Impostură restaurată: Concediată în urmă cu 5 ani pentru plagiat, Daniela Ionescu s-a întors în Universitatea din Oradea

Cel mai notoriu scandal de plagiat din Universitatea din Oradea, al fostei decane de la Facultatea de Textile-Pielărie, Daniela Ionescu, părea închis în 2016, când - în urma unui ordin al ministrului Educaţiei - i-a fost retras gradul didactic de conferenţiar şi i-a fost desfăcut contractul de muncă. Cinci ani mai târziu, cei care credeau că plagiatoarea nu va mai fi vreodată universitară constată că s-au înşelat.

După ce i-a redat gradul de conferenţiar, în urma unui proces închis anul trecut, Curtea de Apel Oradea a decis acum, definitiv, şi anularea deciziei prin care Ionescu a fost concediată. Judecătorii au obligat Universitatea nu doar s-o reangajeze, ci şi să-i plătească salariile neîncasate în ultimii cinci ani. Aproape o jumătate de milion de lei!

Condamnată penal

Scandalul plagiatului comis de Daniela Ionescu este atât de vechi încât ar putea intra în manualele de istorie, dar încă produce daune Universităţii orădene. Fost ofiţer de Securitate în comunism, reconvertită în cadru didactic universitar după ‘90 şi căsătorită cu Constantin Ionescu, eternul lider sindical al Universităţii, în 2003 Daniela Ionescu a fost primul profesor din România condamnat penal pentru plagiat. Copiase la virgulă cartea unei profesoare din Iaşi, faptă pentru care „textilista” a și plătit o amendă penală, iar autoarei originale despăgubiri de 200 de milioane de lei vechi. Apoi şi-a văzut de treabă...

Deşi a comis cea mai gravă faptă pe care o putea face un membru al unei comunităţi academice, Universitatea n-a sancţionat-o niciodată. Din contră, în 2005, Daniela Ionescu a promovat la gradul de conferenţiar, între 2006 şi 2008 a fost decana Facultăţii de Textile-Pielărie, iar în 2016 era aproape să devină profesor universitar, după ce facultatea i-a pregătit un post cu dedicaţie.

Promovarea a fost blocată de reacţiile publice ale unor universitari care, înainte de concurs, s-au plâns Universităţii, Ministerului Educaţiei, premierului din acea vreme, Dacian Cioloş, şi Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Totuşi, nu Universitatea a oprit avansarea, ci Ionescu însăşi, care s-a retras din competiţie. Sperând probabil că va avansa mai târziu, când lumea va uita...

Sancţiuni de sus

Scandalul iscat atunci a readus în atenţie temelia mişcătoare pe care Ionescu şi-a fondat cariera academică. Ministrul tehnocrat al Educaţiei din acea vreme, Mircea Dumitru (foto), a făcut ceea ce predecesorii săi s-au codit ani la rând să facă: a pus în aplicare o decizie din 2012 a Consiliului Naţional de Etică, for care, în urma unei sesizări, a constatat că Ionescu n-a fost sancționată pe linie academică. CNE a impus nerecunoaşterea ei ca autoare a cărţii plagiate și, ca atare, retragerea titlului de conferenţiar obţinut în baza lucrării şi desfacerea contractului de muncă.

Concret, Dumitru a emis Ordinul 4571/2016, prin care a dispus revocarea titlului didactic, ordin în baza căruia, în vara aceluiaşi an, Universitatea a constatat încetarea de drept a contractului de muncă al plagiatoarei. Pe româneşte, a dat-o afară, aşa cum instituţiile centrale au constatat că trebuia să se întâmple de mult.

Soţii Ionescu aveau deja în Universitate reputaţia de procesomani şi era previzibil că nu se vor preda. Și așa s-a și întâmplat. Daniela Ionescu a deschis mai multe procese, cerând anularea deciziei Consiliului de Etică, a ordinului ministrului Dumitru și a retragerii titlului de conferenţiar, precum şi a deciziei de concediere. Pe rând, le-a câştigat pe aproape toate!

Sentinţă întoarsă

Singurul lucru pe care Ionescu nu l-a obţinut în instanţă a fost anularea raportului CNE, care a rămas valabil. În schimb, ordinul semnat de ex-ministrul Dumitru a fost anulat definitiv, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în 2019, pe motiv că, potrivit deciziei CNE, titlul de conferenţiar trebuia retras, nu revocat, cum s-a întâmplat. Diferenţa este că prin revocare titlul şi-a pierdut valabilitatea din trecut, în timp ce prin retragere ar fi fost invalid pentru viitor. Or, au arătat judecătorii, CNE nu degeaba a impus retragerea, nu revocarea, ştiind că nu se poate opera o asemenea sancţiune pentru trecut.

Cu gradul didactic recăpătat, Ionescu putea să se prezinte la un concurs în Universitate, dar n-a făcut-o, ci a aşteptat soluţia în procesul deschis împotriva Universităţii pentru anularea deciziei prin care i-a încetat contractul de muncă. Anul trecut, Tribunalul Bihor i-a respins cererea, dar pe 29 septembrie anul curent, Curtea de Apel Oradea a schimbat complet hotărârea, oferindu-i victoria supremă: anularea definitivă a concedierii.

Concediată prin metoda greşită

În proces, Ionescu a pretins că decizia Universităţii de a-i înceta contractul de muncă a fost nedreaptă, deoarece s-a făcut în baza unui articol din Legea Educaţiei nr. 1/2011, care prevede că se interzice ocuparea posturilor didactice de către persoane dovedite „că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară”.

În ciuda evidenței că ea însăşi este o asemenea persoană, Ionescu a susţinut în faţa judecătorilor că prevederea legală nu i se poate imputa, deoarece abaterile ei au fost comise înainte de 2011, anul intrării în vigoare a Legii Educației. Judecătorii au fost de acord, arătând că putea fi concediată eventual în urma unei cercetări disciplinare, ceea ce presupunea parcurgerea unor paşi stabiliți prin Codul Muncii, procedură în cadrul căreia reclamanta avea dreptul să se apere.

Magistraţii Curţii de Apel au reproşat Universităţii că a greşit modul de aplicare a deciziei de desfacere a contractului de muncă şi, prin urmare, au anulat decizia semnată de rectorul Constantin Bungău.

Reangajată şi despăgubită

Hotărârea definitivă a și fost deja pusă în aplicare de Universitate. „Pe data de 15 octombrie am emis o decizie de încadrare a doamnei Ionescu pe post de conferenţiar la Departamentul de Textile-Pielărie. Nu pot să comentez o sentinţă judecătorească”, a declarat rectorul Constantin Bungău (foto) pentru BIHOREANUL.

În plus, angajaţii Universităţii calculează suma pe care instituţia o datorează femeii. „Va primi drepturile salariale de la momentul încetării contractului de muncă până la reîncadrare”, a precizat rectorul. Ţinând cont că salariul de încadrare al unui conferenţiar cu vechimea ei se ridică la 7.500 lei lunar, suma este de aproape 500.000 de lei, bani din care o parte vor merge către stat, pentru plata contribuţiilor salariatului la fondurile sociale, iar „grosul” la proaspăt reangajata profesoară. „Avem resursele financiare necesare pentru plata acestor drepturi”, a mai spus Bungău.

Aşadar, nu va dura mult până când Daniela Ionescu îşi va vedea contul plin. În schimb, chiar cu sentinţa definitivă în mână, e greu de crezut că va putea vreodată să-şi repare onoarea, pătată definitiv prin furtul muncii altcuiva...