Incapabili să reparăm ce am construit

Au ajuns Ilie Bolojan și Florin Birta ca-n bancul cu Ceaușescu, de nu mai pot repara într-un mandat ce s-a construit în ultimele patru. Sutele de lucrări încep să îmbătrânească, altele sunt deja gata bătrâne încă de la inaugurare din cauza calității materialelor și apar probleme care de obicei sunt rezolvate de executant pe baza garanției.

Numai că trece destul timp până să afle slujbașul din birou de hibele apărute, mai durează și până se mobilizează executantul, iar în acest timp cetățeanul este deja sătul de neplăcerile apărute. De ceva vreme, Primăria se vede asaltată cu reclamațiile orădenilor.

Să luăm exemplul toaletelor publice din parcările nou construite. În afara faptului că Oradea, care se pretinde oraș turistic, are toalete gen „tufă pe malul Crișului”, măcar grupurile sanitare din parcări ar putea suplini acest deficit care dă măsura civilizației unui oraș.

Ce te faci dacă acestea nu funcționează cu săptămânile? Cum reacționezi dacă sistemul de taxare la respectivele parcări dă mereu rateuri? Ca orice funcționar care se respectă, faci un referat la șefi, aceștia pun de o licitație și apare o firmă care să facă reparațiile, că doar nimic nu e mai ieftin decât externalizarea.

Numai că nimeni nu bagă în seamă faptul că până se repară o toaletă sau un loc de joacă trec săptămâni sau luni bune, că firmele au și alte lucrări. Așa că, pentru rapiditate, decât să ne pierdem vremea în licitații contestate și para-contestate, onor Primăria ar face bine să-și constituie propriile compartimente de reparații.

Degeaba am renovat mândrețe de palate, din cauza poluării sau uneori a materialelor de slabă calitate folosite încep să apară pete pe clădiri. Acum câțiva ani a apărut o firmă dispusă să întrețină impecabil fața clădirilor, dar povestea s-a pierdut în ceață. De ce să nu aibă Primăria un astfel de compartiment?

Dacă sumele alocate acestor echipe pregătite să facă mici reparații li se par prea mari, să nu uite edilii că obrazul subțire cu cheltuială se ține. Administrația locală a trecut deja de faza heirupului și trebuie să pună accentul mai mult pe detalii...