În fiecare seară de marţi şi joi, pe unul dintre terenurile de sport din zona Sovata "descinde" un grup de tineri înarmaţi cu un soi de crose. Băieţii se împart în echipe, pun o minge mică şi portocalie la mijlocul terenului, se urcă pe biciclete şi joacă "bike polo".
Deşi e un sport vechi de mai bine de un secol şi celebru astăzi în numeroase ţări, românii au luat contact cu poloul pe bicicletă prin orădeanul Andras Bokor. La rându-i, Andras l-a învăţat în Franţa, iar acum se bucură să vadă că în tot mai multe oraşe din România se înfiinţează noi şi noi echipe.
Călătorie pe pedale
La 25 de ani, a călătorit mai mult decât alţii într-o viaţă întreagă. Orădeanul Andras Bokor a locuit luni întregi în Brazilia, Argentina, Spania, Franţa şi Ungaria. A vizitat şi alte ţări, unele chiar pe două roţi: în 2009, de pildă, a pornit din sudul Olandei, pe biţă, spre Norvegia.
"Mă uitam pe Google Earth şi mă gândeam ce frumos ar fi să văd Norvegia de pe bicicletă", povesteşte Andras. Şi-a găsit rapid doi prieteni încântaţi de idee şi au pornit împreună la drum. "Eu am pornit din Olanda, pentru că de-acolo mi-am cumpărat bicicleta pe care mi-am dorit-o pentru acest tur". A parcurs cei 2.500 de kilometri în două luni şi jumătate şi e convins că aventura a meritat tot efortul.
Pe oriunde a ajuns prin lume, Andras a avut cu el o bicicletă. A prins drag de pedalat când avea vreo 17 ani, vârsta la care s-a apucat de ciclism montan.
Un sport... logic
Despre bike polo Andras a aflat în urmă cu trei ani, când locuia în Franţa. "Mergeam zilnic la un atelier de mecanică, să învăţ sudură de cadru de bicicletă. Atelierul se învecina cu un club de tineri care practicau poloul pe bicicletă", spune orădeanul. L-a impresionat felul în care bicicliştii mânuiesc crosele de pe biciclete ca să marcheze în poarta adversarilor.
Născocit în 1891 în Irlanda, de către pensionarul Richard J. Mecredy, poloul pe bicicletă are aceleaşi reguli precum cel tradiţional, pe cal: se joacă pe un teren împrejmuit, iar scopul este ca jucătorii, de pe biciclete, să marcheze goluri prin lovirea unei mingi cu crosele. "Cred că a apărut din logica oamenilor de la începutul secolului XX: dacă bicicleta cu lanţ a înlocuit calul la transport, era normal să-l înlocuiască şi în sport", spune Andras.
În 1908, poloul pe bicicletă a fost prezent chiar şi la Jocurile Olimpice de la Londra, ca disciplină demonstrativă. După cele două războaie mondiale, ineditul sport şi-a cam pierdut adepţii, dar în a doua jumătate a secolului XX a reînviat, mai ales în statele americane şi India.
Din Oradea-n toată ţara
Tinerii de azi din întreaga lume joacă o formă puţin modificată a jocului original, denumită Hardcourt Bike Polo. Competiţia se practică pe terenuri asfaltate, nu pe iarbă, iar o echipă este formată doar din trei jucători, fără niciun portar. Un meci durează 10 minute sau mai puţin dacă o echipă marchează cinci goluri. Dacă un jucător atinge pământul cu piciorul, e penalizat să lovească cu crosa o zonă anume stabilită înainte de începerea meciului, ceea ce preţ de câteva secunde bune îl ţine afară din joc. Începătorii se aleg cu această "pedeapsă" frecvent, pentru că, evident, menţinerea echilibrului pe bicicletă la viteză foarte mică ori frânarea cu o singură mână este mai dificilă pentru neiniţiaţi.
De regulă, polo-bikerii îşi confecţionează singuri şi crosele. "Noi le facem din beţe de schi şi ţeavă de polietilenă", explică Andras. Tot ce a învăţat în Franţa a povestit prietenilor de acasă, cu care a şi început să joace aici. Aşa a început, la sfârşitul lui 2010, mişcarea bike polo în România. "Unul dintre cei cu care jucam atunci s-a mutat între timp la Târgu Mureş, ducând bike-poloul şi acolo. Apoi s-a răspândit la Bucureşti, iar acum se joacă în mai multe oraşe din ţară", zice orădeanul, satisfăcut că face prozeliţi.
Speranţa în elevi
Anul acesta, România a avut două echipe înscrise în Campionatul European de Bike Polo organizat de federaţia europeană de profil. Andras a fost printre sportivii delegaţi, dar din cauza unei accidentări n-a putut intra în teren. Nici una dintre cele două echipe n-a reuşit calificarea, dar tinerii nu se dau bătuţi. "Ne-ar plăcea să fim cât mai mulţi practicanţi ai acestui sport, asta ar întări competiţia", explică Andras.
Acesta e şi motivul pentru care săptămâna trecută, când a fost invitat la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, s-a bucurat să le povestească elevilor despre bike polo. "La Gojdu sunt mulţi biciclişti şi sper ca în curând să putem juca nişte meciuri", spune Andras. Până atunci, el şi ceilalţi poloişti pe bicicletă din Oradea vor continua să se adune pe malul Crişului şi să exerseze între ei, în speranţa că îi vor stârni şi pe alţii. Măcar din curiozitate.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.