Liberali cu numele

Poate că nu e momentul cel mai potrivit să fac remarca din titlu, date fiind posibilele interpretări legate de campania electorală. Dar e o chestiune care, pe mine unul, mă "seacă" încă din epoca în care la comanda PNL-ului bihorean trona, ca şi cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, cel care, nu cu mulţi ani în urmă, fusese candidatul local al stângii unite. Iar chestiunea ni se "vindea" fără jenă, cu rugămintea de a o vota pe nemestecate...

Dar nu acesta e subiectul principal acum: cât de autentici pot fi liberalii de azi, cei cu un trecut vizibil marcat de comunism şi de tare de tot felul, ci mai degrabă felul în care mulţi dintre ei sunt legaţi de această ideologie doar prin carnetul de partid. Căci pentru mulţi nu contează doctrina, programul şi convingerile - care ar trebui să pună în centru democraţia, libertatea, statul de drept, drepturile personale - ci mai degrabă beneficiile pe care le aduce statutul de "politruc", care îi propulsează, în momentele potrivite, pe scurtături, în ierarhia profesională şi administrativă.

Deformaţie profesională, eu verific asemenea personaje prin testul transparenţei. Priveşte-l pe individ cum se comportă în funcţia publică, în ce măsură comunică şi răspunde întrebărilor incomode, dacă oferă sau nu acces la informaţiile legate de activitatea sa, dacă dă sau nu seama pentru felul în care cheltuie banii publici. E orientat spre necesităţile contribuabililor care îi plătesc salariul sau mai degrabă spre interesele găşcuţei din care provine? Vede presa ca un partener în comunicarea sinceră cu publicul, sau doar ca instrument de imagine, pe care să-l folosească după propriile ţeluri?

Nu cred că există zi în care diverşi politicieni şi colegi de-ai lor din administraţie să nu cadă acest examen. Iar liberalii - zic de ei fiindcă ei sunt acum la butoane - nu fac, din păcate, excepţie. Prima zi a anului şcolar a fost cea în care şi-a luat un 4 chiar şeful Inspectoratului Şcolar Bihor, Virgil Blage, prin interdicţia stupidă de a permite accesul jurnaliştilor în unităţile de învăţământ, sub pretextul că accesul "persoanelor străine" (aici intrând şi părinţii, altminteri nu la fel de "străini" când sunt puşi să cotizeze) este oprit, din considerente epidemiologice.

Las deoparte faptul că decizia nu îi aparţinea lui Blage: nu Inspectoratul, nici Ministerul, ci directorii fiecărei şcoli sunt cei îndrituiţi să stabilească excepţiile de la această regulă, aşa cum spune ordinul comun al miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii. Dar domnul Blage, cât o fi el de liberal (şi este, conform vechimii carnetului de partid) ignoră chestiunea de principiu: aceea că jurnalistul se află acolo nu din ambiţie, nici din plictis şi nici în campanie electorală, ci ca o "prelungire" a publicului care nu are acces şi luându-şi în serios principala îndatorire, de a-l informa pe acesta cu privire la chestiunile de interes.

Or, ce putea fi mai de interes pentru părinţii ţinuţi ciorchine pe la gardurile şcolilor decât felul în care le sunt întâmpinaţi copiii, după o atât de mare absenţă de la şcoală şi în condiţiile nefericite de azi, marcate de teamă şi nesiguranţă? Cine să le spună, obiectiv şi critic, celor de "afară", cum e "înăuntru"? Sau ne va face Partidul, din nou, o transmisie live neanunţată pe Facebook, de la Prefectură, cu trei "mascaţi" vorbind, în tonalităţi şi accente diferite, de multe ori incoerent și confuz, despre cum totul e roz şi sub control, dacă cetăţenii sunt cuminţi şi stau acasă?

Adică tu - stat, guvernare, sistem public - nu te dovedeşti capabil să rezolvi problemele serioase generate de revenirea la şcoală în plină criză sanitară - de la spaţii amenajate corespunzător, materiale de protecţie suficiente, minima apă curentă, budă şi canalizare în unităţile de învăţământ, ca să nu mai zic de tablete pentru învăţământul online - şi găseşti marele pericol al infectării copiilor în prezenţa jurnaliştilor în prima zi de şcoală? Te pomeneşti că om fi noi, ziariştii, care zi de zi atenţionăm lumea cu privire la riscurile coronavirusului, ne testăm, ne dezinfectăm, purtăm măşti în redacţii şi lucrăm, mulţi, de acasă, "ciumaţii" României? Dar când ne convocaţi la conferinţe de presă, de pe o zi pe alta, cu distanţare minimă, cu vorbe puţine dar zâmbete largi, suntem buni? Atunci nu vă e frică?

De ce nu aş crede că, de fapt, scopul este tocmai acela de a ţine ochii curioşi ai presei departe de neajunsurile unui sistem care, pe lângă carenţele ştiute ce ţin de managementul educaţional, e pe cale s-o dea în bară şi cu cel epidemiologic? Rezolvaţi, domnilor şi doamnelor Orban, Anisie, Ţiplea, Bolojan, Blage & Co problemele adevărate ale învăţământului bihorean, şi lăsaţi-ne măcar dreptul de a cârcoti de pe margine. De a vă cere zilnic să daţi seama, în numele celor pe care îi reprezentăm şi care vă plătesc salariile - toate, mult mai mari decât ale noastre!

Altminteri, rămâneţi doar nişte liberali cu numele, pomeniţi numai prin articole de ziare, căci în cărţile de istorie vor dăinui doar Brătienii...