Ioan Moldovan, fost procuror-şef al DNA Oradea: "Unii au încercat şi să mă corupă"

Obosit după 33 de ani petrecuţi în slujba legii, fostul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie Oradea priveşte înapoi fără mânie şi vorbeşte despre cariera abia încheiată.

Poreclit "comisarul Moldovan", poate şi pentru îndârjirea cu care îşi urmărea "inculpaţii", asemeni celebrului personaj de film, procurorul Ioan Moldovan consideră fiecare zi petrecută la serviciu drept una fericită, dar a avut şi dezamăgiri, dintre care cea mai mare a fost tentativa unor parlamentari "inconştienţi" de a desfiinţa DNA.

V-aţi întrerupt cariera de magistrat ca să intraţi în politică. Ce v-a determinat să lăsaţi anchetele pentru deputăţie şi minister?

În 1990, am crezut sincer că lucrurile se vor schimba radical şi că pentru această schimbare e nevoie de toată lumea, inclusiv de mine. De aceea am intrat în politică. Am fost deputat, membru în Comisia parlamentară de anchetă a mineriadelor din 13-15 iunie 1990 şi ministru al Tineretului şi Sportului în guvernul Stolojan. Apoi m-am lămurit că de fapt n-aveau mare nevoie de mine, că idealurile mele sunt foarte departe şi că lumina reflectoarelor nu e importantă. Mai important este să te simţi bine în pielea ta. Iar mie mi-a plăcut să fiu procuror, e o meserie care îţi conferă demnitate şi prestigiu social. M-am întors simplu procuror la Zalău şi am luat-o de la capăt.

S-a speculat că aţi rămas înregimentat politic, al PDL. Credeţi că după ce a activat în politică, sub culorile unui partid, o persoană care se întoarce în magistratură mai poate fi independentă?

Nu am mai avut legături cu politicul. Mi s-au oferit ulterior diverse funcţii, ca secretar de stat în Ministerul Justiţiei, în Ministerul de Interne, însă le-am refuzat mereu. Mi-am propus să nu accept nicio funcţie care presupune sprijin politic. Chiar şi aşa, s-au speculat multe de-a lungul timpului. Îmi amintesc că majoritatea celor anchetaţi aveau ca justificare fie că e un dosar politic, fie un abuz.

"Era un haos total la Oradea"

Cum de aţi ales Oradea? De ce nu Cluj, sau Bucureşti?

Nu am ales eu. În 1998, eram şef secţie penală în Parchetul Sălaj când mi-au cerut acordul de a mă delega la Oradea. La vremea respectivă era un haos total la Oradea şi s-a dispus schimbarea totală a garniturii. A rămas vacantă funcţia de şef secţie penală de la Parchetul Curţii de Apel şi mi s-a propus să o preiau. Am acceptat şi nu am regretat niciodată.

De numele dvs. se leagă primele dosare de corupţie deschise pe numele unor magistraţi din Bihor: Mariana Roşca, Elena Pop Blaga, Julieta Bulz, Mihai Viorel, Traian Munteanu. Nu aţi avut un sentiment de reţinere ori vinovăţie pentru că a trebuit să vă anchetaţi colegii?

Nu toate cauzele cu magistraţi au fost instrumentate de mine. Unele s-au instrumentat doar sub coordonarea mea. Însă nu am niciun sentiment de reţinere sau vinovăţie cu privire la faptul că am anchetat magistraţi. Nu văd de ce să fi avut. Am convingerea că orice magistrat corupt este o problemă serioasă pentru prestigiul şi imaginea Justiţiei şi, de ce să nu recunosc, pentru prestigiul şi imaginea mea personală, ca magistrat.

"Magistratura, o mâţă care ascunde mizeria sub covor"

Că tot sunt cazuri vechi deja, spuneţi-ne măcar acum: cum de a dispărut Mariana Roşca şi unde s-a ascuns? Iar Elena Pop Blaga a fost sau nu umilită în arest, aşa cum a pretins, că ar fi fost pusă în celulă cu ţigănci şi i s-ar fi făcut aluzii sexuale degradante?

Nu ştiu nici azi unde s-au ascuns Mariana Roşca şi Elena Pop Blaga în perioada când s-au sustras mandatului de arestare. E o întrebare la care ar trebui să răspundă Poliţia, ar fi fost obligaţia lor să le găsească. Legat de Pop Blaga, eu unul nu cred că a fost umilită în arest.

Unii dintre magistraţi au fost condamnaţi, alţii s-au întors la serviciu, v-au şi reclamat pentru abuz, iar mai apoi au încasat bani din partea statului, ca despăgubiri. Consideraţi că s-a greşit în vreun fel în cazul acestora?

E o lume ciudată. E greu, chiar pensionar fiind, să critic hotărârile judecătoreşti. M-am obişnuit să le consider corecte. Recunosc, totuşi, că am avut şi alte opinii. Mi s-a părut că unii dintre cei trimişi în judecată erau vinovaţi, erau probe care să demonstreze acest lucru, dar dintr-o proastă înţelegere a spiritului de corp au fost achitaţi. Nu mi se pare normal că se dau achitări aşa de uşor. Dar a fost o perioadă în care magistratura a încercat să se apere, după psihologia mâţei care ascunde mizeria sub covor. Sper că această psihologie nu mai e de actualitate.

S-a sugerat, în articole legate de anchetele privind VIP-uri ca Elena Pop Blaga ori Ioan Lascău, fostul director al Finanţelor, că aţi acţionat la comandă politică sau pentru a susţine interesele unor grupări economice. A încercat vreodată, cineva, să-l influenţeze şi să-l corupă pe şeful DNA?

N-a fost nicio comandă politică şi niciun interes. Aberaţii! În cazul lui Lascău, de pildă, îmi amintesc că mă acuza în presă că am acţionat la comanda fraţilor Micula, pe care i-a deranjat cu anumite controale financiare, ca mai apoi să se descopere o înregistrare telefonică în care tocmai el era cel care încerca să se pună la dispoziţia fraţilor Micula şi a fost refuzat. M-am obişnuit cu asemenea afirmaţii. Sigur, nu neg, pe lângă ameninţări, denunţuri pentru abuz în serviciu, unii au încercat şi să mă corupă. Însă a fost mai subtil, fără plicuri cu bani sau cadouri. Mi s-a sugerat cel mai des posibilitatea de a fi promovat, alte lucruri de acest fel. Nu doresc să nominalizez.

"Petru Filip a avut dosar"

Cândva, aveam "faima" de judeţ al corupţilor. Acum, cum stăm? Care este, la nivel local, zona cu cel mai mare potenţial de corupţie?

În general, am putea afirma că acolo unde sunt bani mulţi, există şi corupţie. Nu mai există preferaţi. Şi în mediul privat corupţia se manifestă la fel ca în administraţia locală sau centrală. În Bihor, Poliţia a reprezentat până acum zona din care au fost cei mai mulţi inculpaţi trimişi în judecată pentru corupţie. Din octombrie 2002, de la înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi până în prezent, sunt peste 42 de ofiţeri şi subofiţeri. Este un semnal de alarmă.

S-a tot vorbit despre dosare deschise pe numele unor personaje cunoscute din Bihor, cum ar fi fostul primar Petru Filip, preşedintele CJ Alexandru Kiss, fraţii Micula, care, în final, nu s-au materializat. Să înţelegem că judeţul Bihor a fost condus doar de persoane care au acţionat 100% în legalitate?

Primarii de municipii doar din 2006 încoace au putut fi cercetaţi de structurile teritoriale. Până atunci, numai de structura centrală. Legat de Petru Filip, pot să spun că a avut un dosar care a fost soluţionat prin neînceperea urmăririi penale de structura centrală a DNA. A fost un procuror de la Bucureşti, a făcut unele cercetări la Oradea, nu pot să spun despre ce a fost vorba. În privinţa celorlalte nume, prefer să nu fac comentarii.

Aţi fost acuzat de incompatibilitate, prin aceea că fiul dvs. era angajat la cabinetul unui avocat ce reprezenta învinuiţi din dosarele DNA.

Fiul meu este avocat, îşi face meseria şi nu a asistat vreo persoană anchetată de DNA. A fost angajat la cabinetul avocatului Ioan Sava un an, în perioada de stagiatură, iar apoi a avut un birou în aceeaşi clădire. S-a comentat mult despre asta, fapt pentru care, recunosc, am şi avut o discuţie cu avocatul Sava şi i-am sugerat să nu mai reprezinte învinuiţi sau inculpaţi în dosarele DNA, dar m-a refuzat categoric.

"Influenţa lui Teodor Maghiar a fost imensă"

De ce a fost nevoie ca cel mai greu dosar anticorupţie - cel privind frauda de la Universitate, cu un prejudiciu de 25 milioane de euro şi cu inculpaţi celebri, ca Traian Maghiar şi fiul său - să fie instrumentat de DNA Bucureşti? În plan local chiar a fost intangibil rectorul Maghiar?

La Universitate, iniţial s-a sesizat o fraudă de sub un milion de euro de Curtea de Conturi Bihor. În aceste condiţii, cazul era de competenţa Poliţiei şi a Parchetului Oradea, care au şi demarat cercetări. Ulterior s-a refăcut controlul, iar prejudiciul s-a stabilit la 25 milioane de euro, iar Curtea de Conturi a României a sesizat structura centrală a DNA. În denunţul penal s-a amintit într-adevăr că în Oradea nu are cine să-l cerceteze pe Maghiar. Fără discuţie, au existat multe complicităţi, dar în ce priveşte DNA, noi nu am avut niciun contact. În orice caz, până în 2004 influenţa lui Maghiar a fost imensă în Oradea şi Bihor. Oare era normal ca nici organele de Poliţie, nici cele de informaţii şi nici Curtea de Conturi să nu fi ştiut nimic din tot ce s-a întâmplat? Toţi aveau ore la Universitate, toate erau bune, era pace. Asta a fost realitatea. Eu am refuzat să predau ore la Universitate tocmai ca să nu planeze suspiciuni asupra mea.

Spuneaţi odată că sunteţi obligaţi să lucraţi cu marfa clientului, adică cu informaţiile cu care sunteţi serviţi de colaboratori: Poliţia, serviciile speciale, presa. Cât v-a ajutat sau încurcat fiecare?

Parchetele se sesizează în diferite moduri. Cei care o fac în mod obişnuit sunt organele de Poliţie, în mod excepţional serviciile speciale. Sigur, apar şi informaţii în presă, dar sunt foarte puţine cauze de autosesizare. Unul dintre cazurile în care ne-am autosesizat a fost cel prezentat chiar de BIHOREANUL, legat de fostul director executiv al Direcţiei Agricole, Ioan Seracin, care se afla într-o stare de incompatibilitate deoarece ar fi efectuat operaţiuni economice şi de publicitate favorabile firmei pe care o avea, deşi statutul de funcţionar public nu îi permitea. Am verificat informaţiile şi am stabilit că erau corecte. A fost cercetat şi trimis în judecată. L-au achitat la fond, însă l-au condamnat în apel, la 2 ani de închisoare cu suspendare pe o perioadă de 5 ani. În rest, ne-am lovit de multe probleme şi de o opoziţie inexplicabilă din partea unor reprezentanţi ai statului care, în mod normal, ar fi trebuit să ne sprijine. Pe vremea când Ilie Bolojan era prefect i-am solicitat concursul în legătură cu accesarea unor baze de date la serviciile deconcentrate, cum ar fi Administraţia Financiară, ITM, Inspecţia în Construcţii. Ar fi fost foarte utile. Dacă pot accesa baza de date a ITM, de pildă, pot să văd dacă fiica unui funcţionar public e angajată la o firmă privată cu un salariu imens şi să îmi dau seama dacă ceva nu este în regulă. Cu toată intervenţia şi bunăvoinţa prefectului, nu s-a putut face nimic, existând o rezistenţă din partea şefilor acestor instituţii.

"Corupţia nu va putea fi combătută cu succes"

Până la urmă, aţi găsit leacul împotriva corupţiei?

Leacul împotriva corupţiei, dacă vorbim despre un panaceu, nu cred că există. Corupţia trebuie combătută în primul rând de structurile administrative ale statului. Dacă noul Cod Penal reduce pedeapsa pentru infracţiunile de corupţie la jumătate, în momentul în care statistica judiciară ne arată înmulţirea infracţiunilor de corupţie şi faptul că sunt mai grave, despre ce leac mai poate fi vorba? Trebuie legi în toate domeniile de activitate care să nu permită corupţia, trebuie gândit un control fiscal coerent, altfel decât la modul declarativ. De pildă, cercetăm persoane care au comis evaziuni de milioane de euro. Studiind Registrul Comerţului, constatăm că firmele lor n-au depus bilanţ în ultimii 4 ani. Pe nimeni n-a interesat acest fapt. Vi se pare normal? În multe alte cazuri, constatăm că funcţionari publici cu putere decizie şi lefuri nu foarte mari au acumulat averi de invidiat şi nimeni nu ia măsuri. Direcţia Naţională Anticorupţie arată numai partea vizibilă a unor fenomene de corupţie, pe care le sancţionează aşa cum poate. Suntem 100 de oameni în toată ţara. Procurorii şi poliţiştii nu vor să vină să lucreze la DNA, mai ales acum când ni s-au tăiat toate sporurile, iar salariile nu sunt deloc stimulative. E greu de imaginat că în următorii ani fenomenul va putea fi combătut cu succes.

Aţi mai fi vrut să rămâneţi? Pe mâinile cui lăsaţi DNA-ul? Iar dvs. rămâneţi la Oradea?

În mod evident că am dorit să plec, să mă pensionez. Am peste 33 de ani în procuratură, intervin saturaţia şi oboseala. DNA rămâne pe mâna unui procuror tânăr, delegat, care vine tot din sistem (Marius Gheorghe Iancu, de la DNA Satu Mare, n.r.). Eu rămân la Oradea. Mi-am propus întotdeauna să scriu o carte, măcar una. Voi avea timp să-mi îndeplinesc acest vis. Am mai scris în reviste literare. În 1990 am fondat Revista literară Silvania, am fost primul redactor şef al revistei.

O vorbă de rămas bun, pentru cei pe care i-aţi legat? Sau pentru cei care mai cred în această instituţie...

E greu să mulţumeşti pe toată lumea printr-un mesaj şi nici nu vreau să mulţumesc pe toată lumea. Tuturor celor care cred că în ţara asta se poate înstăpâni legea, că relaţiile economice şi sociale pot fi mai corecte, le transmit că e foarte greu. Dar se poate.

CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte

Cătălin Predoiu - ca apa sfinţită
Laura Kovesi - consecventă şi perseverentă
Daniel Morar - dur, competent, sever, îl are ca model pe Cato cenzorul (Marcus Porcius Cato, istoriograf de limbă latină supranumit Cenzorul datorită rigorii sale morale, n.r.)