunicarea cu populația, informarea și educarea joacă un rol cheie, pentru că trebuie să știm ce fel de deșeuri se colectează separat, în ce recipient și care este finalitatea acestui gest.

Procedurile de delegare a serviciilor au întârziat foarte mult proiectele, ani în care a fost pierdut timp prețios. În domeniul gestionării deșeurilor, inerția este foarte mare și, în plus, discutăm despre un sistem foarte complex, care implică mai mulți actori pe lanț. În acest domeniu, schimbările necesită ani, pentru că trebuie să fie corelate și funcționale toate etapele în același timp. Instalațiile de tratare a deșeurilor sunt insuficiente, mă refer și la capacitatea instalațiilor de sortare și la tehnologiile aplicate, precum și la faptul că nu există instalații de compostare pentru bio-deșeuri în toate județele.

Cu toate acestea, au fost realizate progrese, iar rezultatele se văd în județele cu SMID-uri funcționale.

- Ministerul Mediului tot amână implementarea sistemului garanție-returnare (SGR) pentru ambalajele din sticlă. Recompensarea colectării separate ar putea fi o soluție?

- Data avansată este noiembrie 2023, iar acest lucru, din câte cunosc, se datorează faptului că nu este pregătit întregul sistem, din punct de vedere logistic. Dacă recompensarea poate fi o metodă eficientă rămâne de văzut. Nu știm cât de dornic este cetățeanul să recupereze garanția pentru un ambalaj, iar valoarea acesteia poate să conteze.

Blocul, un singur client

- Neîndeplinirea țintelor de reciclare este o problemă tot mai costisitoare pentru primării și cetățeni. Ce ar trebui să facă Guvernul și autoritățile locale cât mai repede, ca aceste costuri să nu mai crească?

- Răspunsul este colectarea separată la sursă, pentru a cărei stimulare ar trebui să fie activate toate pârghiile și instrumentele disponibile. În primul rând, campanii constante de comunicare cu populația și evaluarea eficienței acestor campanii. Sloganul „colectează separat deșeurile” ar trebui să fie similar ca intensitate cu cel referitor la consumul de sare, zahăr și grăsimi, cu care deja ne-am obișnuit. Evident, trebuie și să fie identificate problemele și evaluate opțiunile pe care le avem în prezent, de la blocaje create de legislație la aspectele instituționale și alocarea responsabilităților pe lanțul deșeurilor. Exemplul personal este un alt aspect important: colectarea separată în instituțiile publice trebuie să fie vizibilă.

- Implementarea principiului „plătești cât arunci” s-a dovedit de neaplicat în zonele rezidențiale cu blocuri din Oradea, unde locatarii s-au opus, pentru că este imposibilă cuantificarea exactă a deșeurilor pe care le generează. Cunoașteți exemple de succes în țară? Care este modelul pe care l-ați recomanda Oradiei?

- Blocurile nu se individualizează, sunt considerate un singur generator. O variantă este totuși aplicabilă prin digitalizare, cu carduri individuale de acces, situație în care fiecare apartament poate fi identificat de câte ori deschide un container, preferabil și cu limitare de volum, pentru depunerea deșeurilor. De regulă, acest sistem se aplică în cazul deșeurilor reziduale, acestea fiind cele pe care dorim să le diminuăm cantitativ.

Textilele, separat

- Din anul 2025, românii vor trebui să adune separat și deșeurile textile. Cum se va întâmpla asta?

- Există varianta colectării lor în centrele de aport voluntar care urmează să fie construite prin PNRR, dar se pot derula și campanii dedicate, în mod similar cu cele pentru deșeurile de echipamente electrice și electronice. Noi suntem foarte interesați să identificăm soluții și pentru următoarele etape, adică sortarea și valorificarea acestora, inclusiv reciclarea. Modificarea Directivei cadru a deșeurilor anticipată pentru anul viitor va lua în considerare impunerea răspunderii extinse a producătorilor pentru acest flux de produse, dar și pentru mobilier. Asta înseamnă că producătorii vor fi cei care vor acoperi costurile de gestionare a bunurilor respective când devin deșeuri. Există deja anumite companii care colectează deșeuri textile în propriile magazine în sistem voluntar, un demers care poate fi extins.

- Cât de răspândit este fenomenul falsei reciclări, adică al firmelor care reciclează deșeuri doar pe hârtie, pentru a încasa bani de la producătorii de ambalaje? În Bihor, am avut exemple...

- Nu pot să vă dau cifre exacte, sunt informații pe care le au autoritățile de control. Știm că este un fenomen care face rău tuturor celor care sunt de bună credință și care nu investesc numai bani, dar și efort, ca să facă lucrurile corect.

- Până la urmă, unde ajung banii pe care îi plătesc producătorii pentru ambalajele pe care le pun în piață?

- Din analizele noastre, sistemul de colectare a deșeurilor de ambalaje din fluxul municipal este subfinanțat, în timp ce sume importante de bani se duc către colectorii de deșeuri din fluxul industrial și comercial, unde sunt deșeuri curate și în cantități mari. Astfel, sistemul este dezechilibrat, în condițiile în care colectorii delegați trebuie să adune deșeurile de la populație și când prețul de vânzare este mic pe piața reciclabilelor. Aceștia parcurg trasee lungi în toate localitățile, inclusiv în mediul rural, unde se preiau cantități mici. În România - prin comparație cu alte țări, unde sumele plătite de producători pentru ambalajele de la populație sunt de câteva ori mai mari decât în fluxul comercial - această diferență este de circa 10%. Practic, banii există în piață, dar se duc și alimentează fluxul de deșeuri care s-ar putea susține din valoarea de vânzare a deșeului curat și care se colectează cu costuri reduse.

În același timp, există și un dezechilibru al alocării costurilor între producători, ținând cont de „reciclabilitatea” ambalajelor. Anumite deșeuri de ambalaje se separă mai ușor și pot fi cu ușurință reciclate, în timp ce altele nu, fiind de regulă valorificate energetic. Soluția este aplicarea eco-modulării costurilor, așa încât pentru deșeurile mai greu de colectat, sortat și reciclat să se plătească tarife mai mari. Se aplică acest sistem deja în mai multe țări, iar la nivelul Comisiei Europene se are în vedere impunerea unui astfel de sistem în viitorul apropiat. Noi am lansat deja discuții cu organizațiile producătorilor în acest sens.