Sătenii din Tinăud se pot lăuda cu cea mai mare suprafaţă de spaţii verzi pe cap de locuitor din România. Cei puţin peste 400 de locuitori au un parc în care nici dacă s-ar aduna cu toţii la iarbă verde nu ar fi înghesuială.
Întins pe 8 hectare, pe păşunea de pe malul Crişului Repede, parcul a costat 1 milion de lei. O investiţie total inutilă, din moment ce, după cum a constatat BIHOREANUL, zace în paragină de mai bine de un deceniu!
Parcuri pentru popor
Povestea parcului a început în vara anului 2007, când Guvernul Tăriceanu adopta Ordonanţa de Urgenţă 59, privind instituirea Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi. Programul se derula prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, iar administraţiile locale care doreau să-şi reabiliteze zonele verzi ori să înfiinţeze altele noi îşi puteau finanţa proiectele din bugetul de stat, mai precis din Fondul de Mediu, constituit din taxele firmelor generatoare de deşeuri.
În Bihor, majoritatea primăriilor care au câştigat finanţare au fost, cum altfel, din partidele de guvernământ, PDL şi UDMR, cum era şi oraşul Aleşd condus pe atunci Zeno Ţipţer (PDL), coleg de partid cu Lucia Varga, secretar de stat în Ministerul Mediului. Acum, ambii sunt în partide de opoziţie. Varga e vicepreşedinta PMP, în timp ce Ţipţer, condamnat cu suspendare pentru conflict de interese în 2016, a fost obligat să renunţe la Primărie, a trecut la ALDE, iar în 2020 a fost ales consilier local din partea Pro România.
Să vină banii!
Dintre cele 10 primării din Bihor care au obţinut finanţare, proiectul primarului din Aleşd sărea în ochi, căci prevedea înfiinţarea celei mai întinse zone verzi: 80.000 metri pătraţi. Însă nu în oraş, ci la 5 kilometri depărtare, spre Cluj, pe păşunea de la marginea satului Tinăud, aparţinând administrativ de Aleşd. A şi primit, după Oradea - care a beneficiat de 1,3 milioane lei pentru amenajarea parcului dendrologic din şanţul Cetăţii - cea mai mare finanţare din judeţ, de 1 milion de lei, la vremea respectivă peste 800 de salarii medii pe economie.
Ce s-a întâmplat cu banii? Păşunea aflată pe malul Crişului Repede a fost curăţată de bălării, împrejmuită, s-au plantat copaci și flori, s-au montat câteva aparate de joacă, s-au amenajat un teren de minigolf, o promenadă și un mic debarcader, s-au pus bănci, mese, o toaletă ecologică şi 27 de stâlpi de iluminat.
Parcul a fost terminat în 2010, însă n-a avut succes. În afară de câteva evenimente festive ori de caritate organizate de autorităţile locale şi de Holcim, care se pot număra pe degetele de la o mână, după cum spun localnicii, în parc nu s-a mai făcut nimic. În scurt timp, imensa zonă de agrement a fost dată uitării şi aşa a rămas până azi, la 13 ani de la inaugurare...
Părăseală
Acum, parcul e năpădit de bălării. Toate băncile și mesele care nu au fost rupte sunt mâncate de carii, căci vopseaua s-a decojit de mult timp, iar multe dintre aparatele de joacă sunt distruse. Pe arcadele de pe promenadă se caţără buruienile, terenul de fotbal îl ghiceşti doar după porţi, căci nimeni nu s-a mai îngrijit să-l cureţe şi să-i marcheze liniile.
Toaleta ecologică nu mai are uşă, iar coşurile de gunoi sunt sparte, la fel cum sunt şi globurile de sticlă de pe stâlpii de iluminat, semn că nici acestea nu mai funcţionează. „Mai vin copiii din sat. Și eu am două fete, mă duc cu ele acolo, la joacă”, a declarat BIHOREANULUI un sătean din Tinăud. Dar ca el nu sunt mulţi, căci satul e mic, de circa 400 de suflete, iar pruncii sunt puţini.
Voia aquapark
Chestionat despre risipa făcută pe o investiţie inutilă, fostul primar Zeno Ţipţer (foto) susţine că parcul putea deveni atractiv dacă ar fi fost transformat în aquapark, aşa cum ar fi avut intenţia şi a prevăzut şi în Strategia de dezvoltare durabilă a oraşului Aleşd pentru perioada 2014- 2020. Doar că el n-a mai putut face proiectul, căci a pierdut Primăria, iar succesorul său nu a mai vrut.
„Având în vedere că este aproape de oraş, lângă drum european, iar Aleşdul are apă termală, era o idee bună, se puteau face şi terenuri de sport, restaurant, motel... Dar noul primar n-a vrut, nu i s-a părut viabilă ideea, aşa că a abandonat tot”, spune Ţipţer.
Parc din parc
De cealaltă parte, actualul primar, Ioan Todoca (foto), susţine că parcul din Tinăud a fost „o investiţie fără rost”. „Din câte îmi aduc aminte, Ilie Bolojan era prefect la vremea respectivă şi s-a împotrivit, însă Ţipţer n-a vrut să asculte. S-au cheltuit atâţia bani, pe nimic! Se putea face altceva cu ei”, spune edilul, sătul să plătească bani publici pentru igienizarea terenului. Așa că intenţionează să-l desfiinţeze, ca să-l transforme într-un parc fotovoltaic.
„Avem în pregătire proiectul și sperăm să obţinem finanţare din fonduri europene. Ne-ar putea asigura necesarul de energie electrică atât la Primărie, cât şi la toate instituţiile de învăţământ din oraş”, susţine Todoca.
După ce a înghiţit bani cu nemiluita şi a zăcut fără niciun rost mai bine de un deceniu, parcul fantomă din Tinăud ar putea, deci, să se „reinventeze”. Rămâne de văzut cu ce preț...
RISIPĂ BUGETARĂ
Blocuri, terenuri de sport, săli şi bazine
Parcul din Tinăud este doar una dintre investiţiile aiuristice din judeţul Bihor. Cel mai cunoscut e „terenul de fotbal în pantă” (foto) al primarului Ioan Man din Finiş, aprobat în august 2008, tot în timpul guvernului Tăriceanu, cu o finanţare de 995.000 lei. Din total, s-a plătit însă doar o treime, căci i s-a dus buhul, iar guvernul a scos-o de pe listă.
În aceeaşi perioadă, în Bihor s-au construit blocuri ANL în comuna Şimian, cu 2.500 locuitori, în satul Mişca din comuna Chişlaz, cu 1.500 locuitori, şi un ştrand nefuncţional în municipiul Marghita, şi acesta faimos după ce BIHOREANUL a dezvăluit că a „înghiţit” 1,4 milioane euro dar lucrările au fost de mântuială, neavând canalizarea legată la cea a oraşului, astfel că duşurile şi toaletele sunt strict decorative. Declarat finalizat în 2010, ştrandul a fost „deschis” cu ajutorul unor fotografii trucate în Photoshop şi nu a funcţionat nici măcar o zi, fiind închis şi în prezent.
Cea mai nouă „minune” a judeţului este centrul turistic din satul Urvind, comuna Lugaşu de Jos. Un ţarc cu 8 căsuţe, năpădit de buruieni, în care s-au băgat 800.000 euro şi care nu are nicio utilitate, căci comuna nu are atracţii turistice, singura activitate de agrement practicată în zonă fiind pescuitul pe marginea acumulării Tileagd. Noua „podoabă” generează în schimb cheltuieli, de la plata unui angajat al Primăriei, care să administreze „centrul turistic”, până la costurile de întreținere propriu-zisă.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.