Mereu pe fugă! Cine este asistenta medicală din Bihor care a devenit vicecampioană mondială la cros, la 37 de ani (FOTO)

Minionă, cu părul auriu și zâmbet cald, Anca Iuga îi încurajează pe bolnavii care ajung internați în spital cu diferite boli infecțioase: „Trebuie să faceți și mișcare, nu doar să vă luați tratamentul”. Asistenta medicală în vârstă de 37 de ani, fostă kinetoterapeută, știe că pacienții care lâncezesc în pat au șanse mai mici de vindecare față de cei care îi ascultă sfatul și fac câtuși de puțină mișcare, dezmorțindu-și oasele, mușchii și, în final, spiritul. 

Anca nu și-ar imagina viața fără sport și mai ales fără alergare, activitatea ei preferată. „Mă relaxează”, explică ea. Iar de doi ani încoace, de când s-a apucat de sportul profesionist, câștigă medalie după medalie, chiar dacă atleta nu doar a debutat târziu în această carieră, ci se pregătește pe cont propriu, fără antrenor și sponsor. 

Relaxare prin mișcare

Ancăi i-a plăcut sportul dintotdeauna. Crescută în Oșorhei, a fost un copil activ, care ba sărea prin curte, ba se dădea cu bicicleta pe uliță, ba pur și simplu fugea de colo-colo. „Tot timpul mi-a plăcut să alerg”, mărturisește ea. 

Deși este convinsă că ar fi putut avea o carieră de sportivă, n-a avut ocazia, părinții Ancăi fiind convinși că trebuie să se concentreze pe învățătură, așa că n-au lăsat-o să practice vreun sport de performanță. Când a ajuns studentă, însă, a optat pentru marea ei pasiune, înscriindu-se la Facultatea de Educație Fizică și Sport. „Am prins și mai mare drag de sport”, explică Anca. 

Cel mai mult îi place să alerge, căpătând o stare de bine. „Mă relaxează foarte tare. Când alerg, mă deconectez de stres și de orice probleme”, spune ea. 

În linia întâi

După absolvirea facultății, Anca a profesat ca și kinetoterapeută, ajutând vârstnicii din spitalele din Băile Felix să-și recapete mobilitatea. În pandemie, a decis să își schimbe locul de muncă și a devenit asistentă medicală la clinica de boli infecțioase, acolo unde se tratau bolnavii de Covid-19. „A fost foarte greu, dar mi-a plăcut mult, am avut satisfacția de a ajuta oameni grav bolnavi. Nu aș mai vrea să plec de acolo”, spune femeia, absolventă a unei școli postliceale de asistență medicală.

Crede că slujba i se potrivește ca o mănușă, pentru că nu stă într-un loc, ci toată ziua este în mișcare: „N-aș putea avea un job de birou. Iar nici asistentă n-aș putea fi dacă n-aș alerga. În meseria asta, îți trebuie o condiție fizică bună, mereu trebuie să urci sau să cobori scări, să ajungi repede dintr-o parte în alta”.

Conectată cu natura

Alergarea a rămas prezentă în viața Ancăi și când a devenit mămică: născuse prin cezariană abia de trei luni, iar pentru că medicul i-a dat permisiunea să alerge, a tulit-o direct pe pistă. 

Cel mai mult îi place să alerge în Parcul Brătianu ori în pădurea din Băile Felix, unde pistele din tartan îi asigură un plus de protecție pentru articulații și genunchi. „Nu pot alerga pe marginea șoselei, unde este beton, praf și poluare. Iar cel mai mult îmi place în pădure, pentru că aud păsările, întâlnesc mistreți, căprioare, iepurași. Conectarea cu natura face alergarea și mai plăcută”, zice Anca.

Nu s-a gândit că ar putea deveni sportivă profesionistă până în urmă cu doi ani, când atleta Nicoleta Sasu, din Târgu Lăpuș, i-a propus să facă echipă pentru campionatul mondial de cros master, dedicat sportivilor care au minimum 35 de ani. Până atunci, Anca participase doar la concursuri din țară, deschise și amatorilor. Și, ce-i drept, cucerise deja multe medalii. 

Pe cont propriu

La competițiile internaționale de cros (alergare pe teren variat și cu obstacole, adesea naturale), atleții se pot califica doar în echipă, dar concurează individual. „Timpul era foarte scurt, eram în iulie și competiția era în septembrie. Mi-am luat antrenor și am început să mă pregătesc”, povestește Anca. Destul de repede, a renunțat însă la antrenor, pentru că acesta nu i-a personalizat programul de pregătire cu orarul ei de muncă, ce include și ture de noapte. „Alerg aproape în fiecare zi, dar în funcție de cum lucrez. Dacă sunt de noapte, cel mai adesea înainte să intru în tură”, explică ea.

Folosindu-se de cunoștințele acumulate în facultate, și-a făcut propriul program de antrenament. Tot singură și-a schimbat și alimentația, citind mult și luând decizia să mănânce exclusiv hrana gătită de ea, cu ingrediente sănătoase, și niciodată dulciuri sau prăjeli.

Documentându-se, a aflat și de beneficiile terapiei hiperbare, pe care a introdus-o în programul ei și este convinsă că i-a făcut numai bine.

Pe podium 

Rezultatele arată că Anca se pregătește cum trebuie. La campionatele de cros master se întocmește un clasament al sportivilor, dar, în plus, punctajele colegilor de lot sunt cumulate, iar în funcție de asta se întocmește topul națiunilor. 

În 2022, echipa României, compusă din Anca Iuga, Nicoleta Sasu și Georgeta Romaniuc, a cucerit argintul, un an mai târziu sportivele au fost și mai bune, primind medaliile de aur, iar în 2024 s-au clasat din nou pe poziția a doua (foto).

De data aceasta, Anca a avut și cea mai bună clasare individuală, ocupând locul 4 la categoria ei de vârstă, la semimaraton (21 km), ceea ce o face să fie și mai mândră de rezultat. „Sunt bucuroasă că am reușit asta, pentru că n-am nici antrenor, nici sponsor, și nici nu sunt fostă sportivă de performanță, cum sunt majoritatea concurenților”, zice Anca, legitimată la ACS 3Sport Oradea, club înființat de triatlonista Annamaria Bakó, la rându-i o sportivă care s-a auto-educat. 

„Oricine poate!”

Fiecare deplasare la concursuri, din țară și din străinătate, este suportată financiar de Anca și de soțul ei, motiv pentru care aleg să-și facă și concediile în țările în care ea concurează. Anul acesta, campionatul mondial s-a ținut în Suedia, care a cucerit-o pe atletă: „Acolo toată lumea aleargă, merge cu bicicleta, fără să conteze că plouă sau e vânt. Am văzut femei de peste 80 de ani care trăgeau după ele crosele de golf. La noi, oamenii sunt ramoliți la 60 de ani”. 

Ea e convinsă că, atunci când va veni vremea, va fi o bunicuță activă, iar sportul practicat zilnic o va ajuta să fie mobilă și sănătoasă cât mai mulți ani. De altfel, asistenta își încurajează toți pacienții să facă mișcare, ca o componentă esențială a vindecării lor. „Le spun mereu că nu au nevoie doar de tratamente, ci de mișcare, activitate. Și nu au nicio scuză să nu facă mișcare, oricine poate să facă exerciții în casă, fără să-l coste nimic”.

Cât despre ea, știe că va continua să alerge, pentru că asta îi face o plăcere uriașă. „Multă lume mă întreabă cât mai am de gând să alerg. Cum să mă opresc? De-abia am început”, zice atleta, visând la ziua în care va alerga la maratoanele faimoase de la New York și Londra. Vârsta este doar un număr, mai ales pentru cei ca Anca, cu foc sub tălpi...