Rămâne al nostru! Primăria a câştigat cu scandal procesul pentru Colegiul Mihai Eminescu

Una din cele mai impozante clădiri din Oradea, cea a Colegiului Naţional Mihai Eminescu, rămâne a oraşului. Aşa au stabilit joia trecută magistraţii Curţii de Apel Oradea, punând capăt unui lung proces declanşat de Ordinul călugărilor catolici Premonstratens contra Primăriei.

La fel ca în cazul Băilor Felix, revendicate şi acestea tot fără succes, şi în dosarul liceului Ordinul a pierdut cu "ajutorul" propriei reprezentante, o cetăţeană maghiară care a transformat procesul în show, cu pledoarii menite să arate că Premonstratenşii au fost stăpâni din negura Evului Mediu pe imobilele pretinse iar românii şovini i-au spoliat fără milă, acuzând instituţiile statului, ba şi redacţia BIHOREANULUI, de discriminare şi corupţie, de xenofobie şi ură etnică şi religioasă. De atacuri n-au scăpat nici magistraţii Curţii de Apel şi nici primarul Oradiei, învinuiţi că au "aranjat" procesul, până şi ultimul act al acestuia încheindu-se cu o reprezentaţie care a pus la încercare răbdarea judecătorilor.

Decizie de refuz

Războiul Premonstratenşilor pentru obţinerea unor valoroase proprietăţi din Oradea şi împrejurimi a început în 2003, când aşa-numitul prepozit al Ordinului, Fejes Rudolf Anzelm (foto), înregistra la Comisia de retrocedare a bunurilor bisericeşti mai multe cereri pentru restituirea clădirii liceului Mihai Eminescu, stadionului Voinţa, staţiunii Băile Felix şi unor terenuri din şapte sate. Argumentul? Ordinul a deţinut proprietăţile din secolul XII şi are acte pe ele din 1866, dar a fost deposedat de comunişti. Solicitările au fost întemeiate pe OG 94/2000, privind restituirea bunurilor confiscate între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pe extrase CF ce arată că Statul Român s-a intabulat pe aceste proprietăţi în 1948.

În 2009, Comisia a respins cererile, motivând că ele nu puteau face obiectul OG 94/2000, deoarece prima intabulare a Statului datează din perioada interbelică, cea din 1948 nefiind consecinţa Decretului de naţionalizare 176/1948, ci a Legii 260/1945, care anula efectele Ordonanţelor emise în Transilvania ocupată de regimul fascist al lui Horthy Miklos. Mai concret, în 1941, dictatorul maghiar desfiinţase din condei hotărârile instanţelor din Oradea care în anii 1937-1938 recunoşteau Statul Român ca proprietar atât al Băilor Felix, cât şi al liceului orădean.

O duzină de procese

Nemulţumit de decizia Comisiei, Fejes l-a angajat pe avocatul Kincses Elod (promotor al autonomiei maghiarilor din Ardeal) pentru a o contesta în justiţie, atacând chiar actele din perioada interbelică. Paradoxal e că procesele începute în 2009, "sparte" ulterior în 12 acţiuni contra SCT Felix şi Primăriei Oradea, au fost întemeiate pe aceeaşi OG 94/2000, care permitea doar retrocedarea bunurilor confiscate între 1945-1989.

În pofida acestui detaliu, Premonstratenşii au "coborât" cu contestaţia în anii 1936-1938. Ce se întâmplase atunci? Aşa cum BIHOREANUL a mai arătat într-o serie de articole, după Unirea din 1918, Ministerul Instrucţiunii Publice şi cel al Muncii şi Ocrotirilor Sociale l-au împuternicit pe Onisifor Ghibu, profesor de Drept la Cluj, să elucideze problemele juridice ale proprietăţii în Transilvania, în contextul în care pe de o parte trebuiau aplicate reforme de împroprietărire a ţăranilor (români şi maghiari), iar pe de alta trebuiau găsite sedii pentru şcolile româneşti (până atunci inexistente).

Săpături în istorie

Ghibu studiase 17 ani istoria Austro-Ungariei şi pe cea a Premonstratenşilor, descoperind că Ordinul nu avea, de fapt, niciun drept de proprietate asupra clădirilor şi terenurilor. Potrivit cercetărilor, prepozitura din Oradea era subordonată Ordinului canonic din oraşul cehoslovac Jassovia (cea înscrisă în 1866 în CF ca deţinătoare a drepturilor de proprietate). Atâta doar că nici Ordinul din Jassovia, nici "filiala" din Oradea nu avuseseră în fostul Imperiu personalitate juridică, ci erau doar "persoane morale", "tolerate prin puterea obiceiului". Tot Ghibu a scos la iveală că însuşi Codul Civil maghiar îi interzicea să deţină proprietăţi.

Mai mult, clădirea liceului fusese ridicată între 1872-1874 din Fondul de Studii al Imperiului, pe "Convictul regesc" (terenul statului), ca arhigimnaziu (liceu) şi academie de drept, fiind dată Premonstratenşilor doar în administrare, nu şi în proprietate. Ca detaliu, relevant e că "din poruncă împărătească", şeful de atunci al Ordinului a fost pus să plătească 24.480 florini întrucât îşi construise abuziv, "în afară de plan", o capelă personală şi o locuinţă. În fine, Ghibu a descoperit şi monografii ale Premonstratenşilor de la finele secolului XIX - începutul secolului XX ce arătau că Ordinul primise imobilul numai în folosinţă.

"Gestionar", nu proprietar

Ghibu a furnizat rezultatele cercetărilor celor două ministere pe care le reprezenta, care în 1936 au deschis procese pentru rectificarea CF din 1866 prin transcrierea dreptului de proprietate al Ordinului Premonstratens din Jassovar către Statul Român. Operaţiunea s-a făcut în 1937, când Judecătoria Oradea admitea că "dreptul de proprietate n-a fost nicicând al Ordinului din Jassovia şi cu atât mai puţin al celui din Oradea", şi că imobilele "au fost deţinute doar în mod precar, nefiindu-i niciodată date în proprietate".

Nemulţumiţi, episcopul romano-catolic Fiedler Ştefan, prepozitul din Jassovia Ebergenyi Ambroziu şi priorul din Oradea Kovacs Candid au atacat sentinţa la Tribunalul Bihor, dar în 1938 au pierdut şi recursul, fiind obligaţi la 10.000 de lei cheltuieli de judecată către Statul Român, care îşi angajase 14 avocaţi.

Ghibu "spoliator", Horthy "reparator"

În prima fază a proceselor de acum, încercarea Premonstratenşilor de a răsturna situaţia de drept stabilită în perioada interbelică a revenit lui Kincses Elod. În 2010 (în dosarul Băile Felix), respectiv în 2012 (în cel vizând clădirea liceului), Ordinul a renunţat însă la serviciile avocatului, înlocuindu-l cu istoricul maghiar Varga Andrea Tunde, stabilită la Bucureşti şi specializată în revendicările imobiliare ale cultelor maghiare.

Imediat după preluarea cauzei, Varga a schimbat strategia proceselor, mutând accentul dinspre argumentaţia juridică şi istorică spre discreditarea preopinenţilor. Primul vizat a fost chiar Onisifor Ghibu, decedat în anii 70, pe care Varga l-a descris ca "legionar" şi ca impostor dornic doar să-i "spolieze" pe Premonstratenşi. "În 1936 Judecătoria Oradea a găsit formula magică prin care, la cererea unui particular, Onisifor Ghibu, cunoscut naţionalist antimaghiar, care s-a dat drept împuternicit al Ministerului Instrucţiunii Publice, a pronunţat din oficiu ştergerea proprietarului de peste un secol şi l-a înlocuit cu alt proprietar, fără nicio judecată", susţinea Varga.

Pusă în faţa probelor ce demonstrau că totuşi în perioada interbelică a avut loc un proces, mandatara Ordinului a schimbat placa, afirmând pe de o parte că Ordonanţa lui Horthy din 1941 a fost singura "reparaţie" pentru Premonstratenşi, iar pe de alta că sentinţa Tribunalului Bihor din 1938 nu era definitivă, fiind atacată la Curtea de Casaţie, fără însă ca judecata să mai aibă loc, din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Aşa că - premieră naţională - a cerut să se reia procesul "nefinalizat" acum 76 de ani!

Dublu eşec

Purtat la Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea şi în final la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procesul pentru Băile Felix a fost încheiat în noiembrie 2013, după ce toate instanţele au respins, pe rând, pretenţia călugărilor.

În celălalt litigiu, pentru liceu, Premonstratenşii s-au confruntat cu Primăria la Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, instanţă în faţa căreia mandatara Varga a apărut prima oară în septembrie 2013. "Până atunci, la Oradea nu o cunoştea nimeni. A intrat val-vârtej în sala de judecată, cu părul vâlvoi, şi a trântit pe masa judecătorilor un troller de voiaj din care a scos teancuri de acte. Dar nu pe cele cerute de instanţă, care aştepta încă din noiembrie 2012 ca Premonstratenşii din Oradea să facă dovada că funcţionează legal şi că sunt continuatorii celor din Jassovia, ci altele. De exemplu, a adus traducerea unei adeverinţe semnate "Monsenior Thomas Handratinger", şeful Premonstratenşilor de la Vatican, care susţinea că Ordinul din Oradea este nu succesorul, ci "unul şi acelaşi" cu Ordinul din Jassovia", a relatat BIHOREANULUI un participant la proces. Considerată irelevantă, hârtia nu a ajutat însă la nimic călugărilor.

Acuze şi ameninţări

Ultimul act al procesului s-a consumat luna trecută, pe 30 ianuarie. "Înainte să intre în sală cele trei judecătoare şi grefiera, Varga era deja acolo, împreună cu o traducătoare. Deşi ştie româneşte, a anunţat încă de anul trecut că nu mai vorbeşte decât ungureşte. Deja pusese pe masa judecătorilor alte teancuri de acte. Când a văzut că în sală a apărut şi primarul Ilie Bolojan alături de jurista Primăriei, s-a încruntat la el ca şi cum ar fi vrut să-l ucidă din priviri", spune sursa BIHOREANULUI.

Pusă să-şi motiveze recursul, Varga a încercat să amâne procesul, scoţând dintr-o geantă noi acte: o hârtie de la Ministerul Educaţiei cum că fostul liceu romano-catolic de la începutul secolului XX nu ar fi actualul liceu Eminescu, o copie xerox că Premonstratenşii ar fi plătit impozit pentru folosirea liceului, nu se ştie în ce an, şi altele, care în loc să lămurească lucrurile, sporeau confuzia.

Când a venit rândul reprezentanţilor Primăriei, iar Bolojan a cerut permisiunea de a vorbi, Varga a protestat vehement, şi în maghiară, şi în română. "A zis că primarul nu are dreptul să fie prezent şi că influenţează justiţia. A trebuit ca instanţa să-i explice că primarul este chiar reprezentantul legal al municipiului şi că are tot dreptul să participe la proces", spune sursa BIHOREANULUI. Culmea e că, deşi vizibil nemulţumit de "circul" pe care l-a făcut apărătoarea Premonstratenşilor, primarul s-a limitat doar să arate că procesul durează de prea mulţi ani, că Primăria nu poate face investiţii într-o şcoală în litigiu, şi să roage judecătoarele să dea o soluţie cât mai repede, "indiferent care ar fi aceasta".

13 cu ghinion

Varga a încercat să-l întrerupă, cum avea să facă şi la pledoaria juristei Primăriei, Marioara Roşan, încât a fost nevoie de atenţionările instanţei pentru a-şi asculta în linişte preopinenţii. "Din două ore şi jumătate, cât a durat înfăţişarea, Varga a vorbit o oră şi jumătate. Era foarte agitată, precipitată, vorbea sacadat, o întrerupea până şi pe traducătoare. Ea turuia cam 15 minute, iar traducătoarea îi rezuma spusele cam în 5 minute şi tot aşa. La final, văzând că nu a impresionat instanţa, a spus că nu era voie să-l asculte pe primar şi că le va reclama pe judecătoare la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru abuz".

Instanţa a anunţat că va decide verdictul pe 6 februarie, dar în cele din urmă s-a pronunţat abia pe 13 februarie, când a hotărât, definitiv şi irevocabil, ca valorosul imobil să rămână în proprietatea oraşului. O zi de 13 cu ghinion pentru Premonstratenşii care nu mai au acum nicio altă cale de atac împotriva sentinţei, dar una care în mod sigur a produs o imensă satisfacţie edililor, scăpându-i de grija evacuării liceenilor şi construirii unei alte şcoli în care să-i mute. Desigur, pe banii tuturor orădenilor, români şi maghiari, ortodocşi, catolici ori protestanţi deopotrivă...

De-a lungul proceselor în care a reprezentat Ordinul Premonstratens, Varga Andrea Tunde n-a ezitat să împrăştie acuze de corupţie, trafic de influenţă, şovinism şi antimaghiarism asupra tuturor celor care nu i-au dat satisfacţie. Astfel, după ce a pierdut la ÎCCJ procesul pentru Băile Felix, aceasta a acuzat magistraţii că "doar prin fraudarea legii au putut să ia decizia", "întregul proces fiind o înscenare monstruoasă pentru a ascunde corupţia politică, corupţia sistematică şi corupţia administrativă". Anterior, aceeaşi Varga i-a gratulat pe membrii Comisiei de retrocedare, pe funcţionarii Arhivelor Statului, pe avocatul SCT Felix şi pe directorul societăţii, acuzându-i de discriminare, ponegrirea Bisericii Catolice şi şovinism. 

Pentru că a îndrăznit să prezinte cursul proceselor din Capitală şi din Oradea, nu au scăpat netaxaţi nici reprezentanţii BIHOREANULUI, faţă de care Varga a înaintat Procurorului General al României, în septembrie 2013, o plângere penală de 25 de pagini, pentru publicarea de "materiale cu conţinut şovin, naţionalist, xenofob, extremist, pline cu incitări la ură rasială şi discriminare confesională, etnică şi lingvistică la adresa Ordinului Premonstratens, a întregii Biserici Catolice şi a grupului etnic şi lingvistic maghiar local", "ofensă şi blasfemie", "formularea de declaraţii tendenţioase având la bază cărţile lui Onisifor Ghibu" etc.

Citându-i de-a valma pe Sfinţii Apostoli, dar şi pe Lenin ("Opere", vol. XXIV) şi pe Stalin ("Problemele Leninismului"), istoricul maghiar a făcut apel inclusiv la SRI, considerând că "numai cu neatenţia angajaţilor de la revista presei şi a colegilor lor de la Serviciul Român de Informaţii" a fost posibilă publicarea în ziarul nostru a articolelor despre procesele Premonstratenşilor.