Mica Atenă: Biserica greco-catolică din Velenţa este o replică fidelă a catedralei Sfânta Treime din Atena (FOTO)

De câteva luni, între blocurile şterse din cartierul Velenţa, o construcţie deosebită, înconjurată de verdeaţă şi flori, atrage atenţia trecătorilor printr-o frumuseţe aparte. Biserica greco-catolică Schimbarea la faţă are o arhitectură fără egal în această zonă a ţării, fiind o replică aproape exactă a singurei catedrale greco-catolice din Atena.

Parohul bisericii, protopopul Gavril Buboi, spune că aceasta a fost ridicată păstrând caracteristicile ritului bizantin tocmai pentru a sublina că greco-catolicii sunt acei continuatori ai ortodocşilor care au înţeles nevoia de unire a tuturor creştinilor.

Simbolul renaşterii

Până de curând, credincioşii greco-catolici din Velenţa n-au avut un loc de rugăciune în cartierul lor. Părintele Gavril Buboi, protopop de Oradea, povesteşte că în 1948, când comuniştii au decretat-o antinaţională şi au scos în afara legii Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma, lăcaşul de cult greco-catolic de pe Calea Clujului, cunoscut sub denumirea Biserica de la Barieră, le-a fost luat credincioşilor care o ridicaseră şi dată ortodocşilor, care o folosesc şi acum.

După Revoluţie, Episcopia Greco-Catolică a Oradiei a decis să nu o revendice. "E un proces de lungă durată şi, în plus, în 1948, foarte multe dintre documentele noastre au fost arse. Fiind protopop, am văzut situaţii în care nu prea dăm dovadă că suntem creştini, nici unii, nici alţii. Am vrut să le evit", spune preotul (foto), vorbind cu multă delicateţe despre neînţelegerile dintre fraţii ortodocşi şi greco-catolici.

Aşa a apărut ideea unei noi construcţii. "Am dorit să fie un simbol al renaşterii noastre de după 1989", explică parohul, care a găsit un spaţiu gol la intersecţia străzilor Seleuşului şi Alexandru Andriţoiu, care aparţine Statului Român, şi l-a cerut de la Primărie. "În 2006 am primit în concesiune fără plată 774 metri pătraţi, iar apoi, treptat, am mai cumpărat parcele în jur de la cetăţenii cărora le aparţineau", povesteşte părintele Gavril.

Atena în Velenţa

Impresionat de catedrala greco-catolică Sfânta Treime din Atena, o construcţie impunătoare cu o arhitectură deosebită, preotul orădean s-a gândit să-i adopte proiectul. "Într-o vizită făcută în Grecia am văzut catedrala şi am fost încântaţi de frumuseţea ei. Am vorbit cu cei de acolo, le-am spus planurile noastre şi au fost de acord să ne dea şi nouă proiectul", spune parohul.

Argumentele nu au fost doar de ordin estetic, ci şi teologic. "Biserica Greco-Catolică nu este altceva decât acea Biserică Ortodoxă din Transilvania care în 1700 a înţeles nevoia de unire cu Roma. Înţelegerea de atunci a fost că vom păstra în întregime patrimoniul şi ritul oriental, originar din Grecia. De aceea şi slujbele noastre sunt aproape aceleaşi cu cele ortodoxe", explică preotul. Mesajul căutat a fost, aşadar, unul de unitate în credinţa creştină, pentru care se şi roagă de altfel credincioşii greco-catolici la fiecare liturghie. "Biserica Greco-Catolică arată că poţi să fii de rit oriental şi să fii unit cu catolicii. Dar noi nu facem altceva decât să reprezentăm unitatea în diversitate", subliniază parohul.

Biserica bizantină

Catedrala din Atena a fost ridicată în 1965 în stil bizantin, caracteristic bisericilor ortodoxe, şi are formă de cruce greacească, cu braţele egale. Acoperişul îi este în formă de boltă arcuită, coloanele sunt ionice, specifice templelor din Grecia Antică, iar clopotniţa e adăpostită într-un turn ridicat separat de corpul lăcaşului.

Rugat să adapteze planurile pentru biserica din Velenţa, arhitectul orădean Octavian Muth a respectat întocmai dorinţa preoţilor. În privinţa arcelor exterioare, însă, acestea diferă pe una dintre faţade, biserica din Oradea având trei în loc de cinci, câte are edificiul din Atena. "Biserica noastră nu e o copie fidelă a celei din capitala Greciei din motive de spaţiu, din cauza diferenţelor climatice, dar şi din raţiuni financiare. De exemplu, exteriorul catedralei din Atena e din piatră şi marmură. Noi nu ne-am permis să investim aşa mult în asemenea materiale, mai ales că există riscul ca ploile şi gerul să le pună în pericol. Am folosit alt finisaj, numit marmo-antico", explică părintele Gavril.

Serafimi în loc de prapori...

Şi pe dinăuntru biserica păstrează în mare măsură picturile din catedrala ateniană. "Oricum, există un registru iconografic, care trebuie respectat în orice biserică. De exemplu, în boltă nu veţi găsi niciodată altceva decât Pantocratorul (reprezentarea Mântuitorului în iconografia bizantină - n.r.)", spune părintele paroh, care a decis că este mai bine ca picturile bisericii din Velenţa să fie realizate pe pânză, pentru ca pereţii să poată respira, şi aceasta să fie aplicată pe zid.

În altar, în loc de prapori, potrivit cutumei bizantine, sunt folosiţi Serafimi din metal cu aspect aurit, iar stativul pentru Evanghelie este decorat cu un vultur, simbol al libertăţii. Scaunele, în schimb, au fost alese pe principiul comodităţii, fiind dotate cu o treaptă cu pernă pentru ca îngenuncherea să fie mai uşor de suportat, mai ales de către bătrâni.

Ajutor din străinătate

Lăcaşul din Velenţa a fost ridicat începând din 2007, cu fonduri primite de la parohiile de pe cuprinsul Episcopiei Oradiei, dar mai ales cu ajutor din străinătate. "Am prezentat proiectul nostru mai multor biserici din Italia şi din Germania, unde credincioşii au strâns bani pentru noi".

Biserica a fost sfinţită în luna noiembrie a anului trecut cu hramul Schimbarea la faţă, dar părintele Gavril a început slujirea încă din 2010, la demisolul construcţiei, unde a fost amenajată o capelă. Chiar şi iarna trecută, pentru a face economii la facturi, în timpul săptămânii parohul a slujit în capelă, şi doar duminica în biserică.
Imaginea deosebitei ctitorii e completată de o grădină care o înconjoară cu iarbă şi flori din belşug. "Aş vrea ca oamenii să nu vadă doar o clădire frumoasă, ci să-l vadă pe Dumnezeu sub această formă a frumuseţii", spune preotul. Şi, cu puţină credinţă, îl şi văd...

BISERICA, LOCUL TINERILOR
Creştini pentru comunitate

Părintele Gavril Buboi îşi doreşte ca biserica sa să fie un loc de adunare pentru cele 100 de familii înscrise până acum în "lista" de enoriaşi şi pentru cele care vor mai veni. Pe perioada verii, la demisol, preotul plănuieşte ca, alături de mai mulţi voluntari, să organizeze activităţi şi jocuri educative pentru copii, dar şi întâlniri ale persoanelor cu dizabilităţi. "Am făcut o rampă specială pentru aceştia. Ideea este să-i mai scoatem din casă şi să facă şi altceva", zice preotul, convins că menirea unei biserici nu este doar să fie un lăcaş de rugăciune, ci şi un adăpost şi un loc de întâlnire al comunităţii.