Horia Oniţa, orădeanul care conduce organizaţiile studenţeşti din România: „Universităţile sunt departe de secolul 21”

Orădeanul Horia Oniţa (23 ani) s-a remarcat din adolescenţă ca o voce puternică a generaţiei sale. După ce a fost preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor şi al Consiliului Naţional, odată ajuns student, la Facultatea de Drept din Bucureşti, a continuat să se preocupe de reprezentarea lui şi a colegilor, întâi în Universitatea în care învaţă, iar apoi la nivel naţional. În vara anului trecut, a fost ales preşedinte al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), cea mai mare şi cunoscută organizaţie studenţească.

În timp ce militează pentru drepturile studenţilor, Horia a mai obţinut un loc şi în Consiliul Economic şi Social, organ consultativ al Parlamentului, care avizează toate actele normative iniţiate de Guvern sau de parlamentari. Într-un interviu acordat BIHOREANULUI, orădeanul spune cât de slab pregătite au fost universităţile pentru predarea online, dar descrie şi alte probleme vechi ale educaţiei, care dăinuie, fără soluţii.

Reformă doar cu tăieri

- Guvernul a eliminat călătoriile gratuite cu trenul pentru studenţi, iar ANOSR a criticat dur această decizie. De ce consideraţi această hotărâre atât de gravă, mai ales că mulţi studenţi învaţă de-acasă?

- Este evident de ce era o măsură bună pentru studenţi: îi ajută să aleagă centrul universitar fără să ţină cont de constrângeri economice care vizează transportul, să participe la schimburi de experienţă, concursuri, acţiuni de voluntariat... În acelaşi timp, banii sunt investiţi în bugetul CFR, spre beneficiul tuturor călătorilor. Tocmai pentru că este pandemie nu mai există acel argument al impactului bugetar. Ne-a deranjat şi că nu a existat o consultare reală. Când am fost invitaţi la discuţii, lucrurile erau decise. Guvernul şi-a asumat o reformă, dar nu a venit cu un pachet de măsuri pentru studenţi, iar prima acţiune este această tăiere.

- Nu crezi că aceste gratuităţi, introduse în 2017, au fost mai degrabă o măsură populistă a Guvernului PSD?

- A fost o măsură de tip win-win, au câştigat și studenţii, şi CFR Călători. Nu cred că studenţii au fost motivaţi să susţină un anumit partid.

- Educaţia nu a ajuns la o finanţare de 6% din PIB, dar Ministerul Educaţiei susţine că, valoric, are cel mai mare buget din ultimii 30 de ani. Ce nemulţumiri au studenţii legat de buget?

- Guvernul şi-a asumat prin programul de guvernare că va ţinti 6% din PIB, dar realitatea ne arată că acest lucru este foarte dificil să se întâmple, cu atât mai mult cu cât prim-ministrul a declarat că există o investiţie mult prea mare în educaţie, fără randament. Suntem cei care susţinem cel mai aprig introducerea unor criterii de calitate care să sprijine evoluţia învăţământului superior, iar absenţa lor nu justifică lipsa investiţiei.

- Cum îţi explici că, an de an, doar studenţii şi elevii cer finanţare mărită, nu şi profesorii? Lor le ajung măririle salariale?

- Susţin şi ei creşterea pentru investiţii, dar nu la fel de vizibil.

- Nu există şi o risipă a banilor, dat fiind că ajung bursieri şi studenţi mediocri, cu medii de 6 sau 7? La Universitatea din Oradea avem exemple...

- Nu văd că e incorect, câtă vreme sunt cei mai buni din programul lor, dar ar trebui ca studenţii cu rezultate mai bune să primească o răsplătire mai mare.

Materie pierdută pe vecie

- De un an, educaţia se face la distanţă, pe internet, din cauza pandemiei de Covid-19. Cum a afectat asta calitatea actului didactic?

- Cu siguranţă foarte mult, mai ales în semestrul doi, când am observat că universităţile sunt departe de secolul 21, în ceea ce priveşte digitalizarea, capacitatea de a preda în online, legătura cu secretariatele. Au fost cadre didactice care au considerat că educaţia online înseamnă a trimite suporturi de curs pe mail. În anul universitar actual, lucrurile s-au îmbunătăţit, dar noi am cerut şi activităţi remediale. Fără succes, aproape peste tot s-a mers mai departe cu cât s-a reţinut.

- Tu ai avut acces pe internet la toate resursele necesare învăţării? Ce ţi-au spus colegii din Oradea?

- Pentru un student la Drept e mai uşor, resursele pot fi uşor obţinute, iar facultatea a achiziţionat un software legislativ. Situaţia e mai dificilă la universităţile tehnice, medicină, muzică, arte... De la Oradea nu am primit sesizări.

- Ar putea predarea online să rămână o opţiune şi după pandemie?

- Da, dar ca un mijloc auxiliar. Nu poate să substituie permanent învăţământul faţă în faţă.

- Unii studenţi au solicitat reducerea taxelor, dat fiind că facultăţile au cheltuieli mai mici. Cererea lor a avut vreun ecou?

- Nu. Sunt universităţi care doreau să crească taxele, cum este UBB, şi nu au mai făcut-o, dar asta nu înseamnă că le-au micşorat.

- Profesorii reclamă că şcoala online le permite studenţilor să trişeze mai uşor la examene. Au copiat mai mult studenţii în pandemie?

- Trendul spune că da. Ideea pe care noi am subliniat-o de la început este că profesorii trebuie să prevină riscul de fraudă, să dea examene orale sau examene de tip open book, în care poţi să  surprinzi cum studentul înţelege raţionamentul. Dacă dai grile, pentru că îţi este mai uşor să corectezi, evident că studenţilor le va fi mai uşor să copieze. Propunerea nu a fost receptată, iar surprinzător este că se miră că au copiat.

Consilierea în carieră, subiect tabu

- Anul trecut, BIHOREANUL a semnalat un fenomen periculos: mulţi studenţi îşi comandă lucrările de absolvire la autori specializaţi. Cum poate fi combătută această fraudă?

- Există inclusiv firme care fac asta şi chiar mă mir cum autorităţile nu sunt mai energice în a sancţiona persoanele din spatele lor. Noi am solicitat o evaluare mai riguroasă, cursuri de etică şi scriere academică predate corespunzător şi acces gratuit la softuri antiplagiat.

- Mai cer profesorii bani pentru promovarea examenelor?

- Fenomenul există, însă trendul este negativ.

- Mulţi studenţi se plâng că profesorii mai degrabă le testează memoria, în loc să îi pregătească pentru viitoarea lor carieră. Asigură facultatea un loc de muncă măcar celor silitori?

- Datele europene arată că există o diferenţă între nevoile pieţei muncii şi ce se predă la facultate, dar există şi persoane supracalificate, care nu pot valoriza ce au învăţat. Ţine foarte mult de implicarea angajatorilor în proiectarea planului de învăţământ. Şi cred că accentul nu ar trebui pus pe pregătirea studenţilor pentru jobul X, Y sau Z, ci pentru a putea să înveţe, pentru a fi flexibili, să gândească critic. E foarte importantă şi consilierea în carieră, un subiect tabu în educaţie, subfinanţat cronic şi fără personal pregătit.

- Cât de mult le influențează părinţii elevilor şi studenţilor opțiunile educaționale și viitoarea carieră?

- Impactul major se simte în clasa a VIII-a, dar este o altă problemă: nici părinţii nu au parte de o consiliere, pentru a şti cum să-şi sprijine copiii, nu să-i oblige.

„Nu aş spune că afară e mai bine”

- Mulți tineri români preferă studiile în străinătate. Ce semnale ai de la colegi care studiază afară?

- Este un fenomen amplu, dar va fi diminuat, din cauza pandemiei şi a noilor reglementări din Regatul Unit, destinaţia de top. Cu siguranţă există diferenţe de percepţie, dotări, există altă cultură ştiinţifică, altă finanţare, dar nu aş spune că afară e mai bine. Ce este important este ca România să-i sprijine să se întoarcă, însă nu există un plan concret, la fel cum nu există pentru păstrarea studenţilor noştri de la medicină.

- Deşi există o facultate de Drept şi la Oradea, tu ai ales să studiezi la Bucureşti. De ce?

- În Bucureşti există mai multe oportunităţi - de exemplu, în anul I am făcut practică la Avocatul Poporului -, dar şi o şcoală de drept consacrată.

- Cum ai caracteriza Universitatea din Oradea?

- Mi-e greu, pentru că nu o cunosc pe fond, dar ce este supărător şi cred că ar trebui să fie o preocupare prioritară este numărul foarte mic de absolvenţi de la Drept admişi în barou şi în magistratură.

- Ai fost preşedintele elevilor din Bihor, apoi al Consiliului Naţional al Elevilor, acum ești lider al studenţilor din toată ţara. Ce ambiţii mai ai?

- Am fost admis în profesia de avocat, dar nu am început încă stagiatura. Vreau să-mi termin masteratul, după care cel mai probabil mă voi înscrie la doctorat. Până atunci, mă gândesc să candidez la un nou mandat în ANOSR. În plus, recent am fost numit în Consiliul Economic şi Social.