Oradea ieri, Oradea azi: Povestea morii de cereale din cartierul Velenţa

1911. Producţie prin forţa apei

Pe vremuri, Oradea era străbătută de mai multe cursuri de apă. Pârâul Peţa nu era canalizat şi avea un parcurs sinuos prin mai multe cartiere şi pe mai multe braţe. Acesta trecea prin cartierul Velenţa, pe unde acum sunt străzi, şi ajungea în proximitatea Cetăţii.

La începutul secolului trecut, actualul cartier Nufărul era doar un sat, numit Seleuş. Comunitatea avea diferite ocupaţii, între care producerea făinii şi a pâinii. Pentru producerea făinii era folosită o moară hidraulică amplasată pe malul Peţei, unde se află acum strada Velenţa, aflată atunci la marginea satului.

Moara a fost construită din lemn în secolele XVIII-XIX şi avea o roată cu pale tot din lemn, acţionată prin presiunea apei. Ulterior, a fost înlocuită cu o construcţie zidită.

În 1911, moara a fost cumpărată de Vilmos Rollinger senior, care a modernizat instalaţia pentru a îmbunătăţi producţia, cantitativ şi calitativ. Pentru măcinare erau folosite trei perechi de pietre şi trei valţuri, rezultând trei tipuri de făină, iar capacitatea zilnică era de circa 4-5 tone de cereale. Roata morii era acţionată de apele Peţei şi după 1920, dar era legată şi la un motor pe gaz, ca sursă alternativă.

2019. Din moară, pensiune

În 1938, după înlocuirea roţii de lemn cu una de inox, capacitatea de prelucrare a cerealelor a crescut la 8 tone pe oră, putând rezulta 9 categorii de făină.

Pe lângă acest produs, pe porţile morii ieşea şi orz măcinat, folosit la producerea berii. Moara a fost naţionalizată în anul 1949 şi a continuat să funcţioneze. La începutul anilor ’70 clădirea era intactă şi funcţiona normal. Apa Peţei era folosită pe atunci şi pentru adăparea cailor.

După regularizarea pârâului, traseul prin Velenţa a fost desfiinţat, astfel că roata a fost demontată. Măcinarea s-a făcut de atunci cu utilaje acţionate electric. Urbanizarea Seleuşului, devenit cartier al Oradiei, precum şi modernizarea economică au dus la scăderea importanţei morilor existente în oraş (încă două mori se aflau în zona străzii Kogălniceanu, iar o alta pe strada Traian Blajovici).

Moara Seleuş există şi astăzi, fiind renovată la începutul anilor 2000 şi propusă pentru protecţie locală. Lipită de ea este clădirea unei pensiuni, iar în locul Peţei a apărut o stradă cu mai multe case.

Activitatea de morărit a fost reluată în 1997 de firma Lugano Comimpex care în anul 1999 aceasta a cumpărat  întreg imobilul de la moştenitorii familiei Rollinger. „Nu oprim măcinatul decât două săptămâni pe an pentru reparaţii. 90% din utilaje sunt aceleaşi din secolul trecut”, a declarat pentru BIHOREANUL reprezentantul firmei, Florian Balint.