O regină tot mai singură

Era o duminică liniştită, leneveam în pat în jurul prânzului, după o noapte pierdută, şi mă amuzam urmărind Cartoon Network. La un moment dat, pe ecran au început să curgă nişte cuvinte repetitive pe o bandă animată: "Comutaţi pe un canal de ştiri pentru o informaţie importantă!". S-o fi întâmplat ceva grav de au dat anunţul ăsta, mi-am zis, şi am dat pe BBC. Ecranul era aproape pe jumătate înroşit de burtiera care anunţa moartea Prinţesei Diana. Era anul 1997 şi începeam să înţeleg atenţia imensă pe care publicul britanic o acordă familiei regale.

Suntem în 2021. De două zile, BBC-ul n-a mai suflat o vorbă despre Covid-19. Toată atenţia imensului mecanism mediatic s-a mutat spre evenimentul trist din familia regală - moartea Prinţului Philip, Ducele de Edinburgh, soţul reginei, un eveniment care a schimbat agenda publică a presei pe tot mapamondul. Toţi prezentatorii BBC au îmbrăcat costume negre, aşa cum se procedează în astfel de situaţii, şi au pornit într-un lung şi elegant slalom prin viaţa răposatului, slalom executat după toate rigorile jurnalismului clasic.

Într-o ţară non-monarhică ne este greu să înţelegem importanţa unei asemenea figuri în viaţa unei naţiuni. Ne este cu atât mai greu cu cât, fiind crescuţi în comunism, post-comunism şi democraţie originală, educaţi într-o societate patriarhală şi misogină, cu greu ne stăpânim impulsul de a fi ironici cu un bărbat care a renunţat la cariera sa pentru a sta 73 de ani în umbra unei femei. E drept, nu în umbra oricărei femei, ci a Reginei Angliei şi a Commonwealth-ului, regat care, pe vremuri, se întindea pe o jumătate de lume.

Lăudat pentru vârsta înaintată atinsă, pentru mariajul atât de lung cu soţia sa şi pentru devotamentul faţă de Coroană, Prinţul Philip şi-a respectat îndatoririle din fişa postului şi a reuşit să jongleze iscusit cu îndatoririle oficiale, amestecându-le cu pasiunile personale şi cu un simţ al umorului care adesea l-a adus în gura presei de scandal. Multe dintre scăpările sale celebre au fost atât de incorecte politic, atât de apropiate de umorul lui Larry David, încât în ziua de azi pur şi simplu nu mai pot fi imaginate. Exemplu: "Încă mai aruncaţi cu suliţe unii în alţii?" - întrebare adresată unui aborigen, în Australia, în anii 2000.

Trecând peste micile sale derapaje, Ducele de Edinburgh a fost un stâlp important al monarhiei britanice în cei peste 70 de ani petrecuţi în Palatul Buckingham, iar felul în care îi este reflectată viaţa în presa mondială demonstrează pe deplin acest lucru. Prin dispariţia sa cu câteva zile înainte de a împlini 100 de ani, Prinţul Philip face un ultim serviciu de PR Coroanei Britanice, aflate nu în cel mai favorabil punct al existenţei sale. Vocile care pun la îndoială viitorul monarhiei în Marea Britanie s-au înmulţit, monarhiile din Europa sunt în declin şi tot mai mulţi tineri moştenitori renunţă la privilegii şi se mută în "civilie".

Lumea se tulbură tot mai tare, iar Regina este tot mai singură. Curaj, Majestate!