„Mă bucur sincer să îi întâlnesc pe orădeni”: Interviu cu soprana Angela Gheorghiu în preajma „primului meu concert adevărat din Transilvania”

Orașul se pregătește pentru o nouă ediție a festivalului Sounds of Oradea (14-16 iunie), una cu totul specială, căci pe scenă va urca celebra soprană Angela Gheorghiu.

Într-un interviu acordat în exclusivitate BIHOREANULUI, artista apreciată la nivel internațional dezvăluie că gala cu arii și duete din opere celebre, ce va avea loc în seara de 14 iunie în Piața Unirii, va fi „primul meu concert adevărat din Oradea și din Transilvania”.

În preambulul evenimentului, diva dezvăluie cum își pregătește rolurile, subliniază că „un adevărat artist își demonstrează valoarea singur” și, întrebată despre detalii care i-ar putea surprinde pe fani, recunoaște că îi plac „lăutarii din toate timpurile până astăzi”.

O viață fără neîmpliniri

Ați cântat pe mari scene, de pildă la Jubileul de Aur al Reginei Elisabeta a II-a ori la Kennedy Center Honors, în fața președintelui Barack Obama etc. Care a fost pentru dvs. cel mai emoționant sau înălțător moment din întreaga carieră?

Marile scene ale lumii se află în marile teatre și săli de spectacole din toate marile capitale ale lumii: Londra, New York, Viena, Paris, Milano, Tokyo, Beijing, Berlin, Buenos Aires, Madrid, Sao Paolo, Abu Dhabi etc. Evenimentele pe care le-ați enumerat sunt doar două dintr-un șir extrem de lung de evenimente speciale la care am fost invitată. Spectacolul pentru Jubileul de aur al Reginei Elisabeta a II-a, filmat de BBC, a avut loc chiar în curtea Palatului Buckingham, unde pentru prima dată în istorie au dorit un mare eveniment artistic cu muzică clasică. A doua seară a fost un spectacol cu artiști de muzică pop.

Îmi aduc aminte de interiorul superb al acestui palat și de faptul că familia regală britanică a fost extrem de emoționată de acest eveniment. Atunci am ieșit împreună în balcon, pentru a saluta un milion de oameni prezenți pe The Mall, bulevardul bine-cunoscut. Nu voi uita niciodată imaginea publicului englez entuziast pentru Regina lor.

Am fost extrem de onorată atunci și de fiecare dată când membri ai familiei regale britanice au venit să mă vadă la Covent Garden sau în alte palate sau săli de concerte din Londra. Pot confirma că Majestatea sa Regele Charles al III-lea este, încă de la debutul meu din 1992, un adevărat admirator. Ne-am revăzut de foarte multe ori de atunci, cu diferite ocazii, inclusiv la un dineu splendid al regelui la Palatul Windsor.

Am fost extrem de onorată și de fericită să fiu invitată la multe evenimente speciale din istoria multor nații. Nu a existat țară unde am avut spectacole de orice fel, operă, concerte, recitaluri sau evenimente la care președinții, regii și reginele să nu participe. Dar ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost prezența publicului atât de numeros și de entuziast, care de 34 de ani mă răsplătește cu aplauze și cu succese enorme. Publicul este motivația artistului de a exista.

Momente înălțătoare și emoționante au fost atât de multe, încât nu pot fi redate într-un singur interviu. Am povestit câteva dintre acestea în prima mea biografie „O viață pentru artă”, care a fost lansată la Londra și în America, dar tradusă în România, la editura Curtea Veche, și în Japonia. Am avut norocul și șansa să pot face o carieră mondială importantă, în marile teatre de operă și cu marile case discografice, cu înregistrări și producții special construite pentru mine. Toate acestea au implicat enorm de multă muncă, studiu, responsabilitate și emoții nesfârșite, dar m-au și făcut să trăiesc momente înălțătoare și unice.

Ați avut, poate, și neîmpliniri. O purtați pe vreuna cu dvs.?

Niciodată nu am avut parte de așa ceva. Acum, când vă răspund, realizez asta și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ferit de ele. În același timp, trebuie să recunosc că am luat toate frâiele în mână de 34 de ani și niciodată nu am greșit în alegerile artistice pe care le-am făcut.

Am știut întotdeauna ce fac, cu cine să mă asociez, cât pot, care îmi sunt limitele, unde să mă duc și în ce context. Contează foarte mult alegerile și asocierile făcute în viața artistică. Am avut șansa și libertatea să îmi aleg întotdeauna ce anume să cânt, unde, cu cine, când...

Am fost, cred, cel mai norocos și iubit artist de operă, fără să am nicio deziluzie sau neîmplinire artistică. Am trăit una dintre cele mai prolifice perioade artistice, când absolut tot ce am făcut și continui să fac rămâne de referință.

„Nu pot trăi fără să ascult muzică”

Ați menționat într-un interviu că ascultați muzică pestriță, din mai multe genuri. Ce ar fi surprinși fanii dvs. să afle că ascultați?

În timpul meu liber, ascult mult jazz, îi ador pe Ella Fitzgerald sau pe Louis Armstrong, Sarah Vaughan. Îmi plac mult și Aretha Franklin, Sting, pe care i-am cunoscut de-a lungul carierei mele. Lista artiștilor pe care îi ascult și admir este imensă, pentru că în fiecare țară cunosc sau am cântat cu cineva și din muzica pop sau rock. Mă pasionează să fiu la zi cu toate genurile muzicale și cu noii artiști. Nu pot trăi fără să ascult muzică.

În România îmi plac lăutarii din toate timpurile până astăzi, cu talentul lor fantastic! Muzicienii și muzicanții mă vor înțelege. În același timp, îmi plac mult și cântăreții de muzică ușoară, pop, rock, dar fără să uit niciodată cântăreții de muzică populară românească, pe care o ador. Nu există concert în lume în care să nu am și repertoriu de muzică românească... încă de la primul meu concert din fața Primăriei din Viena din 1990, când încă eram studentă la București.

Ați interpretat roluri importante și diverse în mari spectacole de operă. Care este rolul dvs. preferat și de ce?

Întotdeauna rolul meu preferat este cel pe care îl interpretez la momentul respectiv. În toate rolurile mele, am încercat să îmi las propria amprentă, propria interpretare, atât din punct de vedere vocal, cât și din punct de vedere actoricesc, fie că vorbim de Violetta în La traviata, Mimì în La bohème, Tosca, Marguerite în Faust, Adriana Lecouvreur, Madama Butterfly etc.

Cred că una dintre menirile unui mare artist este să lase în urma lui interpretări de referință pentru generațiile următoare, atât pentru cântăreți, cât și pentru public, atât prin spectacolele live cât și prin înregistrări. Pentru mine, nu cantitatea rolurilor a fost importantă, ci calitatea cu care interpretez aceste roluri. În spatele unui mare spectacol de operă sunt luni, poate ani de pregătire, de studiu, apoi de repetiții.

Noi, cântăreții de operă, suntem ca sportivii, trebuie să ne pregătim și să studiem constant, înaintea oricărui rol, înaintea oricărui spectacol, înaintea oricărei înregistrări.

„Un adevărat artist își demonstrează valoarea singur”

Pe cât de spectaculoasă și complexă, opera îi intimidează pe unii. Ce le-ați spune celor care sunt tentați să descopere această artă?

Este importantă prima impresie. Sunt de acord că, poate, opera îi poate intimida pe unii și știu că mulți directori de operă se luptă într-un fel să aducă opera în fața tuturor, dar eu sunt de părere că fiecare primește această formă de artă individual, indiferent de cum îi este prezentată. Opera, ca orice alte forme de artă, este subiectivă, poate să îți placă sau nu. Celor care descoperă această artă acum le sugerez să caute înregistrări de referință, cu artiști importanți și în regii importante, pentru că în aceste înregistrări pot regăsi cu adevărat grandoarea operei, complexitatea ei. Opera este 100% cea mai eclectică artă, unde întâlnim în același timp muzica, textul, teatrul, baletul, emoțiile și sentimentele puternice. Doar în operă le poți trăi pe toate simultan.

Ați făcut declarații intens dezbătute despre mentalitatea oamenilor din România, precum și despre câteva nume din peisajul cultural românesc. Cum vă raportați acum la țara natală și oamenii ei?

La țara natală și la români mă raportez așa cum am făcut-o în ultimele decenii. Eu sunt româncă și toata lumea știe acest lucru. Am mai spus-o și în trecut, în toate programele de sală, de pe tot globul, ca în toate interviurile și reportajele, primul lucru menționat alături de numele meu este România („soprana româncă”), ba chiar din Adjud.

Cât despre declarațiile la care vă referiți, am avut timp să străbat această lume în lung și în lat, pe cele mai importante scene de operă și de concert din lume, alături de cei mai importanți muzicieni ai lumii, ca să pot avea părerea mea, bine întemeiată. Din păcate, există o tendință, nu doar în România, să se citească doar titlurile, care au un caracter de clickbait, în loc să se citească întregul articol sau interviu. Am menționat de la început deja, cu nume și prenume, adevărați mari muzicieni români ignorați în țara lor de origine, dar nimeni nu i-a menționat pe aceștia mai departe.

Istoria muzicii, ca istoria artei în România, a fost de multe ori neglijată prin uitarea celor mai importanți artiști români care contează cu adevărat și sunt menționați în toată lumea. Consider că, cu cât mai multe intervenții sau eforturi interne se fac pentru a promova un anumit artist, cu atât mai puțin valabil devine acesta pe plan mondial. Un adevărat artist își demonstrează valoarea singur, prin talentul lui, prin munca lui. Valoarea internațională și recunoașterea unui mare artist sunt date în primul rând de fapte, de scenele pe care a interpretat, de înregistrările pe care le-a făcut, de ceilalți artiști din timpurile în care a trăit, de aprecierile pe care le are la nivel mondial, pe toate continentele, și asta în timp.

Sunt un artist liber și mi-am câștigat dreptul de a avea și a-mi exprima propriile păreri și constatări, mai ales când ele sunt fondate pe experiențe profesionale directe și discuții oneste, cu oameni care au scris istoria, nu cu cei care doar au citit-o.

În premieră la Oradea

Vă veți afla pentru prima oară pe o scenă nu doar din Oradea, ci din Transilvania, după cum ați subliniat chiar dvs. Cu ce gânduri veniți la Sounds of Oradea?

Cu gânduri de bucurie să mă aflu din nou pe o scenă din România. La Cluj am avut un mini-recital acum câțiva ani și am cântat la examenul meu de absolvire, acum mai bine de trei decenii, La boheme în limba română, dar acesta va fi primul meu concert adevărat din Oradea și din Transilvania.

La ce se poate aștepta publicul de la concertul extraordinar pe care îl veți susține în cadrul festivalului, în luna iunie? Ce le puteți dezvălui de pe acum orădenilor?

Sunt fericită să fiu însoțită de tenorul Teodor Ilincăi și de dirijorul David Gimenez Carreras, precum și de orchestra Filarmonicii din Oradea. Am pregătit un concert cu arii și duete din opere celebre, dar și cu un repertoriu mai ușor recognoscibil. Mă bucur sincer să îi întâlnesc pe orădeni și sper ca acest concert să fie unul memorabil pentru ei, dar și pentru mine.