Jurnalistul Walter Robinson, fost lider al echipei de investigaţii "Spotlight", premiat cu Pulitzer, în dialog cu BIHOREANUL: "Ştirile locale sunt cele mai importante" (VIDEO)

E omul din spatele poveştii. Creierul din spatele investigaţiei. Mulţi l-au "cunoscut" aşa cum a fost interpretat de celebrul Michael Keaton în filmul "Spotlight", care s-a bucurat de succes internaţional şi a fost premiat, în 2016, cu Oscar...

Jurnalistul american Walter Robinson (76 ani) a fost premiat cu Pulitzer pentru o serie de investigaţii publicate de echipa "Spotlight", pe care a condus-o la ziarul The Boston Globe, despre abuzurile sexuale răspândite şi repetate comise de preoţi catolici din Boston asupra unor minori, fetiţe şi băieţi, din diverse parohii. Dezvăluirile au provocat un cutremur în Biserica Catolică, demonstrând că mai-marii acesteia, inclusiv cardinali, ştiau despre preoţii pedofili şi le-au acoperit faptele, mutându-i dintr-o parohie în alta. Au urmat scandaluri în mai toată lumea, după ce tot mai multe victime şi-au spus poveştile.

Veteran al războiului din Vietnam, autor a numeroase investigaţii, corespondent la Casa Albă şi în multe ţări, iar acum profesor de jurnalism, Walter Robinson a venit pentru prima oară în România, ca invitat special al ediţiei a 11-a a evenimentului Superscrieri (15-16 mai), organizat de Fundaţia Friends for Friends, care anul acesta a pus reflectorul pe presa locală. La Gala Superscrieri, Walter Robinson a spus că eroina sa e Emilia Şercan, făcând referire la faptul că jurnalista continuă să publice anchete în ciuda presiunilor şi a şantajelor. "Nu există o lumină mai bună decât jurnalismul de calitate", a spus el.

BIHOREANUL a avut şansa unui interviu faţă în faţă cu jurnalistul american, care, printre glume cu tâlc, şi-a destăinuit temerile în ceea ce priveşte libertatea presei, dar şi-a exprimat şi speranţele...

"Va fi sfârşitul democraţiei!"

- Organizatorii Superscrieri ne-au spus că aţi fost curios de peisajul presei româneşti. V-aţi format o impresie?

- Mi-am făcut o primă impresie. Am ascultat cu atenţie şi am aflat, inclusiv de la editorul vostru (n.r. - Florin Ciucaş, redactorul-şef al BIHOREANULUI, unul dintre invitaţii dezbaterii privind presa locală în cadrul Superscrieri), despre problemele cu care se confruntă jurnaliştii români. În multe privinţe, avem aceleaşi probleme şi în Statele Unite. Poate nu în aceeaşi măsură, dar şi noi avem un model de business nefuncţional, nu avem veniturile care să ne permită să facem jurnalismul pe care ni-l dorim, avem ziare mici care au pierdut angajaţi şi supravieţuiesc la limită, iar editorii sunt reticenţi faţă de investigaţii, pentru că nu-şi pot permite costurile unui proces. Sunt oameni care vor să ne limiteze drepturile, să ne intimideze. Văd, însă, că jurnaliştii din România sunt mult mai vigilenţi. Voi înţelegeţi miza şi care sunt ameninţările. În schimb, aici am văzut conversaţii la ţigară între jurnalişti, ceea ce în SUA nu e posibil, fiindcă nimeni nu mai fumează. Uite, aici e diferenţa! (zâmbeşte).

- La masterclass-ul Superscrieri aţi spus că "presa liberă este în pericol peste tot" şi că sunteţi "destul de pesimist" privind viitorul dreptului la liberă exprimare. Care sunt pericolele imediate?

- În ultimul deceniu, cea mai îngrijorătoare a fost tendinţa unor lideri din aşa-zise societăţi democratice de a găsi căi să pună căluş presei. Ungaria ne vine tuturor în minte, fiind cel mai clar exemplu în acest sens. Există această tendinţă a politicienilor, nu doar în democraţii noi, cum sunt România, Ungaria, Polonia, ci şi în democraţii consacrate, cazul SUA. În ziua de azi e mai uşor să se ajungă la un consens pentru limitarea presei, şi asta din cauza uşurinţei cu care politicienii ne pot acuza de ştiri false şi cu care blurează adevărul. Evoluţia evenimentelor recente în SUA e îngrijorătoare pentru însăşi supravieţuirea democraţiei noastre...

- Vă referiţi la cele două aripi extremiste ale marilor partide şi ce provoacă ele în societate?

- Da. Cred că niciunul dintre noi nu şi-a imaginat că vom ajunge aici, căci avem o democraţie vie, dar cred că acum înţelegem că drepturile noastre tind să se evapore, dacă nu le protejăm. Democraţia, ca orice plantă, are nevoie să fie udată pentru a supravieţui şi înflori. Se pune întrebarea: este prea târziu să facem ceva? În 2018 a apărut o carte foarte bine scrisă de doi specialişti în ştiinţe politice de la Harvard, "Cum mor democraţiile". Ne aminteşte că în Germania interbelică a existat o societate liberă, dar apoi a apărut Hitler. Italia a fost o societate liberă, dar a apărut Mussolini. Ungaria, în urmă cu 10 ani, era o societate mult mai liberă, şi apoi a apărut Orbán. Când te uiţi la studiile de caz din alte ţări, poţi vedea cât de uşor va fi ca democraţia din SUA să dispară literalmente. În ianuarie 2021, am avut un atac asupra Capitoliului, un eveniment oribil. Ştim acum că în spatele cortinei a fost şi mai rău: existau planuri, care ar fi putut să se înfăptuiască, de schimbare a rezultatelor alegerilor. Între timp, vinovaţii pentru acele încercări au promovat în mai multe state legi care le dau putere ca la următoarele alegeri să răstoarne destul de uşor rezultatele. Dacă asta se va întâmpla, va fi sfârşitul democraţiei noastre!

- Aţi întrebat chiar dumneavoastră: e prea târziu să se schimbe ceva în privinţa acestor presiuni?

Ne este destul de greu (n.r. - jurnaliştilor) să interpretăm corect ce s-a întâmplat ieri. Când încercăm să prezicem viitorul, mai des greşim decât avem dreptate. Ce pot spune este că mi-e teamă pentru viitorul democraţiei noastre. Încerc, însă, să găsesc motive de optimism. Şi faptul că vorbesc, aici, în România, cu oameni ca voi, mă face să mă simt încurajat. Noi nu avem reporteri în SUA care au curajul vostru, căci nu avem de-a face cu aceleaşi impedimente.

Social media, o forţă distructivă

- Primul articol din seria "Spotlight" a fost publicat în urmă cu 20 de ani. Care credeţi că ar fi impactul unei astfel de investigaţii dacă ar fi publicată azi, în epoca social media?

- În 2000, am publicat o anchetă despre George W. Bush care s-a sustras de la războiul din Vietnam fiindcă tatăl său i-a obţinut un post în Texas Air National Guard (n.r. - forţele aeriene de rezervă ale Gărzii Naţionale), unde, am dezvăluit eu, nu s-a prezentat deloc mai bine de un an. M-a interesat povestea asta cu atât mai mult cu cât eu am fost în Vietnam (n.r. - în anii ’60, Walter Robinson a început o carieră de militar, iar în 1970 a fost trimis în Vietnam ca ofiţer de informaţii), mie nu mi s-a făcut nicio favoare. Ziarul Globe a publicat articolul meu, dar era înaintea internetului şi nu l-a observat mai nimeni. Subiectul a prins amploare abia în 2004, în următoarea campanie electorală. În 2002, când internetul era în expansiune şi am publicat materialele Spotlight despre biserică, acestea au devenit "virale". În epoca social media de acum, poveştile acelea ar primi mult mai multă atenţie, dar ar apărea şi multe reinterpretări de la oameni cu diverse interese, oameni loiali bisericii etc. Ar putea fi răspândit, aşadar, un mare nor asupra dezvăluirilor, şi asta - după cum ştiţi - se întâmplă cu subiectele din zilele noastre. În 2012, 79% dintre jurnalişti credeau că social media e un lucru bun. Procentul a scăzut acum la 21%. A devenit mai mult o forţă distructivă.

- Dacă seria Spotlight ar fi publicată azi, credeţi că ar fi probleme legate de unele date sensibile, nume şi fotografii ale unor preoţi? În peisajul românesc începe să fie favorizat anonimatul...

- Am auzit despre regulamentul acesta european, GDPR, şi că poate fi interpretat în favoarea cenzurii. În Statele Unite nu văd cum ar putea fi suprimate astfel de informaţii. În SUA nu avem - şi asta e bine pentru jurnalişti, poate nu atât de bine pentru cetăţeni - reguli care să protejeze intimitatea / datele personale. E foarte uşor să găseşti oameni, multe informaţii sunt publice, avem baze de date arhivate. Dacă am publica azi (n.r. - seria Spotlight), am publica aceleaşi informaţii.

- În filmul Spotlight se arată că până şi echipa dvs. a investigat târziu abuzurile sexuale ale preoţilor. Sunt în ziua de azi subiecte importante care nu sunt investigate?

Sunt mai puţini jurnalişti şi e mai greu să convingi un editor să-ţi aloce timp să sapi după o poveste importantă. Există nenumărate subiecte ce au potenţial de investigaţie care aşteaptă să fie făcute fiindcă instituţiile, firmele, ONG-urile, guvernele sunt conduse de oameni, iar oamenii fac greşeli. Guvernele ar trebui să fie în slujba cetăţenilor, pe când, de fapt, deseori slujesc tocmai oamenii din fruntea guvernelor. De aceea rolul nostru este atât de important. De aceea cred că democraţia nu poate funcţiona fără presa liberă. Dacă am avea de 10 ori mai mulţi jurnalişti ca acum, am ajunge doar la o fracţiune din articolele care s-ar putea face.

"Ce faceţi voi contează mai mult decât ceea ce face Anderson Cooper"

- Cum vedeţi raportul dintre presa tipărită şi cea online? Vedeţi un viitor pentru ziarele tipărite?

- Nu. Cel puţin nu în Statele Unite. Sunt multe ziare care publică acum doar trei zile pe săptămână, în acele zile în care advertiserii cumpără spaţiu pentru publicitate. Este motivul primordial pentru care The Boston Globe încă mai are o ediţie tipărită, dar costă enorm să fie scoasă. Când faci o ediţie online, costurile de producţie sunt mari pentru primul client, dar nu ai niciun cost pentru al doilea sau pentru următorii 9 milioane. Viitorul e online. La apogeu, ziarul avea un tiraj de 525.000 exemplare, iar acum a ajuns la 70.000. Aşa e şi-n cazul altor ziare. Dar Globe are 250.000 de abonaţi online şi plătesc mulţi bani...

- Ce diferenţe vedeţi între presa naţională şi presa locală? Vă întreb fiindcă venim de la un ziar local, BIHOREANUL, iar dvs. v-aţi petrecut cea mai mare parte a carierei la The Boston Globe, tot un ziar local, sigur, de un alt nivel...

- Cred că la nivel local câştigi încrederea oamenilor, a cititorilor. Când te uiţi, de exemplu, la Anderson Cooper (n.r. - vedetă CNN), el habar nu are cum e viaţa în comunitatea ta. Dar când tu scrii articole despre comunitatea ta, trăieşti cu aceleaşi probleme ca toţi cei care îţi citesc articolul. Tu înţelegi! Indiferent de ceea ce se întâmplă la nivel internaţional sau naţional, ceea ce se întâmplă la nivel local are cel mai mare impact asupra vieţii oamenilor. Da, e război în Ucraina, dar sincer, celor mai mulţi oameni - probabil şi-n România, cu siguranţă în SUA - le pasă de şcolile copiilor lor, dacă ar trebui sau nu să poarte măşti, cât de eficientă este Poliţia, de ce un drum nu a fost asfaltat etc. Cred că ştirile locale sunt cele mai importante şi au cel mai mare impact. Am petrecut şapte ani în biroul nostru din Washington şi am avut avantaje ca reporter la Casa Albă, am călătorit în toată lumea, obişnuiam să ies la alergat cu preşedintele Bush, dar ştiţi ce? Jurnalismul pe care-l făceam nu era atât de important pentru mine. Am fost atât de fericit să mă întorc la Boston şi să mă implic în articole care contează în vieţile oamenilor, care ajung la sufletele lor! N-aş vrea să jignesc pe nimeni, dar ceea ce faceţi voi contează mai mult în vieţile oamenilor decât ce face Anderson Cooper. Mult mai mult.

- Vă mulţumim că aţi acceptat interviul. Simţim o camaraderie, poate nejustificată, cu dvs. fiindcă aţi activat atâţia ani la o publicaţie locală...

- Acum sunt implicat într-un proiect non-profit de ştiri online (n.r. - The New Bedford Light) într-un oraş cu 90.000 de persoane (n.r. - New Bedford, Massachusetts). Este o comunitate care nu are presă reală, dar are probleme şi corupţie. Am început în urmă cu un an, încă ne formăm, dar avem o redacţie de 9-10 persoane şi se simte deja impactul, am publicat deja câteva articole importante, am strâns bani... Este entuziasmant să vezi acest impact în comunitate. Pentru asta merită să te trezeşti dimineaţa.

BIHOREANUL, PREMIAT
Călimara de la Superscrieri

BIHOREANUL s-a întors cu premii de la Gala Superscrieri #11, desfăşurată pe 16 mai în amfiteatrul TNB. Redactorul-şef Florin Ciucaş a primit un premiu onorific, "Editorul anului în presa locală", prezentatorul Tudor Muşat menţionând la acordarea trofeului longevitatea publicaţiei şi profesionalismul redacţiei. Trofeul, o călimară ornată cu o peniţă, a ajuns la loc de cinste în redacţia BIHOREANULUI.

Redactorul-şef adjunct, Adrian Criş, a primit premiul III la categoria Reportaj. Materialul apreciat de juriul evenimentului este "O zi la ATI Covid: Mărturiile dramatice ale unor bolnavi, medici şi asistente din secţiile de Terapie Intensivă ale Spitalului Municipal Oradea", publicat în aprilie 2021.

O altă jurnalistă a BIHOREANULUI, Adriana Totorean, a fost nominalizată la categoria Presă locală pentru articolul "Drumul nimănui: Drumul construit ilegal în defileul Crişului Repede a fost promis în campanie de Ilie Bolojan".

Materialele nominalizate au fost notate în finală, printre alţii, de Paul Radu (cofondator RISE Project), Cătălin Striblea (Europa FM), Emilia Şercan, Paula Herlo (România, te iubesc).