Florărie, pianină și birocrație

Așa cum era de așteptat, se va alege praful de minunata zonă din Piața Libertății, acolo unde nu știai ce să savurezi mai întâi: frumusețea aranjamentelor florale ale lui Marius, sunetele divine ale pianinei sau cântecele vechi și bune ale trubadurului Lucian Chelu.

Că Marius Florarul a fost un artist al petalelor nu mai poate nimeni contesta. La fel, nici faptul că era prea talentat la flori ca Dumnezeu să-l hărăzească și cu talent managerial. Afacerea s-a dus de râpă și omul și-a luat lumea-n cap. Ei bine, de abia acum intră în luptă birocrații...

După ce te-ai chinuit o viață ca birtaș și ai ajuns pe bază de carnet de partid șef peste patrimoniul imobiliar al orașului, trebuie să fii tâmpit să nu te ascunzi după articole de lege și hotărâri de Consiliu Local. Nu bine și-a plătit firma lui Marius Florarul datoriile, că a și fost reziliat contractul. Că așa scrie la carte. La carte, însă, nu scria că mulți șefuți de prin Primărie mergeau să-și facă selfie și să se laude cu lalelele Florarului, deși totul era făcut din banii acestuia.

Comunicatul de la Primărie sună sec: se pot băga la licitație doritori, dar aceștia trebuie ca în 60 de zile să schimbe chioșcul cu unul agreat de autoritatea locală. Bieții slujbași probabil că n-au aflat încă zicala: „dacă un bordel nu funcționează bine, nu paturile trebuie schimbate”. Să ceri unui privat să facă rost rapid, în plină pandemie, de un chioșc italian, în 60 de zile, lăsând la o parte faptul că investiția de 30.000 de euro nu va fi amortizată niciodată, e ca și cum ai crede că la Oradea veșnic hoțul se întâlnește cu prostul.

Aș vrea acum să văd creativitatea slujbașilor din Primărie, dacă sunt în stare să redea strălucirea acelui minunat spațiu. Au și bugetul la dispoziție, și posibilitatea trecerii ca prin brânză a acordurilor și autorizațiilor. Numai nu știu dacă au idei și, mai ales, chef de muncă.

Este evident că spațiul poate redeveni ce a fost acum un secol, Corsoul Oradiei. Cu prelungirea pietonală din Piața Libertății până la Podul Sfântul Ladislau, zona devine una dintre cele mai ofertante pentru promenadă din municipiu. Poate directorașii din Primărie vor face un proiect grandios care să pună în valoare întreaga zonă, nu să scoată la licitație un spațiu și să ceară în două luni chioșcuri scumpe cât o garsonieră.

Mingea acum nu e la privații care se vor bate pentru spațiu, ci la edilii care trebuie să înțeleagă că, așa cum dăm bani de la buget pentru teatre, filarmonică și baschetbaliști, putem să ne rupem de la gură pentru lalele și pianină. Restul îl face peisajul.