Prea Suspectul Sofronie: Episcopul a ajuns în vizorul DNA, alături de stareţul Mănăstirii Izbuc, pentru împărţirea pe şpăgi a parohiilor bihorene

Joi dimineaţă, când nea Petre a dat fuga să-i oprească, intruşii scuturau deja uşa ce duce la reşedinţa episcopului. "Cine v-a permis să intraţi?!", s-a răstit portarul Episcopiei Ortodoxe, revoltat de atâta obrăznicie. Preasfinţitul nu dăduse încă semne că s-ar fi trezit şi oricum nu primeşte pe oricine.

Răspunsul nepoftiţilor vizitatori a căzut ca un trăsnet: "Suntem de la DNA. Îl căutăm pe domnul Sofronie Drincec", a răspuns unul dintre procurori. În câteva minute vestea s-a răspândit în toate cotloanele Episcopiei: "A venit DNA-ul la Preasfinţitul!".

O dimineaţă furtunoasă

Oficial, nu ştie nimeni cum au decurs percheziţiile. Uşa masivă a Palatului Episcopal a fost închisă, iar portarul a fost pus în faţa clădirii să alunge curioşii. Cât a fost ziua de lungă, poarta s-a deschis doar pentru a permite accesul câte unui angajat convocat de urgenţă şi avocaţilor "domnului Drincec".

Totuşi, în lumea popească veştile se răspândesc cu iuţeală. Feţele bisericeşti spun că percheziţiile au început cu însuşi apartamentul episcopului. Procurorii anticorupţie au început să scotocească fără a spune ce căutau. Înainte de prânz lucrurile au devenit, brusc, grave. Vestea că DNA a descins concomitent şi la Mănăstirea Izbuc, condusă de stareţul Mihail Tărău, mâna dreaptă a Preasfinţitului, precum şi porunca transmisă tuturor slujbaşilor Episcopiei de a aştepta percheziţiile în birouri le-a dat tuturor fiori reci. "Cine i-a trimis? Şi ce vor?", se întrebau slujbaşii.

Palid, abătut, stăpânindu-şi cu greu nemulţumirea faţă de atentatul la autoritatea sa nemărginită, Sofronie a asistat la percheziţii însoţit de avocaţi. Ore în şir anchetatorii au trecut din birou în birou, desferecând dulapuri, verificând dosare şi întrebând de înscrisurile dintre coperţi. "Asta ne mai lipsea!", s-a văicărit pe hol episcopul...

Suspiciuni de corupţie

Percheziţiile s-au încheiat abia spre seară, când procurorii au părăsit Episcopia cu câteva dosare sub braţe, fără să explice motivul descinderii. "A fost o procedură derulată în cauză, dar nu ni s-a adus la cunoştinţă nicio calitate", a declarat la ieşire Bogdan Bodea (foto), avocatul PS Sofronie Drincec.

Comunicatul emis în aceeaşi zi de DNA, potrivit căruia ancheta vizează "suspiciuni privind săvârşirea unor infracţiuni de corupţie comise în perioada 2014-2016", nu a lămurit nici el misterul. Până şi anunţul făcut de Episcopie a doua zi, gest rarisim, a fost la fel de zgârcit. "Au fost puse la dispoziţia organelor de cercetare toate documentele solicitate, nu au fost ridicate obiecte şi nu au fost identificate valori sau sume nejustificate", a transmis "Biroul de presă", insistând că procurorii nu au precizat calitatea procesuală a episcopului ori a altui slujbaş. "Nedorind a prejudicia în vreun fel rezultatele cercetărilor", Episcopia s-a abţinut de la alte declaraţii.

Preot, cumpăr parohie!

În ciuda secretomaniei, BIHOREANUL a aflat că DNA vizează fapte pe care ziarul nostru le-a dat în vileag, în exclusivitate, încă din martie 2014. Articolul "Clanul popilor" dezvăluia încă de atunci nepotismul din Episcopia Ortodoxă, având la bază nemulţumirile unor preoţi fără pile ajunşi în imposibilitatea de a obţine parohii, deoarece acestea erau date pe şpagă.

Pentru un plus de siguranţă, posturile se vindeau doar popilor de încredere, "din sistem", aşa că Eparhia s-a umplut de clanuri, fiecare preot cu stare trăgând după sine un fiu, ginere, văr, cumnat, fin. Cel mai influent e clanul arhimandritului Mihail Tărău, din care, pe lângă cumnatul acestuia, preotul Marin Dindelegan (foto) din Oradea, mai fac parte şi alţii cunoscuţi, precum Cornel Baciu Borz din Popeşti şi familia Sotoc, cu preoţi în Fughiu, Ghida şi Oradea.

La fel, apropiaţii episcopului - că este vorba de protopopul Dorel Rusu, de fostul protop de Beiuş, Ioan Balint, de consilierul administrativ Antim Oprea şi de cel pentru cimitire, Adrian Caba - şi-au pus cu toţii în slujbe câte un fiu, frate, fin sau prieten. Chiar şi aşa, potrivit unui mercurial neoficial, preţul unei parohii sărace de ţară începea de la 2.000 euro, ajungând la 10.000 euro pentru una din apropierea Oradiei şi depăşind cu mult această sumă în cazul uneia în oraş.

Filiera Izbuc

Pentru a masca şpaga, plăţile se făceau sub forma unor donaţii către Mănăstirea Izbuc, condusă de stareţul Mihail Tărău. Credinciosul episcopului a ştiut să se facă indispensabil, amenajându-i o casă de vacanţă la intrarea în mănăstire, unde Sofronie se şi refugiază adesea. Mai mult, arhimandritul i-a preluat neoficial toate îndatoririle plictisitoare, devenind cel mai puternic din Eparhie după episcop.

Preoţii care aveau deja o parohie au învăţat destul de repede la cine trebuie să apeleze ca să meargă la "mai bine". Prima "descifrată" a fost metoda pelerinajului cu racla de moaşte, făcut prin judeţ de călugării Mănăstirii Izbuc, în fapt o colectă de bani la care trebuie să contribuie atât slujitorii bisericilor gazdă, cât şi credincioşii acestora. Afacerea pare să fi fost atât de prosperă încât anul acesta, în aprilie, Mihail a investit 40.000 lei într-o raclă din argint lucrată în atelierele Patriarhiei, pe care a oferit-o Prea Fericitului Patriarh Daniel Ciobotea, pentru a-i câştiga bunăvoinţa. Cu un astfel de "spate" cine mai putea comenta în faţa lui?

Verificări la sânge

Dincolo de ritualurile adoptate pentru a da o aparenţă firească vânzării de slujbe şi colectării de bani, procesul în sine era gândit după toate canoanele conspirativităţii mafiote. Tinerii care vor să se hirotonească şi preoţii în căutare de parohii trebuie să se spovedească întâi stareţului de la Izbuc, unde sunt cercetaţi cu atenţie, şi abia apoi trec la faza următoare.

Căci, odată spovediţi, candidaţii trebuie să treacă şi un examen psihologic. Oficial, măsura avea rostul de a evita instalarea în parohii a unor personalităţi deviante, dar în realitate se urmărea selectarea unor popi obedienţi, care să nu ridice probleme, mai ales să nu "trădeze"! Examenul era susţinut cu psihologa Camelia Dindelegan (foto), de la Universitatea Oradea, cea trimisă luna trecută în judecată de DNA pentru cumpărare de influenţă şi dare de mită în dosarul în care sunt judecaţi şi rectorul Constantin Bungău, şi ex-decăniţa Floare Chipea. Cum Camelia e sora stareţului Mihail, lucrurile se legau perfect...

Un dosar "sifonat"

În ciuda şocului resimţit de credincioşii de rând, şefii Episcopiei se cam aşteptau să fie călcaţi de procurori. Conform rechizitoriului în baza căruia a fost trimisă în judecată Camelia Dindelegan, dosarul acesteia fusese disjuns în octombrie 2015 dintr-un alt dosar de corupţie, deschis în 2014.

Obişnuită să vorbească mult şi "în clar" la telefon cu soţul său, preotul Dindelegan, paroh în cartierul Ioşia din Oradea, precum şi cu fratele său stareţul, psihologa a avut ghinionul să "pice", cu detaliile şpăgii pentru postul de profesor, pe interceptările făcute în dosarul iniţial, care viza corupţia din Episcopie.

Aşa şi-au putut da seama şi episcopul şi stareţul că erau în vizorul DNA: interceptarea Cameliei Dindelegan a fost făcută cu autorizarea Curţii de Apel Oradea, iar cum  această instanţă se ocupă de suspecţii cu anumite funcţii, era clar că procurorii urmăreau un peşte mare: pe însuşi şeful Episcopiei. Cum în lumea popească un secret ţine mai puţin decât o minune, vestea s-a răspândit rapid. "Preasfinţitul şi Mihail sunt cercetaţi pentru vânzarea parohiilor", şopteau de câteva luni feţele bisericeşti. Iar primii care au luat măsuri au fost chiar împricinaţii...

Jurământ de tăcere

În ultima perioadă conducerea Eparhiei a întărit până la extrem măsurile de conspirativitate. Preoţii povestesc că, în urmă cu două săptămâni, la întoarcerea din vacanţa petrecută la Izbuc, Sofronie i-ar fi convocat pe subalternii din Centrul Eparhial, poruncindu-le să-şi lase telefoanele în birouri, pentru a participa la o şedinţă. Storurile ferestrelor au fost coborâte, cei prezenţi au fost percheziţionaţi de microfoane, iar apoi episcopul i-a pus pe toţi să-i jure supunere cu mâna pe Sfânta Scriptură. Sub ameninţarea caterisirii, i-a obligat să nu spună nimănui nimic din ceea ce au aflat în virtutea slujbelor pe care le deţin. Culmea paranoiei, oamenii au fost avertizaţi inclusiv să nu spună nimănui că au depus jurământul!

Toate acestea nu s-ar fi aflat probabil dacă episcopul Drincec n-ar fi poruncit, apoi, ca toţi cei peste 450 de preoţi din Eparhie să facă acelaşi legământ la sediile protopopiatelor, în faţa unei comisii formate din vicarul Nicolae Pop, juristul Ciprian Balint şi inspectorul eparhial Vasile Ungur. Oamenii s-au crucit, dar s-au supus. Marţea trecută au jurat fidelitate preoţii care ţin de Oradea, joi cei din zona Tinca, vineri aparţinătorii de Protopopiatul Beiuş, iar săptămâna aceasta sunt programaţi cei din zona Marghita. Ordinele sunt clare: toată lumea jură, nimeni nu ia cu el jurământul scris şi niciunul nu vorbeşte!

Şi se jură că nu fură!

Secretomania în care Sofronie a învăluit jurământul nu este o noutate în Biserica Ortodoxă Română. Anul acesta, în ianuarie, pe fondul scandalurilor de corupţie din Arhiepiscopia Tomisului, unde Înalt Preasfinţitul Teodosie e acuzat de luare de mită, Sfântul Sinod a decretat ca preoţii, personalul cu funcţii de conducere şi cei care administrează bunurile Bisericii să depună un "Jurământ sau Act de onestitate şi fidelitate faţă de Biserică".

Teoretic, jurământul obligă la îndeplinirea cu conştiinciozitate a atribuţiunilor de serviciu, la neînsuşirea în scop personal a banilor şi bunurilor Bisericii, precum şi la a nu tăinui furăciuni. Jurământul prevede inclusiv formula "voi păstra cu sfinţenie confidenţialitatea sarcinilor de serviciu", pe care însă la Oradea Sofronie a intepretat-o în interesul său personal.

Iar cum Biserica se conduce după propriile legi, altele decât cele pământeşti, explicaţia gestului său e cât se poate de simplă. "Preasfinţitul se teme că unii preoţi ar putea da declaraţii procurorilor. Acum, după ce au jurat, nu mai pot spune nimic fără să-i ceară binecuvântarea, pentru că altfel pot fi caterisiţi. Aşa că s-ar putea ca nimeni să nu spună nimic", zice o faţă bisericească.

În această situaţie, e de văzut dacă şi cum vor reuşi procurorii să-i facă pe martorii în sutane să scrie, alegând între mâna lungă a legii şi braţul răzbunător al Domnului Sofronie Drincec...

PORTRET DE EPISCOP
Evanghelia după Drincec

Fost episcop de Gyula (Ungaria), PS Sofronie Drincec s-a înscăunat chiriarh al Bihorului şi Sălajului în 2007, când avea doar 40 de ani. Dublu absolvent de Medicină şi de Teologie, Drincec şi-a cucerit susţinătorii prin carismă şi erudiţie, eclipsându-şi concurentul, pe vicarul Petroniu Sălăjanul.

Imediat după instalare, şi-a dat însă arama pe faţă. L-a izgonit din palat pe bătrânul episcop Ioan Mihălţanul, care îi deschisese calea de mărire prin ieşirea la pensie, a rupt Episcopia în două, pentru a-l trimite pe Petroniu la Zalău, şi a fost la un pas de caterisire după ce a sfinţit Agheazma Mare alături de omologul greco-catolic, PS Virgil Bercea. Ulterior, Sofronie a intrat în conflict cu acesta pe tema retrocedării bisericilor greco-catolice.

În 2014 Sofronie a mutat Episcopia Oradiei din componenţa Mitropoliei Clujului în cea a Sibiului, condusă de prietenul Patriarhului, ÎPS Laurenţiu Streza, cu gândul de a candida la tronul de mitropolit al Banatului, dar degeaba. Nu doar că nu a intrat în turul doi al alegerilor, dar anul trecut a ratat şi ocazia de a-şi avansa Eparhia din Oradea la rang de arhiepiscopie.