Sat recondiționat: Un mic grup de străini îndrăgostiți de frumusețea locului readuc la viață satul Zece Hotare din Bihor (FOTO)

Un mic grup de străini readuc la viaţă un sat din Bihor, unde transformă case vechi în locuri unice. În Zece Hotare, o mică aşezare rămasă chiar şi fără magazin alimentar, trăiesc un francez, un olandez, un spaniol, un german şi un maghiar, doi dintre ei exploatându-i potenţialul prin recondiţionarea caselor vechi şi atragerea turiştilor, prin combinaţia dintre tradiţional, natural, modernitate şi simplitate.

Din Zece Hotare localnicii au tot plecat, aşa că tinerii sunt puţini, iar vârstnicii mulţi. Aşezat în Apuseni, cu peisaje spectaculoase de munte, satul pare departe de lume. Nu mai are şcoală, chiar dacă  imobilul a fost recent renovat, pentru că nu sunt destui copii, ba nici măcar un magazin alimentar, aşa că pentru a se aproviziona oamenii sunt nevoiţi să facă aproape 8 kilometri până în Şuncuiuş, în centrul de comună din care face parte.

Totuşi, au şi mici motive de speranţă. Primăria are un plan de reconstruire a drumului comunal DC 177, greu practicabil iarna, pentru a-l transforma într-o şosea cu două benzi, ca să asigure o legătură directă cu drumul judeţean DJ 764, ceea ce le va da posibilitatea să ajungă mai uşor spre Şuncuiuş şi restul lumii.

În plus, câţiva străini îndrăgostiţi de aceste locuri s-au stabilit aici şi par puşi pe treabă, pentru a-i da locului o nouă viaţă. Ceea ce nu e puţin lucru...

Un loc "mai aproape de Dumnezeu"

Depopularea satului Zece Hotare a început odată cu închiderea minei de bauxită în anii 1990, când avea cam 900 de suflete. A continuat, apoi, cu migrarea tinerilor către oraşele din apropiere sau mai departe, în alte ţări, în căutarea unor locuri de muncă.

Acum mai sunt vreo 350 de oameni în Zece Hotare, majoritatea în vârstă. Îşi descriu satul ca fiind un loc "mai aproape de Dumnezeu" dar cred, totuşi, că poate fi salvat prin turism. Le-au dat încredere câţiva străini atraşi tocmai de viaţa lor simplă, de frumuseţea locurilor şi de aerul curat al zonei muntoase.

Doi dintre ei, un francez şi un olandez, au văzut primii potenţialul şi şi-au pus în cap să repună satul pe harta turistică. Alain Guillot şi Hardus Luc au investit sume considerabile pentru a amenaja case de vacanţă şi a aduce vizitatori, numărul acestora crescând încet, dar sigur, de la an la an...

Din grajd, pensiune

Alain Guillot (foto) are 71 de ani, este originar din Nîmes, Franţa, are trei câini, iubeşte arta şi interacţiunile cu oamenii. A ajuns prima oară în zonă în 1994, prin intermediul unui program umanitar. Şase ani mai târziu, în 2000, Şuncuiuşul s-a înfrăţit cu o localitate franceză, Rodilhan.

Atunci, Alain a decis să ajute o familie din Zece Hotare, renovându-i grajdul şi două dintre casele vechi.

Proprietarii i-au dat mână liberă, astfel că în câţiva ani francezul le-a transformat proprietăţile într-un adevărat complex alcătuit din trei pensiuni pe care l-a numit Casa Anuţa (foto), după numele proprietarei, între timp stinsă. Alain administrează şi azi clădirile, la înţelegere cu moştenitorii.

Cazare autentică

Cele trei case au intrări separate şi pot găzdui 16 oaspeţi, în grupuri de 2, 4 ori 10 persoane. Sunt deschise câte trei luni pe an, cât timp Alain stă în Zece Hotare, în perioada vacanţei. Fiecare casă e împodobită cu obiecte vechi, de peste 100 de ani - mobilier, farfurii, pahare, pe care Alain le-a restaurat, curăţat, vopsit.

Pasionat de artă, bărbatul şi-a expus în pensiune şi câteva tablouri create chiar de el (foto). Fiecare lucrare poartă un nume simplu, cum ar fi "Bomboane", "Armată" sau "Pădure". Atât în case, cât şi în curte, a expus şi tablouri realizate de studenţii străini care participă la stagii organizate aici, activităţi pe care plănuieşte să le continue, în colaborare cu un muzeograf de la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, Cornel Abrudan.

Pentru Alain, fiecare turist ajuns aici înseamnă un schimb de experienţă. "Învăţ ceva de la fiecare om pe care îl întâlnesc", spune el. Viaţa simplă în Zece Hotare îl face fericit, fie că se bucură de plimbări cu cei trei câini ai săi, de roua dimineţii sau de discuţiile cu oaspeţii. Români, francezi sau englezi, aceştia sunt fascinaţi şi ei de simplitatea vieţii la ţară, de culesul ouălor din cuibar sau gustarea unei omlete tradiţionale, cu clisă.

Ajutor pentru oameni

De la bun început, viziunea francezului a fost una simplă: să ajute localnicii prin turism, pentru a le oferi oportunităţi economice. "Pe mine banii nu m-au interesat niciodată", spune Alain. De altfel, a ales să implice vecinii în administrarea pensiunilor: ei fac curăţenie, ei încasează banii. Sătenii îl văd deja ca pe un pilon al comunităţii. "Nu cred că există cineva în Zece Hotare care să nu fi beneficiat de pe urma lui", spune Florentina Toderaş, care îl cunoaşte încă din 1996.

El însuşi se consideră doar o za dintr-un lanţ lung. Încearcă zi de zi ca zaua lui să fie cea mai tare, să dea tot ce poate el mai bun pentru alţii. Prin urmare, e mai mult decât o gazdă pentru turişti. După doar trei ani petrecuţi în sat, a făcut posibilă alimentarea cu apă în cătunele izolate şi a adus haine, alimente şi mâncare din Franţa pentru cei nevoiaşi. Toate cu ajutorul surorii sale, Marie Laure, asistentă medicală. Împreună, au înfiinţat la începutul anilor 2000 şi primul dispensar al satului.

De asemenea, Alain a vrut să facă o legătură între copiii de aici şi cei din ţara sa natală, aşa că anual elevii din Şuncuiuş petrec două săptămâni într-o tabără în Franţa, transportul şi hrana fiindu-le asigurate în mod gratuit. Tabăra e una internaţională, la ea participă copii din mai multe ţări, de obicei defavorizate. Pe de altă parte, Alain a donat bănci şi scaune şcolii din sat, iar copiilor le-a oferit rechizitele de care aveau nevoie.

Complexul de pensiuni nu vrea să-l extindă, mărturisind că nu îi place aglomeraţia, dar face constant îmbunătăţiri. Deşi nu este proprietar pe teren, Alain are o relaţie foarte bună cu cei care deţin locul, iar aceştia i-au dat libertatea să administreze pensiunile cum doreşte.

Premieră în ţară

Hardus Luc este un alt străin care a văzut ceva în Zece Hotare. Împreună cu soţia lui, Andreea, s-a stabilit aici în 2019 şi au transformat trei case vechi în destinaţii de vacanţă pitoreşti.

Ea venită din Braşov, iar el din Olanda, cei doi au inaugurat-o pe prima, "Casa Bătrână", în 2020, şi au extins complexul cu alte două case restaurate, cu patru corturi, o terasă şi alte facilităţi, toate realizate din fonduri proprii.

De altfel, familia Luc a fost prima care a introdus conceptul de glamping în România, amenajând în sat "Dollina Village", în fapt patru corturi moderne (foto), fiecare dotat cu pat, baie şi o mică bucătărie.

Plăcerea de a fi gazde

Hardus Luc (foto) consideră că Zece Hotare i-a ales pe el şi pe soţia lui; sau mai bine zis, l-a ales pe tatăl lui, prima dată. Încă din 2007, de când tatăl său a cumpărat o proprietate aici, a ştiut că este locul perfect pentru a-şi întemeia o locuinţă pe viitor. Ulterior, după ce acesta a decedat, fiul s-a gândit să creeze un loc aparte pentru turişti şi a început renovarea caselor. De-a lungul timpului, statutul de gazde le-a oferit şansa de a cunoaşte oameni deosebiţi şi au legat adevărate prietenii cu unii dintre vizitatori.

În ce priveşte relaţia cu vecinii, Hardus şi Andreea spun că se înţeleg foarte bine cu aceştia şi că se ajută mereu la nevoie. De altfel, cei doi încearcă să le ofere oaspeţilor posibilitatea de a cumpăra produse locale de la vecinii săi, de la lactate la pălincă şi diverse bunătăţi conservate.

În plus, le recomandă oaspeţilor să încerce să trăiască atmosfera locului, să uite de planuri şi să se bucure de linişte. Îi încurajează să facă plimbări prin pădure, să viziteze peşterile din zonă, să facă rafting sau via ferrata.

Ce oferă Dollina Village

"Casa Bătrână" (foto), o locuinţă tipică de ţară construită în 1934, a fost prima reşedinţă a familiei Luc în Zece Hotare. I-au păstrat înfăţişarea originală, dar i-au pus încălzire prin pardoseală, instalaţii sanitare moderne, decorând-o totodată cu ulcioare, mobilier tradiţional şi perdele din pânză. "Ne-am decis să o numim aşa deoarece, după ce ne-am mutat, vecinii ne întrebau: "Şi unde staţi? În casa bătrână sau în casa nouă?", a povestit Andreea.

A doua casă, "Marie-José", poartă numele mamei lui Hardus, în semn de recunoştinţă. Are două dormitoare la etaj, o bucătărie şi o baie în stil rustic, menţinând farmecul original al caselor vechi specifice satului Zece Hotare. Cea de-a treia locuinţă, "Casa Strâmbă", denumită astfel datorită poziţiei sale înclinate, are şi un jacuzzi.

Cei doi au transformat un vechi grajd într-o terasă multifuncţională pentru prezentări sau seri de film, păstrând fundaţia originală şi adăugând un acoperiş nou. Mai jos, un cort înalt, cu baloţi de fân aranjaţi ca bănci, este folosit pentru evenimente sau sesiuni de yoga.

Mai mult decât nişte străini

"Designul caselor a fost gândit pentru a păstra cât mai mult din specificul tradiţional al zonei. Am vrut ca oamenii să îşi amintească de casele bunicilor şi de bucuriile simple pe care în copilărie ştiau să le aprecieze. Dar ne-am dorit şi să deschidem ochii noilor generaţii, să îi învăţăm pe tineri să aprecieze tradiţionalul şi simplitatea care este dincolo de modă şi de ideea actuală de lux", explică Hardus şi Andreea.

Majoritatea turiştilor care ajung la Dolina Village sunt din Oradea, Cluj sau Timişoara, cu toţii atraşi de modul în care tradiţia şi modernitatea pot coexista, într-un cadru natural. Iar la Zece Hotare există o dovadă vie, creată de semeni care se dovedesc mai mult decât nişte simpli străini...

DE LA IT-IŞTI LA FERMIERI
Locul unde se strâng adepţii simplităţii

În zona Zece Hotare, BIHOREANUL a descoperit mai mulţi străini atraşi de frumuseţea şi potenţialul locului, fiecare cu povestea lui de viaţă şi propria motivaţie.

Manio (foto), de pildă, are 37 de ani, s-a născut în Germania şi lucrează ca dezvoltator de software. S-a stabilit în România în urmă cu un an şi a ales să locuiască în satul Zece Hotare din Bihor, mai exact în cătunul Gugu, datorită peisajului frumos şi terenurilor mari, unde "nimeni nu-ţi poate spune ce să faci sau ce să nu faci".

La câţiva kilometri distanţă, în cătunul Cărmăzan, locuieşte Iosif Budai, un bărbat de 42 de ani, care are cetăţenie dublă, română şi maghiară. A fost fermier aproape toată viaţa, pasiunea pentru animale, în special pentru vaci, determinându-l acum câţiva ani să-şi deschidă o fermă în Zece Hotare, unde în prezent deţine două case şi două grajduri.

Totodată, în cătunul Tomnatic, care face parte astăzi din comuna Vadu Crişului, trăieşte Barrufet Grau Jordi Joseph, un spaniol de 41 ani, cu studii superioare în zootehnie, proprietar peste câteva terenuri unde creşte animale. "Nu este un loc mai bun unde să faci asta decât Zece Hotare", spune spaniolul.

Antonia Dobai