Puţine, dar mari: Câte oraşe şi comune ar mai avea judeţul Bihor dacă s-ar aplica reorganizarea administrativ teritorială?

În 16 ani de apartenenţă la UE, România a recuperat masiv din înapoierea acumulată în comunism faţă de vestul continentului: dacă în 1989 puterea de cumpărare era de 32% din media europeană, anul trecut a ajuns la 77%.

În interiorul ţării se menţin, totuşi, decalaje mari între regiuni şi judeţe, cauza principală fiind fărâmiţarea administrativ-teritorială: prea multe judeţe, oraşe şi comune toacă prea mulţi bani de la buget şi nu pot accesa fonduri europene tocmai din cauza dimensiunilor reduse. Culmea e că şi populaţia a scăzut, ajungând anul trecut la 19,053 milioane locuitori, cu 1,1 milioane sub cele 20,12 milioane din urmă cu 10 ani.

Remediul, spun specialiştii, este reorganizarea, iar un proiect de lege înregistrat săptămâna trecută chiar asta ţinteşte, prin împuţinarea judeţelor şi desfiinţarea oraşelor şi comunelor mici. Nu e, însă, realist, afirmă experţi consultaţi de BIHOREANUL, sugerând ca punct de plecare modelul interbelic, când administraţia era mai eficientă decât în zilele noastre.

Stop risipei

Peste 3 miliarde lei au costat anul trecut salariile în primăriile oraşelor şi comunelor mici, care nu strâng taxe şi impozite nici măcar pentru plata funcţionarilor. Despre dezvoltare, adică noi drumuri, apă, canalizare, gaze şi altele, nici vorbă.

România are peste 3.000 de oraşe şi comune de la ultima organizare administrativ-teritorială, din 1968. Dacă atunci multe sate nu erau electrificate şi doar comunele mari aveau şarete cu cai pentru ca primarii să ajungă dintr-un sat în altul, comunicarea se făcea prin telefoane cu manivelă, iar drumurile erau neasfaltate, acum toate au maşini, iar digitalizarea, fie ea şi modestă, asigură comunicarea, la costuri neînsemnate, cu orice colţ al lumii.

Pentru ca birocraţia să nu mai înghită sume uriaşe, iar banii să meargă în dezvoltare, Camera de Comerţ şi Industrie a României a cerut luna trecută o reformă care să reducă de la 41 la 15 judeţele, iar comunele sub 5.000 locuitori şi oraşele sub 10.000 să fie desfiinţate, astfel ca instituţiile să fie reduse corespunzător, atât în administraţia centrală, cât şi în cea locală.

Automat, din cele 318 oraşe ar rămâne 170, iar din 2.862 comune 454. Bihorul ar avea din 10 oraşe doar 4: Oradea (183.105 locuitori), Salonta (15.720), Marghita (13.373) şi Săcueni (10.720), Beiuş, Aleşd, Nucet, Ştei, Valea lui Mihai şi Vaşcău având sub 10.000 rezidenţi. Din 91 comune ar rămâne 9: Sânmartin (12.448), Sântandrei (9.025), Oşorhei (8.536), Tinca (7.429), Nojorid (6.765), Diosig (6.546), Popeşti (6.427), Tileagd (5.998) şi Dobreşti (5.307), restul având sub 5.000 locuitori. Una chiar sub 1.000 (Şinteu - 996), iar 17 între 1.000 şi 2.000 locuitori.

Bihorul, în "Crişana Maramureş"

Inclusiv şeful PSD, Marcel Ciolacu, propune "până la viitoarele alegeri" comasarea comunelor cu mai puţin de 1.500 locuitori, dar cel care a iniţiat un proiect de lege, concret, a fost, miercurea trecută, deputatul independent Tudor Benga (ex-USR).

Potrivit acestuia, România ar trebui să aibă doar 12 judeţe: "Crişana-Maramureş" (Bihor, Satu Mare, Maramureş - cu 1,33 milioane locuitori), "Transilvania Nord-Vest (Cluj, Sălaj, Bistriţa Năsăud, Mureş - 1,70 milioane), "Transilvania Sud-Vest" (Alba, Hunedoara, Sibiu - 1,07 milioane), "Banat" (Arad, Timiş, Caraş Severin - 1,3 milioane), "Bucovina" (Suceava şi Botoşani - 1,03 milioane), "Moldova Centru" (Iaşi, Neamţ, Vaslui, Bacău - 2,19 milioane), "Dunăre Carpaţi" (Vrancea, Buzău, Brăila, Galaţi - 1,52 milioane), "Oltenia" (Dolj, Vâlcea, Gorj, Mehedinţi, Olt - 1,87 milioane), "Muntenia Nord" (Argeş, Prahova, Dâmboviţa - 1,74 milioane), "Muntenia Sud" (Bucureşti, Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman - 3,37 milioane) şi "Dobrogea" (Constanţa şi Tulcea - 0,84 milioane).

Comuna e redefinită ca "unitatea administrativ-teritorială care cuprinde populaţia rurală în număr de 5.000 locuitori unită prin comunitate de interese şi de tradiţii, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi demografice care asigură dezvoltarea economică, social-culturală şi gospodărească a localităţilor rurale". În ce priveşte comunele desfiinţate, acestea ar avea "birouri administrativ-teritoriale" fără personalitate juridică, pentru colectarea taxelor şi impozitelor, înregistrarea cererilor, transmiterea lor spre primării şi eliberarea documentelor solicitate.

"Ar fi periculos"

Specialişti consultaţi de BIHOREANUL consideră, însă, că proiectul este pripit şi simplist, luând în considerare doar populaţia de acum, ignorând atât evoluţiile posibile, cât şi, contrar enunţului, chiar "interesele, tradiţiile, condiţiile economice şi social-culturale" ale comunităţilor, ba şi realităţile geopolitice, aşa încât, în loc să rezolve problemele, poate crea mai multe. "În primul rând, cu un război la graniţă, ar fi periculos să reorganizezi acum judeţe. ISU, Poliţia, Jandarmeria sunt organizate la nivel judeţean, nu le poţi reorganiza peste noapte", spune prof. univ. Alexandru Ilieş (foto), decanul Facultăţii de Geografie, Turism şi Sport al Universităţii din Oradea.

În opinia sa, este necesară în schimb reorganizarea în interiorul judeţelor, luând în calcul o mulţime de criterii şi scenarii. "Poţi avea azi o comună cu 6.000 locuitori, iar la următorul recensământ să scadă sub 5.000. Ce faci după 10 ani, o altă reformă? Sunt necesare modelări şi studii coordonate de specialişti". De altfel, după Marea Unire, de chestiunea administrativ-teritorială s-a ocupat o comisie de specialişti care au lucrat 6 ani, iar la reorganizarea din 1968 a existat o comisie ştiinţifică din care făceau parte geografi, economişti, experţi în planificare teritorială, medici, istorici şi lingvişti.

Prin urmare, orice plan de comasare a unor comune, subliniază Ilieş, trebuie să fie coordonat şi acum de specialişti, atenţi la detalii geografice (inclusiv forma reliefului), demografice (inclusiv specific etnic), economice (convergenţa către anumite "centre"), infrastructură (drumuri, unităţi şcolare şi medicale etc). "Nu-i totuna să ai 5.000 locuitori la câmpie sau la munte, să transporţi cu microbuze elevii din Tărian sau pe cei din Pietroasa la şcolile din centrele de comune. Abia după ce analizezi informaţiile poţi decide comasările şi unde să fie centrele de comună", spune profesorul.  

De la 12 plăşi...

Tot simplist consideră proiectul din Parlament şi istoricul Lucian Ropa (foto), specializat chiar în organizarea administrativ-teritorială, din acelaşi motiv: ia în considerare doar numărul de locuitori.

Potrivit acestuia, oraşele nu trebuie desfiinţate, întrucât ar amplifica şi mai mult scăderea economică şi, în final, depopularea. Soluţia corectă ar fi comasarea comunelor "aşa încât să nu mai existe comune cu 30-40 funcţionari la 1.500 - 2.000 locuitori", dar ţinând cont, obligatoriu, de criteriile de ordin geografic, economic şi social-cultural.

Un punct de plecare ar putea fi organizarea din perioada interbelică, când Bihorul includea părţi din Sălaj, Satu Mare, Arad şi chiar Cluj, având 12 plăşi: plasa centrală (cu reşedinţa la Oradea, cuprinzând şi 40 sate), plasa Aleşd (cu oraşul şi 41 sate), Beiuş (62 sate), plasa Beliu (cu reşedinţa în localitatea acum comună în Cluj, plus 30 sate), Ceica (cu 47 sate), Marghita (43 sate), Salonta (19 sate), Săcueni (11 sate), Sălard (28 sate), Tileagd (28), Tinca (26 sate) şi Vaşcău (44 sate).

... la 20 de oraşe şi comune

Pornind de la modelul interbelic şi ţinând cont de toate celelalte criterii, Bihorul ar putea fi reorganizat în 20 UAT-uri, cu comune comasate în jurul fostelor reşedinţe de plăşi şi oraşelor apărute ulterior, pentru a fi suficient de mari, dar nu excesiv, încât să îngreuneze accesul în viitoarele centre.

La nord de Oradea, la Săcueni ar putea fi lipite Cherechiu, Buduslău, Petreu şi Sâniob (însumând 20.048 locuitori), la Marghita comunele Viişoara, Boianu Mare, Abram, Balc şi Suplacu de Barcău (25.573), la Popeşti comunele Tăuteu, Derna, Chişlaz şi Şinteu (16.664), iar comunele Spinuş, Tăuteu, Sârbi şi Brusturi ar putea forma una singură (10.756 locuitori). Mai jos, se pot comasa Sălard, Diosig, Roşiori şi Tămăşeu (14.694 locuitori), şi Borş, Biharia, Cetariu şi Paleu (10.193). 

Oşorheiul ar putea forma o singură comună cu Ineu şi Copăcel (15.297 locuitori), Aleşdul să absoarbă Auşeu, Borod, Măgeşti, Aştileu şi Lugaşu de Jos (25.623), Tileagd ar aduna Săcădat, Ţeţchea, Vârciorog (13.161 locuitori), la Vadu Crişului pot fi lipite Şuncuiuş, Bratca şi Bulz (13.204), la Dobreşti Roşia, Pomezeu, Căbeşti şi Remetea (14.452), iar la Ceica Holodul, Sâmbăta, Lăzăreni, Căpâlna şi Răbăgani (13.057). La Tinca pot fi comasate Husasău de Tinca, Cociuba Mare, Tulca, Batăr şi Olcea (22.591 locuitori), la Salonta Ciumeghiu şi Avram Iancu (23.095), iar Cefa, Mădăras, Gepiu şi Sînnicolau Român ar forma o singură comună (10.080 locuitori).

Revenind spre Oradea, la Sântandrei se pot alipi Girişu de Criş, Toboliu şi Tărian (14.867 locuitori), iar la Sânmartin Hidişelu de Sus şi Drăgeşti (18.575 locuitori). Spre sud-est, Beiuşul ar înghiţi Pocola, Curăţele, Drăgăneşti, Finiş, Tărcaia şi Lazuri de Beiuş (25.510 locuitori), Şteiul comunele Rieni, Lunca, Bunteşti, Câmpani, Budureasa şi Pietroasa (19.907 locuitori), iar Vaşcăul comunele Cărpinet, Criştioru de Jos şi Pietroasa, plus oraşul Nucet (9.787 locuitori).

Avantajul este că aceste UAT-uri ar fi funcţionale, legate cu drumuri şi având reţele edilitare echilibrate. Totul e să vrea şi partidele o reformă pe bune, acceptând să dispară 80% dintre primari, cei mai zeloşi aducători de voturi...

DE LA MAREA UNIRE
Un secol de reorganizări

Prima reorganizare administrativ-teritorială modernă a fost făcută după Marea Unire, când provinciile erau extrem de diferit rânduite (comitate în Transilvania, căpitănii în Basarabia şi Nordul Bucovinei, judeţe în Vechiul Regat).

Iniţiată de guvernul liberal al lui Ion I.C. Brătianu şi de Partidul Naţional Român, Legea 95/1925 a instituit 74 judeţe (34 în Vechiul Regat, 22 în Transilvania şi câte 9 în Bucovina şi Basarabia), cu 172 oraşe şi 322 plăşi reunind 15.201 sate. Atunci a fost înfiinţat şi judeţul Bihor, cam în limitele de acum, dar oprit în nord la Valea lui Mihai (la acea vreme în Sălaj). Pe lângă consilii judeţene cu preşedinţi aleşi, judeţele aveau prefecţi numiţi de Guvern, iar plasele erau organizate în jurul oraşelor şi comunelor importante, fiind conduse de pretori subordonaţi prefecţilor.

Organizarea a fost uşor modificată în 1936 şi 1938 (când s-a instituit şi ţinutul, format din mai multe judeţe şi condus de un rezident regal). În 1940 România a pierdut în favoarea URSS 11 judeţe din Basarabia şi Bucovina, plus 2 din Dobrogea, în favoarea Bulgariei.

În 1950, ţara a fost reorganizată pe model sovietic, judeţele fiind înlocuite cu regiuni (28) şi raioane (177) subdivizate pe comune (4.052) şi oraşe. Regiunea Bihor era formată din 7 raioane: Oradea, Aleşd, Beiuş, Marghita, Salonta, Săcueni şi Şimleu (acum în Sălaj), în 1952 schimbându-i-se denumirea în regiunea Oradea, iar în 1956, după desfiinţarea regiunii Arad, încorporând şi raioanele Criş, Gurahonţ şi Ineu din componenţa acesteia. În 1960, regiunea a fost redenumită Crişana.

În 1968, s-a revenit la organizarea cu comune, oraşe şi judeţe (39), cărora în 1981 le-au mai fost adăugate două (Giurgiu şi Ialomiţa), plus sectorul agricol Ilfov (declarat judeţ după 1989). În anii 2000-2004 (guvernarea Năstase), numeroase comune au fost ridicate la rang de oraşe şi altele s-au "spart" în comune mai mici (în Bihor, de pildă, din comuna Cetariu s-a format şi Paleu, ambele cu câte 3 sate).