Specialistă în geografie şi dezvoltare regională, Aurelia Dumiter, vicepreşedinta Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă şi Promovarea Turismului (ADDePT), spune că turismul bihorean este vitregit de dezinteresul autorităţilor şi de lipsa personalului calificat. Chiar dacă în Oradea se pregătesc tineri în domeniul turismului, ei ajung să lucreze în străinătate, unde munca le este plătită mult mai bine. Dacă însă eforturile responsabililor din sector s-ar uni, judeţul ar putea atrage mulţi turişti şi i-ar merge mult mai bine. Căci de arătat are ce arăta...
Puterea exemplului
- Când a luat fiinţă ADDePT Bihor şi care e misiunea ei?
- Înfiinţat în noiembrie 2011, ONG-ul nostru îşi propune dezvoltarea tuturor formelor de turism, promovarea obiectivelor naturale şi culturale şi dezvoltarea durabilă, prin colaborare cu alte organizaţii din industria turismului, cu autorităţile publice şi operatorii economici. Am pornit de la constatarea că turismul bihorean, cu mici excepţii, nu are parte de o promovare eficientă.
- Concret, cum ajută ADDePT turismul bihorean?
- Noi ne dorim să intervenim acolo unde autorităţile sau alţi factori nu pot sau nu vor să facă mai mult. Am constatat, de exemplu, că în judeţ nu există o revistă de promovare a turismului şi am publicat VisitBihor, pe care am dus-o prin toată ţara. Am observat, de asemenea că, deşi judeţul nostru dispune de numeroase locuri excelente pentru practicarea turismului de sfârşit de săptămână sau pentru simple ieşiri la iarbă verde, lipsesc locurile de picnic amenajate şi de aici a pornit ideea celei mai recente acţiuni a noastre, de a amenaja un loc de picnic pe Valea Iadului. Prin asta am încercat să încurajăm turismul ecologic şi să demonstrăm că, acolo unde turismul nu se desfăşoară civilizat, în locuri special amenajate, riscăm să ne sufoce gunoaiele. Pe de altă parte, am dovedit că, dacă există voinţă, lucrurile se pot schimba.
Judeţ cu de toate
- Ce atuuri are Bihorul, din punct de vedere turistic, şi ce-i lipseşte?
- Îmi place să spun că Bihorul are toate atuurile lumii, pentru că aici pot fi practicate aproape toate formele de turism, cu excepţia celei specifice litoralului. Are munte, ape termale, monumente, tradiţii... În privinţa lipsurilor, poate cea mai importantă menţiune ar fi lipsa infrastructurii de transport (drumurile spre obiectivele turistice, aeroportul) şi cea specifică desfăşurării activităţilor turistice. Noi putem acoperi carenţa promovării, însă nu singuri. Avem proiecte şi sperăm să găsim sprijin şi deschidere ca să punem Bihorul acolo unde îi este locul, în faţă pe harta turismului românesc şi, de ce nu, internaţional.
- Dacă un străin ar alege să viziteze un singur obiectiv din întreg judeţul, unde l-aţi duce ca să-l convingeţi să revină în Bihor?
- Aş recurge la un artificiu. L-aş duce să viziteze Peştera Urşilor, dar nu pentru notorietatea obiectivului, cât pentru celelalte oportunităţi de pe traseu. Aşa ar putea vedea, pe lângă peşteră, Muzeul etnografic Aurel Flutur, iar pe drum unele dintre cele mai frumoase biserici de lemn din Bihor, cele de la Brăteşti şi de la Brădet, dar şi puţin din Băile Felix. La întoarcere aş alege ruta Roşia - Damiş - Bratca - Şuncuiuş - Vadu Crişului. Sunt multe de văzut, multe de arătat. Bihorul nu e judeţul unui singur obiectiv. Bihorul este în sine, în totalitatea sa, un obiectiv turistic.
- Cât de interesaţi sunt primarii bihoreni să promoveze atracţiile turistice din localităţile pe care le păstoresc?
- Vă răspund cu o întrebare: ştiţi câte centre de informare turistică acreditate sunt în Bihor? Nici unul. Sunt şi primari interesaţi să îşi promoveze obiectivele turistice de pe teritoriul lor administrativ, însă marea lor problemă este lipsa specialiştilor în turism şi promovare turistică.
Marea problemă
- Dar avem licee cu specializări în domeniul turismului şi o facultate de profil în Oradea. Cum explicaţi acest paradox?
- Cei mai buni dintre absolvenţi, de regulă, pleacă. Pleacă să lucreze în străinătate, pe vase de croazieră sau în marile lanţuri hoteliere ale lumii, pe salarii care să le ofere confortul financiar. Cei care rămân fie îşi deschid afaceri proprii (dar foarte puţini dintre ei), fie nivelul pregătirii lor este insuficient. Marea problemă în domeniul resurselor umane din turism este însă aceea că investitorii din turism nu înţeleg că e important să îşi formeze oamenii cu care lucrează. Un lucrător din turism cu un venit minim pe economie nu îşi permite să-şi plătească singur un curs de calificare.
- Cum reuşesc oraşele de dincolo de graniţă, precum Debreţin ori Gyula, să atragă turişti, în timp ce la noi străinii aproape că ajung doar când se rătăcesc?
- Printr-o politică de marketing extrem de bine pusă la punct, corelată cu implicarea autorităţilor locale.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.