Preotul-regizor Ciprian Mega despre scandalul participării la festivalul de la Moscova: „Vinovatul pentru război nu este la Kremlin

Preotul-regizor orădean Ciprian Mega a generat controverse aprinse în România după ce a participat la sfârșitul lunii aprilie, alături de echipa filmului „21 de rubini”, la festivalul de film al țărilor BRISC de la Moscova.

Pelicula filmată la Oradea, cu vedeta americană Mickey Rourke cap de afiș, a ajuns până în finală, dar nu a fost premiată. Poziția orădeanului care a acceptat invitația la festival făcută de celebrul regizor rus Nikita Mihalkov și a devenit printre puținii români primiți la Kremlin de președintele Vladimir Putin după declanșarea invaziei în Ucraina a născut numeroase întrebări, atât în România cât și în Rusia. BIHOREANUL a încercat să găsească răspunsuri...

„Am fost luat în serios”

- Care erau așteptările dvs. de la participarea filmului „21 de rubini” la Festivalul de film de la Moscova, având în vedere că ați revenit în țară destul de dezamăgit? Ce reacții ați avut din partea mediului public atât în Rusia cât și în România?

- Nu am revenit deloc dezamăgit, ci, realmente, bucuros că am reușit, pe de o parte, să-mi slujesc Țara, așa cum m-a îndemnat conștiința. Pe de altă parte, a fost o realizare pentru noi prezentarea filmului, în contextul unei manifestări de anvergură, cu cineaști importanți și cu proiecție de gală, cu conferințe de presă dedicate. Reacțiile au fost cele așteptate, mai ales în România, unde s-au dezvoltat mecanismele unei gândiri înregimentate, mai ales prin U.M.-urile de presă. E o consecință firească,  atâta vreme cât a cam dispărut jurnalismul de autor și gândirea critică a celor care se pretind intelectuali. Acestea sunt, până la urmă, probleme de conștiință.

- În ieșirile publice ați declarat în diferite forme că prin participarea la festivalul de la Moscova ați fost un fel de ambasador al României, arătând că pot fi deschise punți de comunicare. De ce credeți asta? Și până la urmă ce declarații ați făcut în Rusia? Ce teme ați atins? Ce reacții au avut?

- Eu am fost acolo în calitate de cineast român, asta am declarat, nimic mai mult. Dar orice artist, când este invitat pe un „alt tărâm”, în asemenea context, are o funcție de reprezentare. Iar eu, spre deosebire de politicienii români, am fost luat în serios acolo, încât am avut întâlniri nu doar cu artiști și gânditori importanți, ci și cu oameni politici, chiar de la conducerea Federației Ruse.

- De unde vine acuzația că sunteți filorus? De ce credeți că este interpretat filmul „21 de rubini” în această cheie?

- Din faptul că am călătorit la Moscova. Anterior, am călătorit și în America, fără a fi deloc filoamerican. Dacă m-ar fi întrebat cineva, aș fi răspuns sincer dacă sunt sau nu filorus. Dar etichete de acest gen se pun foarte ușor în societatea de azi, unde a murit gândirea logică. Eu mă străduiesc să fiu creștin și român. Dacă tot ne plângem de politicienii noștri și susținem că nu reprezintă interesele Țării, e absurd să credem că, pe linie de politică externă, deciziile lor sunt incontestabile. Dacă Dumnezeu mi-a îngăduit această șansă, am luat decizia care să se plieze pe conștiința mea, nu pe gândirea agresivă și uniformizată din societate.

„Nu sunt anti sau pro Occident”

- De la declanșarea invaziei ruse în Ucraina foarte puține persoane au ajuns să se întâlnească cu președintele rus Vladimir Putin. Care au fost motivele pentru care ați fost invitat la Kremlin? Nu cumva tocmai pentru că ei vă percep ca un anti-occidental?

- Am înțeles că au fost și alți artiști invitați de președintele Rusiei, unii în vizite oficiale, cum a fost recent amicul Emir Kusturica, alții în vizite private. Eu nu sunt anti sau pro Occident, Rusia, America. Ci sunt român. Nu sunt politician, de aceea nu vorbesc public despre interesele României. Dar sunt preot, iubesc poporul din care fac parte și am toată legitimitatea, dacă nu chiar datoria, să vorbesc despre interesele neamului meu. Iar interesul imediat - al generației noastre și, mai ales, al generației copiilor noștri! - este pacea. Am vorbit frumos despre România celor pe care presa înregimentată și politicienii depersonalizați îi arată cu degetul ca fiind dușmani. Dar îi înjură din depărtări, latră de după gard. Nu au curaj să se apropie și, chiar dacă ar avea, probabil că nu ar fi primiți. Noi le-am transmis că suntem un popor vechi, o națiune, contrar a ceea ce a scris domnul Medvedev (n.r. fostul președinte rus Dmitri Medvedev a declarat public că „românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață”). Am spus lucrurile acestea cu fermitate. Și le-am spus că am trecut prin prea multe războaie interne, prin suferințe, depopularizare, migrație și sărăcie. Nu merităm să cădem în războaie, care nu sunt ale noastre.

- Cum a decurs întâlnirea? Ce anume ați discutat? V-a transmis Putin un mesaj pentru români?

- Eu am vorbit despre România și despre nevoia noastră de pace, de echilibru. Pentru că noi înșine suntem într-un moment de intensă dezbinare. Vă pot spune, doar, un enunț pe care-l cred, indiferent de sensibilitățile pe care le voi stârni. Adevăratul vinovat pentru războiul din Ucraina nu se află la Kremlin!

- Ce impresie v-a făcut Putin? Tocmai a fost reinstalat la conducerea Rusiei, în al cincilea mandat, până în 2030, întărindu-și autoritatea asupra lumii ruse. Ce credeți că ne rezervă viitorul?

- Cred că ne aflăm într-un moment dificil al istoriei. Lumea întreagă se află într-un punct critic, dar țările mari, hegemonii, au resursele strategice să le depășească și să-și reconfigureze oricând politica externă. Noi suntem, ca de obicei, la întâmplare, conduși de oameni care nu înțeleg mișcările tectonice din lume. De aceea, nu-și pot articula discursul așa cum ne provoacă geografia.

Război și pace

- A devenit public un episod potrivit căruia un reprezentant SIE v-ar fi căutat la Moscova și v-ar fi cerut să vă întoarceți în țară. Cum s-a petrecut episodul? Ce alte influențări, amenințări sau acțiuni ale statului român ați simțit după periplul la Moscova?

- Noi l-am bănuit a fi de la SIE. Nu ne-a spus de unde este, ci doar că s-ar mai fi aflat acolo, în Moscova, și un general SIE. Mi-a spus, într-adevăr, că ceilalți din echipă pot rămâne pe toată durata festivalului, dar că eu trebuie să plec, întrucât, prin declarațiile mele de la conferința de presă și din interviuri, am „întrecut orice limită”. Cum sunt om liber, iar limite îmi pune doar Evanghelia Domnului Hristos, am declinat somația. Avem fotografie cu respectivul emisar. El m-a amenințat că, dacă nu-i respect ordinul, va începe „jihadul” în presă împotriva mea și că vom avea probleme la întoarcerea în țară. S-a întâmplat cum a zis, în zilele și orele pe care le-a zis. Iar instrumentele folosite au fost: PressOne, G4Media, Europa Liberă, Hotnews. Interesant este că omul a spus că tocmai ce venise în grabă din Irak, unde era plecat cu o altă misiune.

La întoarcerea în țară, am călătorit pe două rute: eu, împreună cu dl Vișan, via Moscova-Istanbul-Cluj, iar ceilalți patru prin Belgrad. Dacă vor citi colegii dvs. din presa înregimentată acest amănunt, vor concluziona, desigur, că e lucrare KGB. De fapt, eu aveam concediu până sâmbătă, înainte de Florii și, ca orice cleric disciplinat, mi-am respectat concediul. Dar ceilalți au aterizat ziua următoare, în Belgrad, pe acea rută fiind zbor direct și biletele mai accesibile. Au avut mașina parcată în aeroport. La intrarea în România, în vama Jimbolia, au fost chemați la un control general. Trei polițiști de frontieră, trei vameși, trei civili. Au controlat bagaje, sub banchete, cauciucuri, jante. Au primit și document vamal în acest sens. Este o chestiune atipică, cu scopul de a-i intimida.

- În film scoateți în evidență tarele Occidentului - să ne înțelegem, reale! Este, însă, acest Occident, care consideră normală, de pildă, homosexualitatea, mai periculos decât Rusia, care ucide?

- Eu nu pot înțelege în niciun fel determinarea aceasta de a compara formele răului. Pur și simplu, există rău în lume, necondiționat geografic. Se ucide peste tot în lume, în diferite forme, unele brutale, altele soft. Se ucide mai abitir în Gaza, dar acest subiect nu-l puteți aborda. Iar căderi morale și împotriva firii sunt peste tot în lume, inclusiv în Rusia. Până la urmă, nu e treaba noastră cum își consumă acei oameni viața. Propaganda LGBT nu este, însă, prezentă peste tot în lume, iar acest lucru este foarte clar. Există războaie cumplite, care ucid trupuri și despart familii pentru viața aceasta. Există războaie ideologice, care mutilează suflete. Eu mă rog și pledez pentru pace în fața tuturor acestor nenorociri.

- România este o țară mică, iar în istorie a trebuit să facă mereu alegeri și alianțe, pentru că nu se poate apăra singură. Credeți într-o Românie independentă, ieșită din sfera marilor puteri?

- Cred într-o Românie mai atentă la propriile interese, cu oameni capabili să discute și să negocieze cu oricine, în demnitate și respectând adevăratele valori europene, pe care tocmai Europa le distruge.

Ținta pe finanțator

- Multe voci acreditează ideea că sunteți filorus având în vedere discreția păstrată cu privire la finanțatorii filmelor dvs. „21 de rubini” beneficiază de o distribuție cu greutate care îi cuprinde de la Mickey Rourke la Elisabetta Pellini, ceea ce presupune contracte costisitoare. Cât a costat producția filmului? Cine l-a finanțat? Cine este, de fapt, producătorul Silviu Ciobanu? Ce afaceri conduce pentru a putea să își permită astfel de investiții?

- Despre ce fel de discreție vorbiți, când noi am spus de la început, inclusiv în ziarul dvs., că domnul Silviu Ciobanu este finanțatorul filmului? Cheltuielile sunt transparente, bugetul a fost de aproximativ 1 milion de euro, bani pentru care s-au plătit taxele aferente statului român. Presa tefelistă încă se străduiește să fabrice fantome de finanțatori, ba din Rusia, ba din spațiul ex-sovietic. Un oarecare mincinos de la EvZ spunea că are informații că am avut un sponsor din Tiraspol. Dacă-mi îngăduiți o glumă, în caz că identificați misterioșii oligarhi, spuneți-le că ne-au rămas câteva facturi restante și-i rugăm să le achite ei, de dragul publicității!

Dl Ciobanu a avut controale de la ANAF, inclusiv pe persoană fizică, atât dumnealui cât și dna Ciobanu. Au fost verificați - ca persoane fizice, repet! - de departamentul special de verificare al marilor averi de către ANAF Cluj. Controalele s-au desfășurat pe parcursul a 18 luni, ceea ce contravine prevederilor Codului Fiscal. Firmele ambilor soți Ciobanu au fost verificate, de mai multe ori, separat. Nu a existat proiect cultural în România supus atâtor controale. Când ne aflam la Moscova, cu un sfert de oră înainte de a începe conferința de presă dedicată filmului (foto jos), dl Ciobanu a fost sunat din țară că soția dumnealui are control de la Antifraudă. Ca să-nțelegeți absurdul situației, afacerea doamnei este o modestă clinică de recuperare.

La nivelul Oradiei, dl Ciobanu este un antreprenor mai puțin cunoscut pentru că afacerile dumnealui nu sunt mari. Pentru că a dorit să creadă și să susțină acest demers artistic, într-o lume în care oamenii caută soluții să adune cât mai mult, dl Ciobanu ar trebui apreciat, nu criticat. Dar îl pun sub semnul întrebării cei care nu au făcut nimic în viața lor, care nu au capacitatea de a dărui celorlalți. Și-atunci judecă prin ochii propriei micimi sufletești...

- Cum vedeți că va evolua relația dvs. cu conducerea Episcopiei Oradiei, care a transmis public că nu v-a dat binecuvântarea nici pentru realizarea filmului, nici pentru deplasarea la Moscova?

- Nu aveam nevoie de binecuvântare pentru aceste activități. Simplul fapt că noi, preoții, acceptăm această impostură duhovnicească în eparhie este un act de smerenie, că ne supunem deciziei Bisericii și, de ce să nu spunem, un act de lașitate. Nu mă las intimidat de oameni care nu au de-a face cu Biserica. Ar trebui să fim conștienți de un lucru pe care-l cunoaștem cu toții. În 2007, altcineva era favorit pentru episcop de Oradea. Dar vicarul administrativ de atunci (n.r. preotul Vasile Bota), împreună cu prietenul său, ministru de Interne (n.r. bihoreanul Vasile Blaga), l-au convins pe Băsescu să intervină și să schimbe decizia Sinodului. Iertați-mă, eu slujesc Biserica lui Hristos, nicidecum această oligarhie. Dacă veți face acele cercetări sugerate în răspunsul anterior, veți descoperi o adevărată oligarhie locală. Și veți vedea că acei clerici, care-au întins șantierele bisericești pe ani mulți, bucurându-se de finanțările statului, sunt oameni foarte bogați. Până la urmă, lucrurile acestea nu mă interesează, dar văd că-i supără foarte tare faptul că, măcar la nivel artistic, avem voie să vorbim liber.

Biserică în rate

- Ce le spuneți celor care zic că este neclară sursa de finanțare din care ați ridicat bisericile ortodoxe din Cipru și din Oradea? Cum ați reușit să obțineți aprobările autorităților din Cipru pentru construirea unei biserici ortodoxe române?

- La această întrebare vă voi răspunde dvs., nicidecum acelora care spun asemenea minciuni. Celor două jurnaliste de la PressOne și, respectiv, Europa Liberă, care m-au chestionat pe acest subiect, le-am răspuns foarte clar că biserica din Cipru a fost construită cu un credit bancar. Rata lunară era oprită de bancă din salariul meu, care în Cipru era destul de mare. Uneori, recuperam un procent consistent din salariul lunar. De cele mai multe ori, însă, doar o mică parte din el. Chestiunea aceasta aș fi vrut să o tratez cu delicatețe. A fost jertfa noastră, ca familie tânără, în primii ani de slujire a Bisericii. Dar iată că trebuie să dau socoteală pentru lucrurile despre care Evanghelia îmi cere „să nu știe dreapta ce face stânga”. Colegele dvs. de la PressOne și Europa Liberă n-au fost interesate să primească documentele lămuritoare în acest sens, deși am insistat să le trimit. Aveau temă clară să așeze sub umbra neîncrederii munca mea de-acolo. Aprobarea pentru construirea bisericii din Cipru am obținut-o cu ajutorul mitropolitului locului și cu implicarea directă a președintelui Ciprului de la acea vreme, Dimitris Christófias, cu care am avut o relație de prietenie. O fi și această prietenie o vină?

- În Oradea sunt biserici în construcție de mai bine de un deceniu fără a fi terminate încă. Cum ați reușit să ridicați biserica din Rogerius într-un timp record? Cât a costat? Cine a finanțat această investiție?

- Iar se pune problema foarte absurd. În loc să fie chestionați cei care, deși au primit fonduri publice, au întârziat sau nu au finalizat lucrările, trebuie să justific eu de ce am terminat prea repede. Realitatea este că noi încă mai avem de lucru, vrem să facem fațade din piatră și alte lucrări. Dar, într-adevăr, lucrările au mers foarte repede, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cei care ne-au ajutat, care-au susținut aceste lucrări pentru construirea bisericii Sf. Spiridon, sunt oameni care fac parte din comunitatea noastră parohială sau care au făcut parte, la acea vreme.

Vă fac o invitație sinceră, să analizăm împreună registrele parohiei noastre. Veți vedea că biserica noastră din Rogerius a fost construită cu un buget mai mic decât a avut filmul „21 de rubini”. Și, mai ales, veți vedea că majoritatea donatorilor sunt orădeni, cu mici excepții. Aceste excepții sunt prieteni de-ai mei din țară. Eu m-am străduit să fiu devotat acestui demers, să mă dedic total, să fiu atent cu banii și materialele dăruite de acești oameni, din munca lor. Și, dacă ei și-au dăruit jertfa lor bisericii, eu însumi am vrut să dăruiesc tot ce am acelui proiect comun.

În același timp, pentru că știu de unde s-a propagat această îndoială în presă, vă rog foarte mult să abordați următoarele instituții: Secretariatul General al Guvernului, Secretariatul de Stat pentru Culte, MAI, Consiliul Județean Bihor, Primăria Oradea. Solicitați-le să vă pună la dispoziție sumele alocate, de la începutul lucrărilor de construire, pentru: catedrala din Centrul Civic, Mănăstirea Izbuc, Parohia Sf. Ap. Andrei, biserica din Ioșia, de pe malul Peței. Veți fi impresionat că metrul pătrat construit depășește cu mult prețurile de achiziție din Manhattan.

Riscăm să dispărem ca neam...

- Ce se întâmplă acum cu filmul „21 de rubini”?

- Filmul este „la liber” pe YouTube, se poate viziona gratuit. În două zile a făcut mai mult de 120.000 de vizualizări. E un fenomen care nu mai poate fi oprit.

- Nu credeți că dvs. și filmul „21 de rubini” sunteți folosiți de către curentul suveranist din România, care a făcut critici pozitive pe marginea lui?

- Eu vorbesc clar, spun ce cred. Nu-mi fac probleme de cei care ascultă cu viclenie cuvintele mele. Cât despre curentul suveranist, discuția este lungă. Însă o mișcare suveranistă, sinceră și deștept construită, cred că e necesară în România, altfel dispărem ca neam. Și eu nu vorbesc în lozinci, nu spun lucruri gratuite, ci întotdeauna am responsabilitatea cuvintelor mele.

- Filmul cuprinde multe experiențe personale, cum este faptul că vi s-a cerut să dați șpagă pentru a fi hirotonisit preot de către episcopul Sofronie în Episcopia Ortodoxă a Oradiei. Cât este imaginație și cât este realitate în scenariul filmului?

- Mi s-a cerut, nu am dat. De aceea, mi-am petrecut primii ani de slujire în afara țării. Când am revenit, am ajuns în parohia „Sf. Spiridon” peste voința episcopului (n.r. Sofronie Drincec), în cuvântul căruia nu voi crede niciodată. Eu mă pricep să citesc actorii, chiar dacă sunt diletanți. Are și unele părți bune, pe care i le recunosc. Experiența aceea a inspirat o secvență din film.

- Ce le răspundeți celor care consideră filmul dvs. o producție fără nicio valoare artistică?

- Aceia fie nu au văzut filmul, fie nu au nicio experiență în domeniu. Îmi rezerv dispoziția sufletească de a ține cont de părerile celor care se pricep, nu de ale celor care au primit temă să atace filmul. Țin cont de Mircea Daneliuc, de Nicolae Mărgineanu, de Elena Dulgheru, un serios critic de film. Aș putea spune alte nume de notorietate în domeniu, dar știu că le-aș crea probleme. „21 de rubini” este un film important. Cred asta din tot sufletul și nu pentru că l-am făcut eu. Acest lucru se va vedea în timp.

„Întrebarea este superficială”

- Ați justificat participarea filmului „21 de rubini” la festivalul BRISC prin faptul că mediul artistic occidental ar fi cerut cenzurarea unor pasaje. La ce festival ați încercat să îl înscrieți și nu ați reușit? Când? Cine a refuzat? Ce scene vi s-a cerut să eliminați? Puteți arăta o dovadă?

- Nu festivalurile au cerut cenzura, ci agenții internaționali, care fac lobby pentru acceptarea unui film în festival. Producătorii au corespondență lungă în acest sens, precum și contractele de asistență.

- Pretindeți că nu sunteți anti-occidental, dar nici filorus, și că deplângeți suferința pricinuită de un război despre care spuneți că este „întreținut”, cam cum spune, în fond, și Viktor Orban, care afirmă că războiul s-ar termina instantaneu dacă Occidentul nu ar mai ajuta Ucraina. E, totuși, un război pornit de Putin, nu de Occident, și binecuvântat de Kiril...

- Nu cred că războiul a început atunci îl când localizați dvs. în timp. Nu cred nici într-un Occident colectiv, ci, dimpotrivă, mi se pare că interesele americane sunt diferite de cele europene, chiar în privința Estului Europei. Întrebarea este superficială, iar eu nu-mi permit să vă dau un răspuns superficial, ci ar trebui să avem o discuție lungă, pe care nu o poate cuprinde un articol de ziar.