Scriitorul orădean Răzvan T. Coloja şi-a lansat, sâmbătă, la Galeria de Arte Vizuale, cea de-a treia carte, "Soldaţi ai terebentinei", care surprinde viaţa comunităţii de rockeri din Oradea la începutul anilor ’90, cu toate părţile ei.
"La vremea respectivă, în Oradea nu ştiu dacă eram în total vreo 40-50 de rockeri… În mod paradoxal, cred că erau vreo 3 rockoteci care funcţionau. Şi era interesant. Ne ştiam toţi pe nume şi era, aşa, o fraternitate între noi. Dacă unul voia o ţigară, de exemplu, putea să meargă să îi ceară altuia şi ştia că o primeşte fără fiţe", a povestit autorul. "Ascultam muzica pe casete. Ascultai ultimul album Metallica, de exemplu, de vreo 20 de ori, o dădeai împrumut unui prieten, îi ziceai să-ţi facă o copie după alta, şi o ascultai şi pe aceea de 20 de ori şi aveai vreo 5 casete şi tot pe alea le ascultai. Muzica prindea valoare", a rememorat el.
Romanul surprinde aventurile unui grup de prieteni pe care îi legau muzica, angoasele, depresiile ori frustrările, cuprinzând atât momente în care prizau aurolac într-o uscătorie de bloc, cât şi întâlnirile din baruri, "evadările" în pogo ori reflecţiile în grup pe versuri Pink Floyd.
70% dintre faptele relatate sunt adevărate, afirmă autorul.
"Grupul de rockeri din Oradea era ca o familie", a spus Răzvan Coloja. "Nu erau telefoane mobile şi asta însemna că ştiai că vinerea mergeai în oraş, ştiai că mergi în barul cutare şi numai în barul cutare pentru că acolo se adunau oamenii şi poate te întâlneşti cu X sau cu Y. (…) De voie, de nevoie, mergeai în Astoria şi în faţă la teatru. Ne adunam vreo 12 oameni", a povestit el.
De altfel, la eveniment au participat şi o mână de apropiaţi ai autorului, unii chiar protagonişti în roman.
"Cartea nu se poate povesti. Nu începe clasic, de la un punct, continuă cu intrigă şi cu un deznodământ, nu există o desfăşurare a naraţiunii. Este formată din nişte secvenţe foarte bine alese, nişte fotograme foarte strălucitoare şi foarte relevante, dar care în sine ele nu spun nimic. Dacă smulgi un capitol şi îl prezinţi cuiva, s-ar putea să ridice din umeri pentru că n-ar înţelege exact despre ce e vorba. Cartea este un tot care aşa trebuie citit", a precizat criticul literar Dan-Liviu Boeriu, cel care a şi semnat prefaţa volumului.
Acesta a vorbit şi despre prejudecăţile din partea societăţii cu care se confruntau tinerii rockeri.
"Era firesc ca orice element care iese din comun să fie etichetat. Era o boală a societăţii perfect explicabilă. Adică noi îi privim astăzi cu simpatie pe bătrânii care aruncau cu roşii după ei, dar era de înţeles. Îi credeau satanişti, huligani, dependenţi, drogaţi, alcoolici.. Tot felul de etichete infamate ca să-şi marcheze distanţa faţă de o realitate pe cre ei nu o mai puteau pricepe", a mai spus Boeriu.
Apărut la editura Crux Publishing, "Soldaţi ai terebentinei" este cel de-al treilea roman semnat Răzvan T. Coloja, după "Fabrica de furnici" (2009) şi "Recolta roşie" (2011).
Noua carte poate fi comandată de pe site-ul editurii Crux, pentru 37 de lei.
"Pogo e un dans al singurătăţii. Nu te interesează ce fac ceilalţi, pur şi simplu închizi ochii şi te laşi dus de muzică, de ritm. Nu te interesează că celălalt se loveşte de tine, ştii că n-o face cu rea voinţă. Te clădeşte, te maturizează, nici nu poţi să spui în cuvinte cum e… E atât de haotic… E ca şi cum intri într-o mulţime panicată care fuge de ceva şi tu fugi pe contrasens şi te izbeşti de toţi , dar fără sentimentul acela de teamă şi groază… Muzica îţi dictează ritmul. Este foarte mişto şi era foarte fain în weekenduri să te duci să trăieşti chestia asta"
Răzvan T. Coloja
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.