Judeţ otrăvit: Burduşite cu mii de tone de reziduuri periculoase, 5 depozite din Bihor se află pe lista celor mai poluante incinte industriale (FOTO)

La începutul anului, Comisia Europeană a dat Guvernului o veste proastă: România a fost reclamată la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene deoarece nu a ecologizat 68 depozite de deşeuri. O parte din aceste halde, mai precis 12, sunt în Bihor: trei vechi gropi de gunoaie din Oradea, Aleşd şi Beiuş, şi depozite de reziduuri industriale ale unor fabrici, din care cinci sunt batalele de resturi petroliere din comunele Suplacu de Barcău şi Derna.

Cum statul nu a avut o politică naţională de decontaminare a acestor situri industriale, soluţiile sunt căutate acum de către edilii ghinionişti care le-au „moştenit”. Nu doar de teama că se vor plăti amenzi uriaşe Uniunii Europene, ci mai ales fiindcă resturile petroliere riscă să „cureţe” satele de tot...

Ţepe „rafinate”

Construită în 1967 pentru prelucrarea ţiţeiului extras în jurul Marghitei şi inaugurată doi ani mai târziu, Rafinăria Crişana din Suplacu de Barcău a produs combustibili şi bitum, în anii de glorie procesând până la 480.000 tone de ţiţei pe an. A prosperat până în 1995, când a fost privatizată în beneficiul Euro Trading Chemicals, parte a grupului Euro Columna, controlat de fostul şef al SRI Virgil Măgureanu. În scurt timp, avea să fie parazitată de alte firme din grup, care luau marfa la preţul de producţie şi o revindeau în profit, dar fără a plăti furnizorul. Exemplu tipic de căpuşare...

Situaţia s-a perpetuat până în 2001, când rafinăria - rebotezată Petrolsub - a fost preluată de Petrom în contul datoriilor neachitate de foştii proprietari. În 2005, însă, a fost închisă şi scoasă la vânzare. În 2010, presa consemna ceea ce părea un miracol: rafinăria fusese redeschisă de firma Ecodiesel, deţinută de fostul fotbalist Călin Bălaj, de italianul Antonino Papalia şi de Mérai Katalin, cumnata celebrului evazionist Rácz Attila. După încă cinci ani, procurorii DIICOT dezvăluiau că „miracolul” a fost de fapt o ţeapă a noilor patroni, care au folosit rafinăria pentru tranzacţii frauduloase cu produse petroliere, prejudiciind statul cu 62 milioane lei. De atunci, anchetatorii nu au mai anunţat finalul investigaţiei, iar Ecodiesel a intrat în faliment.

Pe lista neagră

Pe lângă şomeri şi datorii, în urma rafinăriei au rămas şi trei depozite de deşeuri periculoase care fuseseră închise în 2006 şi care ar fi trebuit ecologizate, conform normelor europene, până în 2009. Ceea ce nu s-a întâmplat, astfel că se găsesc acum pe lista celor 68 depozite pentru care România a fost dată în judecată de Comisia Europeană. Autorităţile de la Bucureşti nu au făcut niciodată publică lista, dar BIHOREANUL a găsit-o între documentele depuse la Curtea de Justiţie.

Cele trei batale din Suplacu de Barcău se află într-o pădurice de la marginea satului Dolea. „De fapt, doar unul este contaminat, celelalte două conţin apă”, explică Cosmin Gal, responsabilul de mediu al Primăriei comunale. Aici s-au deversat ani la rând reziduuri rezultate din rafinarea ţiţeiului, batalele cu apă având rolul să le „dilueze”. Dar chiar dacă nu conţin propriu-zis reziduuri, comunică cu batalul contaminat, astfel că şi ele trebuie decontaminate.

„Împrejmuite” de câteva rânduri de copaci, batalele oferă o privelişte dezolantă: un lac de dimensiunea unui teren de fotbal e negru ca smoala, iar razele de soare nu au nicio şansă să pătrundă dincolo de luciul chimicalelor. „Nimeni nu ştie cât de adânc este depozitul. Vom afla noi acum, când vom face proiectul de ecologizare”, spune funcţionarul.

Cu bani de la UE

Pentru că terenurile sunt în proprietatea comunei, edilul Nicolae Tivadar (foto) ştie că trebuie să caute bani pentru curăţarea batalului. Până acum, tot ce a putut face Primăria a fost să-i înalţe digurile, aşa încât reziduurile să nu se reverse şi să nu ajungă în apele Barcăului, ceea ce ar fi generat un dezastru ecologic internaţional, având în vedere că râul se varsă în Crişul Repede peste graniţa cu Ungaria.

„Am alocat bani în buget şi facem studiile necesare ca să putem depune un proiect pe fonduri europene”, explică Tivadar. În noul exerciţiu bugetar al UE, vor avea la dispoziţie fonduri pentru ecologizarea siturilor poluate istoric şi administraţiile locale, dar deocamdată nu se ştie când se va deschide axa de finanţare. „Vrem să fim pregătiţi. Trebuie să le curăţăm. E o zonă frumoasă acolo, ar putea ieşi oamenii la iarbă verde”, spune edilul.

Ecologizarea este obligatorie nu doar pentru ca sătenii să aibă unde încinge grătare, ci mai ales pentru că, în caz contrar, Guvernul riscă amenzi din partea Comisiei Europene, care - după cum se arată în reclamaţia înregistrată de Curtea Europeană de Justiţie - consideră siturile industriale „un risc grav pentru sănătatea umană şi pentru mediu”.

Pe vremuri, glorioasă

La 20 de kilometri de fosta rafinărie, în Derna, alte două situri contaminate cu deşeuri petroliere sunt pe aceeaşi listă neagră. Cele două batale de aici înmagazinează peste 7.000 tone de reziduuri rămase în urma activităţii fostei Uzine de Prelucrare Derna-Tătăruş, înfiinţată încă din 1870 pentru prelucrarea nisipului bituminos.

Ulterior, uzina a produs uleiuri emulsionabile pentru industria minieră, dar nu numai. „Aici s-a făcut celebrul ulei polar F16, cu care în 1952 URSS a făcut primul zbor peste Polul Nord. Avea punctul de îngheţ la -60 de grade”, explică primarul Florin Magui (foto).

În anii ’90, când Rafinăria Crişana, care asigura materia primă, a intrat în declin şi s-au închis şi minele din ţară, uzina le-a urmat pe drumul falimentului. Transformată între timp în SC Petrol Derna SA, în care erau asociaţi foştii angajaţi şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, uzina mai are în prezent doar cinci salariaţi, care păzesc ruinele ori prestează servicii pentru o fabrică de încălţăminte din comună.

Pericolul din vârf

În 2006, când s-au închis batalele, muncitorii sperau că uzina, totuşi, va reporni. „Ministerul Industriilor ne tot spunea că nu va intra în faliment, că vor exista soluţii. Noi, salariaţii, am cumpărat acţiuni, patru ani am plătit studii pentru ecologizare, dar tot nu s-a mişcat nimic. În 2009 am intrat în insolvenţă”, spune administratoarea Petrol Derna, Viorica Chilba (foto). Femeia lucrează aici de mai bine de 30 de ani şi o doare că uzina odinioară productivă a ajuns un morman de fier vechi. „Am făcut drumuri la Bucureşti, am cerut ajutorul parlamentarilor, am căutat investitori... Degeaba!”.

Acum, tot ce vrea e să vadă batalele ecologizate, înainte să se reverse peste casele localnicilor. Cele două halde, pline cu gudroane acide, lichide vâscoase de culoare închisă rezultate din distilarea petrolului, au fost amenajate pe un deal de deasupra satului Derna. Ambele sunt pline ochi, având mai puţin de 50 centimetri până la marginea digului. „Dacă se revarsă, spală dispensarul şi vreo 15 case”, zice primarul, arătând spre unul dintre batale.

Bugetul pe trei ani

Nenorocirea ar fi uriaşă, pentru că gudroanele plutesc în acid sulfuric, substanţă extrem de corozivă, care ar „arde” totul - case, animale, oameni... „Cine ştie şi solul cât este de afectat, că nu s-au făcut batalele astea cu impermeabilizare. Oamenii care stau în apropiere se şi plâng de infiltraţii în grădini”, spune Chilba.

Dat fiind pericolul, primarul vrea să vadă ecologizate depozitele. A obţinut acordul firmei de insolvenţă care administrează Petrol Derna pentru a le trece în proprietatea Primăriei, fiindcă altfel nu poate cere fonduri europene în scopul neutralizării. „Noi vrem să preluăm problema, dar să avem certitudinea că putem accesa fonduri europene şi că până atunci nu ne amendează Garda de Mediu”, zice Magui.

După cum s-a documentat, ecologizarea ar costa cam 3 milioane de euro, adică bugetul Primăriei pe trei ani. Aşadar, la fel ca la Suplacu de Barcău, şi în Derna fondurile UE sunt singura soluţie pentru a şterge urmele trecutului şi a-i îndepărta otrăvurile lăsate moştenire. Pentru că noi, românii, nu avem bani nici să curăţăm...

PRAF DE ALUMINA
Ping-pong cu şlam

Reclamaţia la Curtea Europeană de Justiţie este în faza de analiză, încă neştiindu-se de ce sancţiuni este pasibilă România, dar cu siguranţă e vorba de milioane de euro, anual. Pe lângă cele cinci batale din Suplacu de Barcău şi Derna, în Bihor trebuie ecologizate, de asemenea, două depozite de lichide ale fabricii de vopseluri Sinteza, două halde de şlam ale fostei Alumina şi vechile gropi de gunoi din Oradea, Aleşd şi Beiuş.

Dacă în legătură cu depozitele Sintezei şi gropile de gunoi responsabilitatea ecologizării este limpede, ea revenind proprietarilor, în privinţa haldelor Aluminei sarcina e neclară. Vinovăţia aparţine Ministerului Finanţelor, care în 2002 nu a stabilit în contractul de privatizare cui revine sarcina - concernului Ruskii Aluminium, care preluase fabrica prin firma Cemtrade, sau statului, care fusese proprietarul de până atunci. Urmarea e că nici Guvernul şi nici ruşii nu s-au sinchisit, iar acum Primăria Oradea se gândeşte să încerce cu fonduri europene.