Asemenea oricărui "asasin", Mircea Ifrim s-a întors la locul faptei, adică la Oradea, pentru a-şi lansa cartea "Navigând în furtună", o scriere despre crasele ilegalităţi de la Universitate din perioada în care a prestat ca decan al Facultăţii de Medicină.
Aidoma mafioţilor pocăiţi, fostul decan îl desfiinţează pe rectorul Maghiar, îi face ţăndări pe fiii acestuia şi arată cu degetul toată mizeria acelor vremuri. Omul are naivitatea să creadă că dacă pune rahat pe ventilator el va reuşi să scape imaculat şi pur ca un bebeluş. Dar unde era când se petreceau toate grozăviile? Era portarul instituţiei sau ditamai şeful ei?
Aş vrea să dau doar câteva exemple de fapte suspecte prin care s-a remarcat fostul decan: şi-a modificat anul naşterii pentru că nu mai avea dreptul să ocupe funcţia din pricina vârstei, a stat la un hotel de lux împovărând facultatea cu cheltuieli imense, a înfiinţat o catedră specială pentru soţia sa chinezoaică şi purta cu mândrie titlul de academician deşi avea acelaşi drept de a se numi aşa cât aveau şi cei de la Academia Caţavencu.
La decernarea Premiilor lui Bihorel, cartea fostului decan am făcut-o cadou rectorului Constantin Bungău, cu rugămintea s-o citească din scoarţă în scoarţă, pentru că este un formidabil exemplu de "aşa nu". Pe fază, rectorul a răspuns că acest volum este cea mai bună carte de medicină scrisă vreodată de Ifrim şi tind să-i dau dreptate: poate fi un excelent studiu de caz! Patologic.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.