Pericol pe șine! O mulțime de incidente și accidente feroviare șocau publicul în Bihorul interbelic (FOTO)

În anii interbelici, trenul devenise mijlocul de transport preferat al multora, de la navetă până la călătorii lungi. Reţeaua feroviară era relativ dezvoltată, CFR operând sute de trenuri pe linii principale şi secundare, atât de călători, cât şi pentru marfă, inclusiv în Bihor.

Pe fondul unui asemenea trafic, graba, neatenţia, eroarea, vremea şi alte motive au dus adesea la incidente...

Trenurile morţii 

Evenimentele feroviare erau numeroase în România interbelică. Animale sau vehicule lovite, locomotive, vagoane şi trenuri întregi deraiate, ciocniri (foto jos) aveau loc lunar, ba erau chiar zile cu mai multe astfel de incidente.

Motivele erau diverse. De pildă, în iulie 1928, lângă Galaţi, un tren de marfă cu 16 vagoane intra din greşeală pe o linie abătută, strivind tamponul. Locomotiva şi 8 vagoane s-au răsturnat, 5 persoane fiind rănite. 

O deraiere cu multe victime, dintre care 6 decese, avea loc în octombrie 1936, în Focşani. Atunci, două vagoane ale personalului Paşcani-Bucureşti au sărit de pe şine din cauza schimbării acului, răsturnându-se şi prinzând câţiva călători sub ele.

La Braşov, în mai 1937 s-au înregistrat două incidente consecutive. Un tren personal ce venea dinspre Zărneşti a lovit un tun de manevre tras de cai pe trecerea de nivel, distrugându-l şi rănind caii. După eliberarea liniei, trenul şi-a reluat parcursul, dar dinspre Braşov primise liber un marfar, iar cele două s-au lovit violent. Au fost avariate locomotivele şi au deraiat mai multe vagoane, rănind numeroşi pasageri.

Un incident spectaculos avea loc în septembrie 1940, în gara Câmpina. Un personal a fost trimis, din eroarea impiegaţilor de mişcare, pe o linie unde era garat un convoi de 7 locomotive, din care 3 au deraiat, iar vagoanele de călători s-au izbit între ele, provocând victime: un mort şi 14 răniţi. Sunt numai câteva din multele cazuri...

Direct, dar încet 

În Bihor, căile ferate funcţionau de 60 de ani, existând linii dinspre Oradea către oraşele vecine Cluj, Salonta, Satu Mare, către Ungaria, iar în judeţ spre Holod, Vaşcău, Dobreşti, Marghita. În mai 1923, în mandatul generalului Traian Moşoiu (foto) la Ministerul Comunicaţiilor, era inaugurată noua linie Salonta şi Chişineu-Criş, care permitea, în premieră, legătura directă între reşedinţele Bihorului şi Aradului. Lucrarea a fost realizată cu dificultate, din cauza fondurilor insuficiente şi a furturilor de materiale, inclusiv de şine.

Linia a avut probleme din primele luni. În august 1923, personalul Arad-Oradea a fost aproape de o catastrofă după ce, lângă Tămaşda, şina s-a deplasat pe o mare distanţă. Mecanicul a oprit trenul din timp, iar călătorii şi-au continuat drumul prin transbordare. 

În general, problemele erau legate de terasamentul executat în grabă şi podurile din lemn, iar siguranţa călătorilor putea fi periclitată. În 1927 viteza medie de circulaţie era de numai 20 km/h. Pentru că ruta era deservită de 16 trenuri pe zi, se impunea "o generală şi solidă reparaţie, nu cârpeli momentane", scria ziarul Universul.

Sărite de pe şine 

Destul de dese, cu urmări de obicei nu foarte grave, erau deraierile, cauzate de starea şinelor. În iunie 1926, expresul Episcopia Bihor-Bucureşti ieşea parţial de pe linie la intrarea în gara Oradea. Ultimele 3 vagoane din totalul de 6 deraiau din pricina deplasării unei şine, doar viteza mică făcând să nu apară victime.

Doi ani mai târziu acelaşi tren a fost oprit de urgenţă între staţiile Bratca şi Piatra Craiului, după ce un vagon de clasa II a sărit de pe şine. Deşi incidentul nu a fost grav, repunerea vagonului pe linie a durat aproape 11 ore.

Ruperea unei şine a fost cauza unei alte deraieri la Bratca, în iulie 1925. Şase vagoane şi 3 cisterne încărcate cu ulei au ieşit de pe linie în interiorul tunelului, întrerupând circulaţia între Cluj şi Oradea. 

Personalul Halmeu-Oradea a "păţit-o" şi el, în iunie 1926. Intrând în staţia Episcopia Bihor, locomotiva şi primele 3 vagoane au intrat pe linia 4, în timp ce restul vagoanelor, prin schimbarea eronată a macazului, au intrat pe linia 2. Două vagoane au deraiat (foto), iar un al treilea s-a răsturnat, două persoane fiind rănite.

"Să-ţi urăşti zilele..."

O altă deraiere, fără victime, se petrecea în iulie 1933 între Mierlău şi Cordău, pe linia Oradea-Holod. Din cauza ruperii unei şine, locomotiva şi două vagoane ale unui marfar ce transporta lemne au părăsit linia, răsturnându-se.

Linia de Holod şi Vaşcău făcea obiectul unei relatări a ziarului Universul, care sublinia starea sa precară, iar vagoanele erau deja vechi, transportând călătorii între Oradea şi Beiuş "într’un timp tocmai necesar ca să-ţi urăşti zilele". În unele gări "erau până mai ieri impiegaţi cari ţineau câini răi ce erau o groază pentru călători", mai arăta gazeta. 

Pe aceeaşi linie, între Şoimi şi Urviş, în decembrie 1939 s-au răsturnat 5 vagoane ale unui personal, doi călători fiind răniţi.

În coliziune 

Cele mai violente era ciocnirile de trenuri. O garnitură cu vagoane pentru lemne care se îndrepta spre Tăşad, în august 1924, se izbea cu o locomotivă izolată ce venea dinspre Holod, rezultând deraierea a 9 vagoane, uciderea unui frânar şi rănirea şefului de tren şi a doi funcţionari ai firmei de exploatare a lemnului.

În decembrie 1924, între staţiile Oradea şi Velenţa s-au ciocnit două locomotive, un mecanic şi un fochist fiind răniţi. O altă ciocnire a fost evitată în ultima clipă în Episcopia Bihor: expresul de Bucureşti a primit liber spre Oradea, în timp ce dinspre oraş venea un marfar cu animale vii. Trenurile s-au oprit "la o distanţă de numai câţiva metri", informa ziarul Cuvântul.

Nu la fel au stat lucrurile în iulie 1925, când s-au izbit două marfare lângă Bratca, omorând două persoane şi rupând linia pe 50 de metri. Tot două marfare, aflate în manevră, au făcut obiectul unui eveniment în gara Oradea. Lovitura a deraiat 5 vagoane, provocând pagube de 100.000 lei. Câteva luni mai târziu, între Holod şi Tinca, un marfar se izbea de două locomotive, 5 oameni fiind răniţi.

În decembrie avea loc un dublu eveniment. Personalul Oradea-Arad a deraiat în apropiere de Livada, motiv pentru care de la Arad a fost trimis un alt tren să preia călătorii. Acesta s-a izbit în Sântana de un marfar din cauza schimbării greşite de macaz, peste 30 de persoane fiind rănite.

"Scene înfiorătoare" 

Cel mai semnificativ eveniment de acest tip avea loc în gara Băile Felix, în 27 iunie 1923. Mecanicul unui marfar care circula dinspre Holod a observat prea târziu trenul de călători din staţie, lovindu-l din spate. Şase vagoane cu pasageri s-au răsturnat în vale, rezultând 11 morţi şi zeci de răniţi, pentru scoaterea lor apelându-se la o companie de infanterie. Totodată, şinele şi firele de telegraf au fost rupte pe o distanţă de 100 de metri.

Descriind priveliştea ca fiind "înfiorătoare", Universul (facsimil) scria: "Vedeai cum femei înfrigurate şi pline de groază căutau să recunoască printre cadavrele oribil mutilate dacă nu se află printre ele un soţ, fiu sau fiică".

Ţinta  hoţilor: trenurile

Aveau loc şi incidente mai puţin obişnuite. Între staţiile Velenţa şi Oradea, în februarie 1925, în trenul ce sosea de la Bucureşti, săteanul Lazăr Lit, urcat în Aleşd, a fost observat având un sac legat şi un pachet. La intrarea în oraş acesta a explodat, trenul oprindu-se imediat. Au fost nu mai puţin de 22 de răniţi. 

Alte incidente care vizau trenurile erau spargerile. În 1927 a fost arestată o bandă ce fura din trenurile cu colete pe calea ferată Oradea-Cluj. Spargerile se produceau "la sigur", cu pont de la ajutorul şefului de tren, iar mărfurile, în special stofe şi blănuri de calitate, erau depuse în gara Huedin, fiind apoi preluate de un cârciumar, care le plătea.

Lumea feroviară bihoreană interbelică a fost, aşadar, plină de evenimente. Diferitele incidente, mult mai numeroase decât exemplele prezentate, au marcat ani de probleme, cu lipsă de investiţii şi delăsare. Călătorii au fost principalii afectaţi, dar şi ceferiştii au avut mult de suferit, căci locul de muncă nu oferea nimănui siguranţă.

APE ŞI TROIENE

Căile ferate şi capriciile vremii

Inundaţiile din decembrie 1925 provocate de topirea zăpezilor au dus la întreruperi ale circulaţiei trenurilor între Ştei şi Vaşcău. De la Tămaşda, garniturile nu mai puteau continua spre Arad, traficul de mărfuri fiind complet suspendat pe această linie. Revărsarea apelor a dus la surparea terasamentului între Tămăşeu şi Diosig, în februarie 1926 circulaţia făcându-se cu transbordare după ce, cu o lună înainte, fusese oprită şi între Arad - Oradea pe mai multe segmente. 

Topirea bruscă a zăpezilor a provocat inundaţii în Bihor şi în ianuarie 1931. Atunci, calea ferată Oradea - Holod era închisă, zonele Rogoz şi Dobreşti fiind sub ape. Trei luni mai târziu, o furtună puternică urmată de o viitură distrugeau 3 km de linie lângă Diosig. În aprilie 1932 inundaţiile au dus la închiderea multor linii, între care Tinca-Vaşcău şi Săcueni-Şimleu, şi inundarea a zeci de localităţi, inclusiv a două cartiere din Oradea. 

Iernile grele stopau şi ele activitatea feroviară. În ianuarie 1932, toate punctele de frontieră pe calea ferată din Bihor au fost închise de viscol, linia între Săcueni şi Şilindru şi cea de la Săcueni către Şimleu fiind troienite. Locomotiva cu plug trimisă pentru deszăpezire a deraiat. La fel, între Oradea şi Arad nu putea circula niciun tren. Un an mai târziu situaţia s-a repetat, atât pe linia Oradea-Holod, cât şi pe Săcueni-Şimleu.