Salvatorii de copii: În Bihor au ajuns primii orfani din Ucraina. Află povestea lor! (FOTO / VIDEO)

Sunt, cu adevărat, copii ai durerii. Unora le-au murit părinţii, alţii, fiindcă familiile nu-i puteau ţine, au fost preluaţi de stat pentru a fi crescuţi în siguranţă. O siguranţă nefirească oricum, dar dispărută şi aceasta în câteva zile, după ce asupra lor s-a năpustit o forţă a răului care ucide până şi copii. E povestea orfanilor din Ucraina, cei mai năpăstuiţi şi inocenţi locuitori ai ţării vecine.

O mică parte dintre ei au fost salvaţi din ghearele războiului şi au ajuns într-un sat din Bihor unde, promit noii lor părinţi, vor fi iubiţi şi îngrijiţi ca şi cum ar fi ai lor. BIHOREANUL vă spune cum au ajuns 73 de copii din regiunea Kiev în Cefa, pentru a rămâne până la încheierea războiului. Poate, când vor fi oameni mari, vor păstra amintirea omeniei cu care au fost primiţi...

"Alţii sunt eroii"

"Tata a crescut într-un orfelinat, iar pe mine m-a crescut să fiu un părinte bun. Nu sunt deloc un erou. Alţii sunt eroii", spunea BIHOREANULUI Alex Stroie (foto) joia trecută, la câteva ore după ce s-a trezit cu copiii a căror responsabilitate o va purta, de-acum, luni întregi, poate ani. Decizia a luat-o în câteva clipe, dar pare să se fi pregătit pentru ea din tinereţe.

Pastor baptist în Oradea şi lucrător social voluntar, după cum se descrie, Alex fusese sunat cu două nopţi înainte de un vechi prieten din Ucraina, care l-a întrebat dacă poate primi refugiaţi orfani la Casa Rabi din Cefa, o tabără pentru copii a Asociaţiei Mustard Seeds (n.r. - Seminţe de muştar, trimitere la Evanghelie: dacă ai credinţă "cât un bob de muştar" poţi muta şi munţii).

 "Sunt acolo, în regiunea Kiev, nişte eroi neştiuţi, despre care nu se vorbeşte. Preiau copiii din orfelinatele aflate în zone nesigure şi-i trimit la Liov, spre Polonia, şi Cernăuţi, lângă România. De aici, un alt erou, Sorin Alexa, îi trimite în ţara noastră", spune Alex despre unul dintre foştii săi colegi de la Universitatea Emanuel din Oradea, promoţia 1998, devenit preşedintele comunităţii penticostale româneşti din Cernăuţi şi cu care ţine o legătură strânsă. "Vara mergeam  la Cernăuţi şi ţineam un curs la seminarul teologic. Acum spaţiile au fost pregătite pentru refugiaţi. Sorin însuşi are grijă de 50 de oameni", spune Alex.

Fără nicio plată

"Directorul nostru ne-a adunat într-o dimineaţă (n.r. - marţi, 1 martie) şi ne-a spus să împachetăm, pentru că vom pleca în altă ţară", a povestit BIHOREANULUI educatoarea Daşa Daryna (foto), însărcinată, împreună cu colegele Nataşa, Aliona şi Svitlana, să aibă grijă de cei 73 de copii cu vârste între 3 şi 17 ani până când se vor putea întoarce în orăşelele lor, Bila Tsverka, Bohuslav şi Pereyaslav, din regiunea Kiev.

Până şi cei mai mici dintre copii au înţeles de ce trebuiau să plece, chiar dacă despre război înţeleg doar că "este rău". În mai puţin de un ceas, erau pregătiţi, îmbrăcaţi şi cu mici săculeţi de merinde - slănină, brânză, carne în untură şi compot. Au pornit la drum într-un autobuz condus de un coleg şi au ajuns după 14 ore la Cernăuţi, iar apoi la vama Siret. De aici, şoferul a făcut cale întoarsă, fiindcă are sub 60 de ani, vârsta până la care ucrainenii sunt mobilizaţi.

"Copiii au trecut graniţa pe jos, în frig. Când au ajuns pe teritoriul nostru am avut prima discuţie cu Daşa, prin telefon. Am întrebat-o dacă sunt bine şi dacă vor să ia masa în Suceava, unde am prieteni. Mi-a zis că nu. Voiau să se depărteze cât mai repede de graniţă. Grupul a fost preluat de un autocar oferit de o firmă din Rădăuţi, Tarsin", povesteşte Alex.

S-a înţeles cu Daşa, însă, ca a doua zi să oprească pentru prânz la un restaurant din Dej. "Nu-l cunosc pe proprietar, dar l-am sunat şi l-am întrebat dacă pot plăti online. Când a auzit despre ce era vorba, mi-a spus că are o fiică în Oradea şi că totul va fi fără nicio plată. Mai mult, a trimis lapte şi cereale pentru micul dejun pe trei zile", spune orădeanul.

Mobilizare de la mic, la mare

Între timp, Alex a mobilizat comunitatea bisericii sale din Oradea ca să pună totul în ordine la Cefa. "Casa (n.r. - de fapt un complex cu trei clădiri) era o tabără de vară, dar ca norocul am făcut şi o instalaţie termică cu pompe de căldură. Trebuie doar să punem încă un boiler, să fie suficientă apă caldă", explică Alex. În câteva ore, voluntarii, inclusiv soţia şi cei trei copii ai lui Alex, au dereticat, au echipat paturile cu plăpumi, au făcut aprovizionarea cu alimente.

Tot cu ajutor au fost rezolvate şi câteva urgenţe. "Domnul primar Dumitru Bărnău (foto jos) s-a ocupat de formalităţi, a anunţat autorităţile şi în câteva ore s-au rezolvat mici probleme: muncitorii Electrica au reparat un fir de curent, Digi a mărit puterea de internet, AVE s-a oferit să colecteze gratuit deşeurile pe care le vom avea".

Până să ajungă copiii, Alex a mai avut o singură emoţie, să nu cumva să facă autocarul vreun accident: "Văzusem ştirea despre accidentul de la Valea lui Mihai, cu microbuzul care venea dinspre Satu Mare cu 11 refugiaţi, din care 5 copii...".

A respirat uşurat abia joi în zori, când autocarul a ajuns în Cefa. "Le-am urat bun venit, le-am spus că vor fi în siguranţă, că lumea îi iubeşte şi că vom fi alături de ei", zice Alex, impresionat de buna-cuviinţă a copiilor: "Deşi au fost pe drumuri două zile şi două nopţi, au aşteptat în ordine să fie repartizaţi pe camere de educatoare, copii mai mari cu copii mai mici, de care să aibă grijă. Spuneau "senc iu, senc iu" la orice, în puţina engleză pe care o cunosc...".

"Şi mai mulţi vor ajunge orfani"

De altfel, Daşa e singura educatoare care se descurcă în engleză, iar de aceea este şi cea mai obosită. "Toată ziua am tras toţi de ea, pentru că noi nu ştim nici ucraineană, nici ruseşte", spune Alex. Chiar şi aşa, femeia a "tradus" reporterilor BIHOREANULUI drama pe care o trăiesc conaţionalii săi şi copiii.

"Şi ţara noastră e frumoasă, şi noi eram fericiţi până la război. Copiii mergeau la şcoală, învăţau ca să ajungă ce visează fiecare. Învăţătoare, asistente sociale, pictoriţe, doctoriţe... Jucau fotbal, dansau, cântau, pictau, mergeau la cinema... Aveam o viaţă frumoasă. Mă doare inima că şi mai mulţi copii vor ajunge orfani din cauza războiului", spune Daşa, al cărei soţ a rămas să lupte acasă. "E pregătit, aşteaptă să fie chemat când va fi momentul". Ce i-a făcut pe ucraineni aşa puternici şi uniţi? "Inima! Credinţa că luptăm pentru o cauză bună, pentru libertatea noastră".

Ca mulţi ucraineni, şi Daşa are legături în Rusia, şi nu-i învinuieşte poporul. "Toţi avem rude şi prieteni acolo. Cred că ruşii de rând sunt dezinformaţi. De vină sunt conducătorii lor, nu ei. Am reuşit să vorbesc cu o prietenă din Rusia şi mi-a spus că nici ei nu înţeleg de ce s-a pornit războiul. Nici ei nu-l doresc".

"Luptă pentru noi"

După câteva ore de somn, copiii au luat în stăpânire "domeniul" Casei Rabi - terenul de fotbal, locurile de joacă cu căsuţe liliputane, bârna pentru gimnastică, o mică tiroliană, leagănele...

Încet-încet, câţiva s-au apropiat de vizitatori şi se recomandau. "Mai neim iz Timur... mai neim iz Anastasia...", spuneau, legând câteva cuvinte despre ei şi familiile lor. Anastasia, de pildă, are 8 fraţi, dintre care 4 creşteau în orfelinat şi au ajuns în România. Ceilalţi au rămas acasă, iar unul e pe front. "Nu ştiu unde, dar luptă pentru noi".

Copiii s-au adunat abia seara în casă, unde prietenii lui Alex le-au adus jucării nou-nouţe: mingi, păpuşi, jocuri de tot felul. "O să le aducem şi un televizor, dar se vor uita cu program, nu-i bine să vadă imaginile despre război", spune bărbatul, care, împreună cu ceilalţi voluntari, a început să le croiască programul zilelor următoare: să întocmească o listă cu ziua de naştere a fiecărui copil, pentru a-i sărbători, să-i ducă să vadă grădiniţa şi şcoala din comună, unde probabil unii vor fi înscrişi, dar şi Oradea, cu parcurile, grădina zoologică şi aquaparkul. Pentru că, fie şi în necaz, viaţa trebuie să meargă înainte...

"REFUGIATUL MEU!"
Cum poţi ajuta cu folos

La iniţiativa Fundaţiei Comunitare Oradea, reprezentanţii unor ONG-uri locale s-au întâlnit vinerea trecută pentru a discuta despre eficientizarea acţiunilor în sprijinul refugiaţilor ajunşi în Bihor, în condiţiile în care, până acum, fiecare grup a fost asaltat de voluntari. "Au fost comportamente de genul: "Ăsta-i refugiatul meu!", "Ba-i al meu!"", zicea unul dintre participanţi. "Trebuie să ne dozăm eforturile şi resursele, criza va dura", atenţiona altul.

FCO a propus crearea unui "dispecerat" cu o adresă de e-mail şi un call-center pentru a se centraliza atât ofertele de ajutor din partea cetăţenilor, firmelor şi a ONG-urilor, cât şi nevoile pe care le au în mod real refugiaţii.

Colonelul Alexandru Csilik, adjunctul şefului ISU Crişana, a precizat pentru BIHOREANUL că Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a creat deja o adresă în acest scop - umanitar.dsu@mai.gov.ro - unde s-au primit peste 100 de oferte de sprijinire a refugiaţilor ajunşi în Bihor. "Cetăţenii şi firmele au oferit peste 9.500 locuri de cazare", a spus ofiţerul, adăugând că până la finele săptămânii trecute în Bihor erau circa 150 de refugiaţi, cazaţi în 7 locaţii din Oradea, Cefa şi Cadea (aici doar în tranzit).

În plus, în internatele şcolilor din Bihor sunt disponibile 396 locuri, iar ISU are pregătite două tabere mobile, cu corturi şi bucătării de campanie, pentru 402 persoane. "Vor fi desfăşurate numai în situaţie de criză", precizează colonelul. O asemenea situaţie a existat marţea trecută, când autorităţile ungare au blocat graniţa câteva ore, permiţând accesul doar refugiaţilor cu paşapoarte biometrice.

"COPLEŞIŢI"
"Lucrurile trebuie gestionate inteligent"

Vestea că în Cefa a ajuns un grup mare de orfani din Ucraina s-a răspândit cu repeziciune, generând şi probleme pentru gazdele "bombardate" cu oferte de ajutoare mai mult sau mai puţin utile, dar şi cu cereri de primire a unor vizite.

Pentru a proteja atât copiii, cât şi voluntarii, Alex Stroie a anunţat pe Facebook că, deşi "suntem copleşiţi de implicarea oamenilor", nu a cerut nici direct, nici prin alte persoane ajutoare financiare şi nu doreşte să fie trimise cantităţi uriaşe şi nefolositoare de alimente ori obiecte. "Lucrurile trebuie gestionate cât mai inteligent. Recomandăm direcţionarea resurselor şi spre alte centre de ajutorare", a explicat orădeanul.

"Nu ne erijăm în salvatorii tuturor refugiaţilor şi nu vreau să administrăm tone de obiecte", a spus Alex BIHOREANULUI. "Vrem să asigurăm celor care au ajuns la noi o normalitate şi organizăm totul pentru a-i îngriji cel puţin câteva luni de-acum înainte, pentru că războiul nu se va sfârşi repede. Entuziasmul de acum se va stinge, dar noi vom continua".

UPDATE:

TRANSFERAŢI ÎN GERMANIA
"Luaţi prin surprindere"

Cu toate că voiau să-i găzduiască pe cei 73 de copii şi cele 4 educatoare până la sfârşitul războiului, voluntarii de la Cefa au anunţat luni seară pe contul de Facebook al Casei Rabi că acest grup de refugiaţi a plecat deja spre Germania.

"Cu părere de rău trebuie să vă anunţăm că în această seară copiii cazaţi la Casa Rabi au pornit spre Germania. Autorităţile de la Kiev ne-au luat prin surprindere şi au răspuns pozitiv invitaţiei unei organizaţii umanitare din Germania. Pe de-o parte suntem trişti, pe de altă parte avem bucuria că ne-am ajutat semenii la momentul potrivit", au anunţat reprezentanţii Asociaţiei Mustard Seed, sub tutela căreia funcţionează Casa Rabi.

Voluntarii au făcut apel la bihorenii care au oferit produse alimentare, îmbrăcăminte şi electrocasnice ce urmau să fie folosite pentru îngrijirea copiilor să ia legătura cu ei pentru a fi returnate, în caz contrar bunurile vor fi direcţionate spre alte centre de ajutorare a refugiaţilor, spre "oameni nevoiaşi" sau spre Cernăuţi.

"Prietenii noştii din Ucraina ne-au rugat să înţelegem instabilitatea vremurilor şi să rămânem deschişi pentru proiecte viitoare, având în vedere solicitările pe care le au în acest sens. Cum nu există un termen clar în acest sens, vom dona mâncarea perisabilă către alte centre de refugiaţi sau case cu oameni nevoiaşi. Aşteptăm o vreme şi, dacă nu se materializează nimic, vom trimite toate alimentele şi îmbrăcămintea la Cernăuţi, pentru refugiaţii de acolo respectând astfel scopul cu care au fost aduse. Unii dintre dumneavoastră aţi donat lucruri mai mari (trambulină, maşina de spălat, uscător de rufe, frigider, aragaz, etc.), şi cum pentru unii dintre dumneavoastră nu avem datele de contact vă rugăm să luaţi legătura cu noi pentru a stabile modul de returnare", arată reprezentanţii Casei Rabi, mulţumind atât în numele lor, cât şi al refugiaţilor "pentru sprijinul masiv acordat în aceste zile".

Vezi mai jos un video-reportaj emoţionant! Video: Paul Lelea