Iepu’ contra România: "Criminalul" Iepu’ cere 5 milioane euro despăgubiri pentru arestul făcut

"Am simţit fiecare secundă în Penitenciar, un an mi s-a părut cât 20". Aşa scrie în cererea de chemare în judecată a statului român orădeanul Nicolae Oros, zis Iepu’, arestat şi judecat vreme de 6 ani pentru uciderea taximetristului Bajkán Péter.

Achitat definitiv anul trecut, tânărul a chemat statul în judecată, cerând nu doar despăgubiri materiale care să acopere cheltuielile cu procesul său, ci şi plata unor daune morale de 5 milioane euro, ca preţ al celor 14 luni petrecute dincolo de gratii, dar şi pentru că a fost etichetat vreme îndelungată "criminal".

O crimă, un suspect

Crima căreia i-a căzut victimă taximetristul Bajkán Péter, găsit împuşcat pe 11 februarie 2009, într-un şanţ din Calea Sântandreiului, precum şi ancheta şi procesul ce au urmat, a captat de la bun început atenţia opiniei publice. Singurul suspect al procurorilor a fost Nicolae Oros, la vremea respectivă în vârstă de 23 ani. Tânărul îi fusese client taximetristului, lăsase o amprentă pe uşa maşinii, iar alibiul său - cum că la ora crimei se afla acasă - nu a fost confirmat de tatăl său.

Arestat la o zi după crimă de Tribunalul Bihor, Oros a fost eliberat o săptămână mai târziu de judecătorii Curţii de Apel Oradea, care au considerat că dovezile procurorilor erau şubrede. O lună mai târziu, însă, pe 20 martie, Oros a ajuns din nou după gratii, măsură menţinută şi după 9 iulie 2009, când procurorul Alin Leucea de la Parchetul judeţean l-a trimis în judecată, pentru omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Pe 1 aprilie 2010, Tribunalul stabilea, totuşi, că Oros e nevinovat. "Nu există nicio probă care să îl poziţioneze pe inculpat în autoturism la momentul comiterii crimei, nicio probă că a exercitat acţiunea de ucidere a victimei, că a deţinut fără drept o armă şi că a comis acţiuni specifice tâlhăriei", se arată în hotărârea judecătorilor, care au argumentat: "Nu s-a dovedit că inculpatul a avut posesia unui pistol de tipul celor posibile să fi fost ultilizate la ucidere, nu s-a dovedit faptul că pe mâna acestuia ar fi existat urme de praf de puşcă, ceea ce ar fi dovedit că acesta a utilizat o armă de foc. Nu s-a dovedit nici că o cunoştea pe victimă, nu s-a dovedit mobilul crimei, nu s-au găsit pe hainele inculpatului urme de sânge care să dovedească că ar fi târât victima".

Viaţa în celulă

Deşi Oros a fost pus în libertate, procesul a continuat, încă alţi 5 ani, timp în care soluţia a rămas aceeaşi, ultimul verdict fiind dat pe 3 martie 2015 de Curtea de Apel Oradea. Urmarea? Prin avocatul Răzvan Doseanu, Iepu a deschis un proces în care pretinde statului daune materiale de 58.346 lei, reprezentând suma cheltuită de părinţii săi în proces, plus 5 milioane euro ca daune morale, fiindcă timp de 6 ani a fost judecat şi etichetat drept criminal, 14 luni fiind şi arestat în Penitenciarul Oradea.

Oros s-a plâns cu lux de amănunte de condiţiile de aici: a fost băgat într-o celulă de 6 metri pătraţi împreună cu alte 7 persoane, iar hainele şi lenjeria le spăla într-o găleată şi le usca deasupra patului. "Exista o singură fereastră mică din care, pe perioada verii, geamul era scos, rămânând doar gratiile, indiferent dacă ploua sau nu. Pentru curăţenie aveam o măturică şi nu aveam mop, astfel că spălam celula, pe rând, cu un prosop de-al nostru", zice tânărul.

Baia din celulă era foarte mică, încât chiuveta îi venea în braţe când stătea pe vasul de toaletă. Duşul era o ţeavă exact deasupra wc-ului, apă caldă exista doar lunea şi vinerea, câte o oră. "Eram 8 persoane în celulă, fiecare puteam să stăm la duş cam 5 minute".

Ceai şi apă chioară

Încăperea era atât de mică, povesteşte Oros, încât două persoane nu aveau loc să se plimbe între paturi. După un an de stat în pat a ajuns să nu poată merge mai mult de 50 de metri fără să obosească. La asta a contribuit, spune el, şi faptul că gardienii îl terorizau, purtându-l în cătuşe la plimbare ori la sala de sport, deşi nu a fost niciodată violent ori indisciplinat. "Eram lăsat neîncătuşat doar la preot şi la psiholog, câte o oră. De aceea, mă treceam zilnic pe listă pentru a fi dus la psiholog şi la preot", a scris Iepu’ în plângere.

Mâncarea, o apă colorată, trebuia consumată tot în celulă, întrucât gardienii nu duceau deţinuţii în sala de mese. "La micul dejun - o cană cu ceai, 4 sau 5 biscuiţi ori 2 pâini pentru toată celula, şi o bucată de marmeladă, cam cât să ungi o felie. Atât la prânz, cât şi seara, supă - de varză, de cartofi ori de dovleac, iar felul doi - de fasole. Într-un an de detenţie am primit mâncare solidă o singură dată, de Paşte, o bucată foarte mică de carne, fără nimic altceva. Când am intrat, aveam 90 de kilograme la o înălţime de 1,87 m. Când am ieşit, aveam 50 de kilograme ".

Cei care primeau bani de la familii, cum a fost şi Oros, puteau să-şi cumpere produse din magazinul de incintă, dar la preţuri de lux. "Totul era cu 4-5 lei mai scump. Până şi să vorbeşti la telefon. Pentru convorbirile telefonice se plătea 1 leu/minut. Aveam dreptul la 10 minute pe zi, 5 dimineaţa, 5 după-masa".

Vieţi distruse

Ce şanse are Iepu să câştige procesul împotriva statului în situaţia în care peste 30.000 de deţinuţi beneficiază în România de aceleaşi condiţii, rămâne de văzut. În vreme ce procurorii sunt convinşi că acţiunea va fi respinsă, avocatul Răzvan Doseanu (foto) e optimist. "Clientul meu a fost reţinut, arestat şi nu a fost găsit vinovat. Eu consider că este îndreptăţit la acordarea de despăgubiri. Dar, indiferent de daunele care se vor acorda,  consecinţele acestui proces au fost iremediabile atât pentru el, cât şi pentru familia lui", spune Doseanu.

Pentru a-l ajuta, părinţii lui Iepu’ şi-au vândut apartamentul şi s-au mutat la ţară, iar fratele lui, absolvent de Teologie, a avut şi el probleme, nefiind hirotonit preot. Prietenii au început şi ei să-l ocolească, iar iubita, cu care era împreună de peste 8 ani, l-a părăsit. "Aveam 23 de ani când a început coşmarul. Acum am 29 de ani, sunt depresiv, nu am realizat nimic, iar imaginea mea în societate este distrusă", îşi descrie Oros drama. Una pentru care ar putea plăti nu un vinovat anume, ci statul, adică noi toţi...

TERTIPURI
Test la... dentist

Ancheta şi procesul celei mai misterioase crime din Oradea ultimilor 25 de ani nu au fost lipsite de incidente, în lipsa unor probe certe procurorii recurgând chiar şi la strategii "neortodoxe" pentru a-l înfunda pe singurul suspect. Au mers până acolo încât, sub pretextul unei consultaţii stomatologice în arest, i-au "furat" o mostră de salivă pentru realizarea unor teste ADN.

Pe 17 martie 2010, cu o zi înainte de pronunţarea sentinţei Tribunalului Bihor‚ ştiind că dosarul este "subţire", procurorii Parchetului judeţean au cerut audierea unui martor cu identitate protejată, de fapt un hoţ care îşi ispăşea pedeapsa în aceeaşi celulă cu Oros, şi care ar fi avut sarcina să dezvăluie că tânărul i-a destăinuit crima. Judecătoarea a încuviinţat cererea şi a repus cauza pe rol, stabilind un nou termen de judecată, dar procurorul de şedinţă a venit cu o nouă surpriză: martorul nu mai voia să facă declaraţii! Mai mult, din spatele gratiilor, le-a transmis rudelor lui Oros că procurorii l-au instigat la mărturie mincinoasă. În aceste condiţii, judecătorii au pronunţat sentinţa doar pe probele existente în dosar, aşa că Oros a fost achitat şi eliberat.