Nu mai merge cu hei-rup-ul

Oricât ai fi de răuvoitor, nu poți să nu remarci că în ceea ce privește infrastructura grea - centuri, pasaje și poduri - Oradea stă foarte bine. Iar la aceste lucrări detaliile contează mai puțin. Faptul că o dală stă mai strâmbă sau că după șase luni mai trebuie să pui o roabă de asfalt pe drumul care face legătura cu autostrada nu e un capăt de țară.

În schimb, calitatea lucrărilor privind orașul turistic Oradea este foarte importantă; e nevoie să fim atenți la detalii dacă nu vrem să anulăm frumusețea urbei din cauza unor lucruri, până la urmă, minore. De ani buni a început campania de renovare a palatelor din centru și încă nu vedem capătul tunelului. Sunt clădiri emblematice care au ”beneficiat” de schele de două-trei ori, cum e Palatul Ullmann, după care au fost date jos.

Culmea este că și în cazul clădirilor renovate lucrările rămân neterminate. Nu știu cine a gândit așa proiectele, dar să dai o grămadă de bani, din care majoritatea din buzunarul locatarilor, și să lași calcanele netencuite e chiar bătaie de joc. Noua bijuterie de palat renovat pe strada Patrioților are un calcan de casă - pericol public.

Pe malul stâng al Crișului s-a făcut o promenadă spectaculoasă, dar chiar sub pod e amplasată o țeavă de PVC de culoare roz care strică tot aspectul. Sinagoga Sion a fost renovată, însă cupola a rămas cu vopseaua veche și scorojită.

Culmea inadecvării a fost atinsă la amenajarea spațiului de la parcarea Independenței. În zona de amfiteatru, în care scările frumos luminate coboară spre Criș, pe peretele unde scrie cu litere art nouveau Oradea a apărut un tablou electric care potrivește acolo ca nuca-n perete. Poate o fi necesar să alimenteze amplificatoarele artiștilor care se vor produce pe malul Crișului, dar se putea găsi o soluție elegantă de mascare a acestuia.

Toate aceste lucruri lăsate neterminate sau făcute anapoda par mici amănunte, dar să nu uităm că diavolul se ascunde în detalii.