Maşină pe viaţă: Vreme de 41 de ani, a avut una şi aceeaşi maşină, funcţională şi astăzi (FOTO)

"Mi-a fost credincioasă toată viaţa", spune, tandru, bătrânul. Mângâind cu afecţiune capota bătrânei "doamne" pe patru roţi, în ochi îi licăresc amintirile tinereţii, când cu somptuoasa lui Volgă fura privirile femeilor, stârnind admiraţia prietenilor şi ranchiuna ştabilor.

Alexandru Blidar a adunat la volanul singurului automobil pe care l-a avut vreme de 41 de ani mai mult timp decât strâng alţii într-un mariaj. Iar după atâta vreme i-a rămas cu totul credincios, încât nu vrea s-o părăsească nici acum, când şi el, şi maşina, au ieşit la pensie.

Şofer precoce

Ajuns la vârsta senectuţii, bărbatul rememorează cu limpezime anii în care i s-a aprins în suflet pasiunea pentru motoare. Prima oară s-a întâmplat pe când avea doar 12 ani, în satul de baştină, Parhida (comuna Tămăşeu), de pe frontiera Bihorului cu ungurii. "Era în vara anului 1946, imediat după război. Găsisem o motocicletă nemţească abandonată într-un lan de porumb, un Zundapp cu ataş. M-am plimbat cu ea prin sat până mi-au luat-o cei de la Sfatul Popular", îşi aduce aminte Alexandru Blidar (foto).

Un an mai târziu, pe când era în clasa VII-a, a pus prima oară mâna pe un volan. "Un unchi avea un model vechi de Ford T, din 1925. «Fordul cu mustăţi», cum era poreclit, a fost prima maşină pe care am condus-o", povesteşte bărbatul. Cuprins de febra şoferiei, Alexandru urca de câte ori avea ocazia la volanul oricărei maşini. Aşa a făcut prima şcoală de şoferi, învăţând ba singur, ba de la prieteni. Cea oficială, a terminat-o cu brio la un an după majorat, în 1953. Iar de atunci toată viaţa sa a gravitat în jurul maşinilor.

În armată şi-a urmat pasiunea căpătând atestatul de şofer profesionist, ceea ce i-a permis ca după lăsarea la vatră să se angajeze la fosta Autobază IRTA. În 1960, căsătorit fiind, s-a mutat în Oradea, unde opt ani mai târziu avea să trăiască o experienţă care i-a marcat într-un alt fel destinul. Pentru că atunci s-a îndrăgostit pentru a doua oară, dar nu de o femeie. Ci de o... maşină.

Loz în Plic

Ca multe alte poveşti de iubire, şi cea a lui Alexandru a început printr-o întâmplare. "Era în vara lui august 1968. Luam prânzul la Berăria Felix din centrul oraşului, însoţit de maiorul Ţarenco, mare ştab la Centrul Militar. La o masă alăturată era un zugrav beţiv pe care-l cunoşteam. Îmi tot cerea de băut şi i-am dat două beri, să scap de el. La plecare mi-a vârât un bilet în buzunar. «Să nu-l arunci, că-i valoros!», mi-a zis. Era un certificat de la Loteria de Stat. Câştigase o limuzină GAZ Volga M21, nou nouţă. La Loz în Plic, dom'le. Cu 3 lei...", povesteşte Alexandru.

După cum se aştepta, zugravul l-a căutat a doua zi, treaz-lumină, să facă târgul. "Mi-a spus că el nu lasă paharul pentru o maşină şi că, dacă vreau, s-o cumpăr de la el. Văzusem deja fotografia automobilului bleu în vitrină la Loto Prono, şi-mi căzuse cu tronc. Am bătut palma, cumpărând-o la preţul oficial - 75.000 de lei. Când am văzut-o, să pic pe spate! Era o bijuterie, elegantă şi încăpătoare", îşi deapănă bărbatul amintirile.

Fuga prin porumb

Relaţia cu maiorul de la Armată l-a avantajat pe Alexandru, pentru că la înmatriculare a primit "număr mic", 1-BH-429, cum nu aveau decât mahării vremii. Iar statutul pe care i-l dădea şi numărul, şi marca maşinii, i-a adus şi alte experienţe de viaţă. Nu toate plăcute.

"Când ieşeam în oraş, toate femeile întorceau capul după mine. Miliţia nu îndrăznea să mă oprească, că nu ştiau cine sunt. Pe atunci, Volgă cu număr mic aveau doar cadrele de partid. Râdeam de ei. Însă o dată era s-o păţesc rău", povesteşte Alexandru. Cum? Într-o vară, prin 1974, a scos o doamnă cu maşina în... natură. Dar nici nu apucase să se bucure de dragostea pe furate că s-a şi trezit înconjurat de trei tractoare, venind din direcţii diferite.

"În faţa mea era un lan de porumb, în spate şi în lateral tractoriştii. Trebuia să scap. Doamna era ştăbiţă la Miliţie şi dacă ne prindeau riscam belele mari amândoi. Aşa că m-am bazat pe maşină. Am băgat-o direct în viteza a doua, mi-am luat reper stânga-dreapta şirurile de porumb şi am accelerat la maxim. Am tăiat porumbul ca o combină, până la şosea. Acasă, socrul mi-a zis zâmbind: «Scoate, mă, ştiuletele ăla de la roată, că n-o să te creadă nevasta că ai fost la cules porumb cu Volga»".

Maşina tanc

Multe păţanii a avut orădeanul cu maşina lui "roşie", ca într-o căsnicie de uzură, în care binele şi răul se adună-n ani de trai laolaltă. A verificat chiar şi mitul iscat de puterea motorului, conform căruia cu Volga se poate chiar ara, ca şi cu un tractor. "Aşa şi este! În 1979 am pus pariu cu un prieten. Am ieşit pe ogor la Biharia, am legat plugul de Volgă şi am tras două brazde adânci", spune Alexandru.

Un an mai târziu, fiind în sat la muncile câmpului, a cărat cu maşina 20 de saci cu porumb, stivuiţi în portbagaj, pe capotă, pe aripi, pe pavilion. Şi ţeapăna maşină rusească i-a dus fără probleme!

Un singur lucru nu i s-a întâmplat lui Alexandru, şi de asta e tare mândru. "N-am avut niciun accident. O singură dată am doborât cu spatele un stâlp, dar pe maşină abia s-a văzut. S-a zgâriat doar bara de protecţie. E rezistentă ca un tanc!", zice omul, adăugând că în afara unei reparaţii curente la motor, în 41 de ani, cât şi-a condus Volga ba pe şosea, ba pe râturi, nu a schimbat nicio altă piesă. Asta deşi a adunat la bord aproape 950.000 de kilometri! Cât n-ar duce nicio maşină în ziua de azi...

Pasiune apusă

Alexandru Blidar a bătut pe muchie 55 de ani de şoferie, timp în care pasiunea pentru condus nu l-a părăsit niciodată. După ce lăsa volanul autobuzului ori al camionului de la serviciu, în timpul liber se relaxa tot şofând. Scoţându-şi la plimbare Volga, prima şi singura maşină pe care a deţinut-o în viaţa lui, şi de care, după atâţi ani petrecuţi împreună, nici nu concepe să se despartă, chiar dacă puterile l-au mai lăsat. Mai mult pe el decât pe ea.

Tocmai de aceea, în 2009, după ce a împlinit 75 de ani, omul a radiat maşina din circulaţie, chiar dacă încă era în perfectă stare de funcţionare şi cu verificarea tehnică la zi. A tras-o "pe dreapta", în grădină, chiar lângă geamul casei din Biharia unde-şi trăieşte bătrâneţile. "Mi-am pus în cui permisul, e cazul să se odihnească şi Volga mea", zice, nostalgic, bărbatul.

Iar pentru că anii petrecuţi împreună i-au legat ca într-un fel de căsnicie, vrea să-şi trăiască şi ultimii ani alături de Volga care i-a fost mai credincioasă decât o nevastă. Aşa că, încet, se sting tot împreună. El îmbătrânind, ea ruginind...

MAŞINI DE LEGENDĂ
Branduri comuniste

Conform statisticilor Poliţiei, în Bihor mai sunt în circulaţie 121 de autoturisme produse în fabricile comuniste în perioada anilor 1960-1970. "Deşi au o vechime considerabilă, acestea sunt menţinute în viaţă de pasionaţi. Sunt atestate cu carte de identitate drept maşini istorice", spune comisarul Săndel Dima (foto), şeful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Bihor.

Dintre maşinile de legendă care încă mai circulă pe şoselele bihorene, majoritatea sunt primele generaţii de Dacii: 38 de exemplare din modelul 1.100, iar 36 model 1.300. Alte 16 sunt Skoda S100, 16 Moskvici, 12 Trabanturi, două Volga şi o singură Lada. Dintre celelalte mărci produse în Europa estică - Wartburg, Jugo, Warsawa, Poslki, Lăstun - niciuna nu are proprietari bihoreni care să le fi menţinut în circulaţie.