Şeful Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă, Paul Iacobaş: "Turiştii trebuie să lase natura aşa cum este"

Absolvent al unui masterat în managementul turismului responsabil la Universitatea Greenwich din Londra, preşedintele Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă, Paul Iacobaş, şi-ar dori o viziune clară asupra dezvoltării turismului în ariile naturale din Bihor. Viziune ce ar trebui să pornească din răspunsul la o simplă întrebare: ce fel de turişti vrem să atragem?

Membru în comisia Consiliului Judeţean mandatată să gândească această strategie pentru Padiş, Paul crede că natura din această zonă s-ar împăca cel mai bine cu turiştii care caută locuri de cazare confortabile, dar patronate de oameni ai locului, şi care nu urcă în munţi ca să prăjească mici şi să bea bere, ci să cunoască natura. Şi cărora nici nu le trece prin cap să nu o respecte...

Cine urcă în Padiş?

- Ce soluţii de dezvoltare a turismului pot exista pentru Padiş?

- Eu aş propune un turism la scară mică şi medie, iar accentul trebuie să fie pus pe turiştii care vor să descopere Padişul în profunzime. Sunt eco-turiştii sau turiştii responsabili, care vor ca banii lor să rămână la nivel local. Preferă să stea la un localnic, dar camerele trebuie să aibă un anumit nivel de calitate şi de confort. Au de la 35 de ani în sus, venituri medii, mari sau chiar foarte mari, sunt educaţi şi umblaţi prin lume. Nu merg să mănânce, să bea şi să stea la soare, ci să cunoască şi să înţeleagă zona. Nu stau o zi-două, ci o săptămână, chiar mai mult, şi sunt dispuşi să plătească o sumă considerabilă pentru această experienţă.

Indiferent de strategia aleasă, va trebui să se ţină cont de o problemă a Padişului: apa. Este zonă de carst, resursa de apă se pierde uşor, nu poţi să faci foraje. De aceea nu aş face foarte multe locuri de cazare, iar cele existente vor trebui să colecteze apa de ploaie şi să o reutilizeze, dat fiind că investiţia într-un sistem de alimentare şi canalizare ar fi foarte mare. Tot pentru dezvoltarea Padişului, cineva va trebui să-şi asume rolul de manager responsabil cu dezvoltarea şi promovarea zonei. Ar putea fi Consiliul Judeţean, un consorţiu sau un aşa-numit cluster pe turism, dar trebuie să aibă buget, personal calificat şi pârghii legislative.

- Ce fel de servicii le-ar putea fi oferite turiştilor?

- Traseele de drumeţie existente trebuie adaptate la nevoile actuale şi ar trebui create trasee de plimbare şi trasee pentru biciclişti. Dacă vrem să ducem familii cu copii în Padiş, trebuie să creăm locuri de joacă şi mici parcuri de aventură. Mai pot fi gândite trasee educative, pentru copii şi adulţi, cărora să le explici pe înţelesul tuturor cum "funcţionează" natura. Cum în Padiş nu există diferenţe de nivel semnificative, iarna se pot face activităţi cu sănii trase de câini, schi de fond sau de tură. Ar trebui evitate activităţile motorizate, snow-mobile şi ATV-uri.

Proiect obscur

- Ce a împiedicat până acum dezvoltarea turismului în Padiş?

- Niciodată nu a existat o viziune, etapă pe care noi românii de multe ori o sărim. Noi mereu vrem să facem ceva, avem intenţii bune sau nu, dar nu ştim pentru cine, ce, cât... 

- În trecut s-a vehiculat şi ideea unei megastaţiuni, căreia i s-au opus ecologiştii. De ce? A mai rămas în picioare acest proiect?

- E greu de spus dacă a mai rămas în picioare, pentru că iniţiatorii n-au fost niciodată transparenţi. S-a ştiut doar locaţia aleasă, nu şi magnitudinea proiectului ori date despre numărul de spaţii de cazare. N-a existat vreo consultare publică, o prezentare a planului staţiunii... Lipsa de transparenţă a fost un motiv pentru care s-au opus ecologiştii, dar şi pentru că locaţia era foarte aproape de molhaşurile de la Izbuce, rezervaţie ştiinţifică care este o zonă de conservare specială.

Peşteri cu de toate

- Cum se poate face turism într-o arie naturală protejată? Ce are voie să facă şi ce îi este interzis unui turist care vizitează o astfel de zonă?

- Turiştii ar trebui să nu părăsească potecile marcate, să nu campeze în locuri neautorizate, cu condiţia să aibă alternativa locurilor autorizate, să nu facă foc oriunde, să îşi ducă deşeurile acasă, să nu hrănească animalele sălbatice, să nu colecteze flori sau pietre. Adică să lase natura aşa cum este.

- Care sunt cele mai mari probleme ale ariilor protejate din România?

- Problema administratorilor e că nu există nicio finanţare din partea statului pentru managementul ariilor protejate. O alta e lipsa oamenilor pregătiţi să lucreze în domeniu.

- În ultimii ani, CAPDD a pus accent pe amenajarea peşterilor, iar anul trecut aţi deschis vizitatorilor peşterile Farcu şi Meziad. Câţi turişti le vizitează?

- Într-un an, la Farcu au intrat 19.000 de vizitatori, iar la Meziad în jur de 20.000. La ambele peşteri am montat senzori care ne arată evoluţia factorilor de mediu în funcţie de vizitatori. Dacă factorii de mediu se vor înrăutăţi, vom schimba managementul, inclusiv prin limitarea numărului de turişti. În acelaşi timp, avem şi planuri noi. În ambele peşteri vrem să amenajăm o sală de evenimente, la Meziad vrem să facem o mică căsuţă cu suveniruri şi un punct muzeal. La Farcu mai vrem să amenajăm o mică cramă cu vinuri. În septembrie, probabil pe 29, vom organiza un eveniment la ambele peşteri. La Farcu va fi Festivalul Straiţa Plină, iar la Meziad un spectacol de teatru pentru copii şi o şcoală de meşteşuguri.