„Eu i-am omorât!”: La 105 ani după uciderea avocaților-martiri Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș, aflăm numele criminalului (FOTO)

După Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, în aşteptarea armatei române eliberatoare, în Depresiunea Beiuşului s-au petrecut atrocităţi greu de descris. Cea mai cunoscută este asasinarea avocaţilor Nicolae Bolcaş şi Ioan Ciordaş, acesta abia numit prefect al Bihorului. În miezul nopţii, amândoi au fost luaţi din casele lor de soldaţi unguri, iar vreme de două săptămâni n-a ştiut nimeni nimic despre ei...

Greu de înţeles de ce, dar pentru moartea lor a fost condamnat un singur soldat ungur, fără să se afle detalii despre masacru. 105 ani mai târziu, un orădean reuşeşte să aducă informaţii noi, prezentând un interviu pe care bunicul său, care era gazetar, l-a luat unui rezervist ungur ce se fălea că a fost călăul lui Ciordaş şi al lui Bolcaş. Articolul, deşi cutremurător, n-a văzut niciodată lumina tiparului, dar va fi expus în casa de unde a fost ridicat Ciordaş, azi muzeu. 

BIHOREANUL vă prezintă, în premieră, detaliile unei crime rămase nepedepsite...

"Simt că sunt cu un picior în groapă" 

În primăvara anului 1919, zona Beiuşului era terorizată de gruparea Verbőczy, formată din soldaţi unguri care îi vânau pe românii care participaseră la Marea Adunare de la Alba Iulia. Din ordinul căpitanului Verbőczy Kálmán (foto), poreclit "hiena Beiuşului", românii care ieşeau pe străzi între orele 6 seara şi 6 dimineaţa ori care "îndrăzneau" să ţină lumânările aprinse în case erau ucişi ca şi cum ar fi comis fărădelegi grave.

Pe lista neagră a grupării erau şi avocaţii Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, ambii din Beiuş, delegaţi ai Bihorului la Marea Adunare Naţională. Aveau în comun, de asemenea, faptul că amândoi apărau români inculpaţi în procese politice şi susţineau biserica, şcoala şi cultura românească. Pe scurt, erau patrioţi nerăbdători să trăiască în România Mare...

Ioan Ciordaş (foto) se aştepta să devină o victimă a grupării Verbőczy. Fusese numit prefect al Bihorului, dar presimţea că nu va ajunge să conducă judeţul, care trebuia eliberat de armata română. "Eu simt că sunt cu un picior în groapă. Dar întâmple-se orişi ce cu mine, bine că neamul va fi mântuit", îi spunea el protopopului ortodox Petru E. Papp. Avocatul îşi trimisese soţia şi copiii la Braşov, dar el refuza să părăsească Beiuşul: "Dacă eu plec, ce va fi cu voi? Nu pot să vă las pradă în mâinile duşmanilor".

Fragment din cartea lui Petru E. Papp

Anchetă tărăgănată

Sfârşitul intuit de Ciordaş a sosit în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919, când avocatul în vârstă de 42 de ani a fost luat de acasă de soldaţi secui. La fel s-a întâmplat în aceeaşi noapte şi cu Nicolae Bolcaş (foto), care avea 36 de ani.

Dispariţia celor doi a produs un şoc în comunitatea românească, care vreme de două săptămâni n-a ştiut ce s-a ales de ei, mulţi sperând că erau totuşi în viaţă, duşi în detenţie ori refugiaţi dincolo de munţi. Abia pe 24 aprilie, la 5 zile după intrarea armatei române în Beiuş şi după ce familia lui Ciordaş şi autorităţile au anunţat că răsplătesc cu bani orice informaţii, trupurile le-au fost dezgropate dintr-o curte din satul Lunca.

Fragment din cartea episcopului ortodox Roman Ciorogariu

Scena plină de detalii îngrozitoare a fost descrisă în cartea episcopului Roman Ciorogariu (foto), "Zile trăite". Identificarea celor doi s-a putut face doar după îmbrăcăminte, întrucât feţele le erau zdrobite "într-un mod bestial", iar Ciordaş avea ochii scoşi şi o mână ruptă în mai multe locuri. 

Ancheta demarată s-a desfăşurat greoi. Abia în 1922, în urma unei scrisori anonime, autorităţile au identificat şi au arestat un suspect, pe fostul locotenent ungur Magos József, membru al grupării Verbőczy, care s-a pretins însă nevinovat. În mod bizar, n-a fost pus sub acuzare comandantul grupării, ci doar 9 presupuşi complici. Procesul a început pe 29 mai 1925, la Tribunalul din Oradea, dar singurul condamnat a fost Magos, osândit la 12 ani de închisoare, restul acuzaţilor fiind achitaţi din lipsă de probe. Scăpat de justiţia românească, Verbőczy a murit în 1967, în Ungaria, unde se refugiase.

Un interviu rămas ascuns 

Cum Magos n-a recunoscut niciodată crima, detaliile nopţii în care avocaţii români au fost torturaţi au rămas ascunse. Până acum, când un orădean scoate la lumină un document care pare să completeze tabloul odiosului măcel.

"Bunicul meu l-a intervievat pe adevăratul criminal al lui Ciordaş şi al lui Bolcaş", spune Péter Alexandru (foto), în vârstă de 76 de ani. Bunicul său a fost Ötvös Béla, un scriitor şi gazetar născut în 1888, care a lucrat pentru mai multe ziare din Budapesta, Oradea şi Cluj, o vreme fiind redactor-şef adjunct la gazeta Nagyváradi Napló (Jurnalul orădean).

Nepotul i-a moştenit întreaga colecţie de ziare, articole şi manuscrise, iar între acestea a descoperit un articol rămas nepublicat, în care Ötvös relatează o întâlnire avută cu un locotenent ungur care s-a pretins criminalul celor doi. "Am decis să prezint public articolul pentru completarea adevărului istoric şi din respect pentru munca bunicului meu", a declarat Péter BIHOREANULUI.

Confesiune neaşteptată 

Scris într-un stil nuvelistic, reportajul dezvăluie că Ötvös Béla (foto) l-a întâlnit pe locotenentul în rezervă Ártándi Löfkovics Artur pe 12 august 1939, în timpul unei vizite pe care gazetarul o făcea pe moşia unui cumnat de-al lui, în Ungaria, şi unde fostul ofiţer era administrator. În mod surprinzător, Ártándi a decis să se confeseze ziaristului pe care abia îl cunoscuse, mărturisindu-i crima comisă, convins, probabil, că nu va mai fi tras la răspundere.

Ötvös scrie că locotenentul s-a confesat "cu cel mai desăvârşit calm, parcă lăudându-se, folosind un anumit ton cu cinism", pretinzând că la acea vreme fusese comandantul adjunct al grupării Verbőczy.

Apoi, jurnalistul relatează detaliile: soldaţii unguri îşi aveau baza în camera de serviciu a impiegatului din gara Beiuş, unde pe 3 aprilie 1919, în jurul orei 23, a sosit o telegramă pentru Ioan Ciordaş de la o unitate militară românească. Avocatului i se mulţumea pentru informaţiile transmise şi i se cereau altele noi. Pentru soldaţii lui Verbőczy a fost "fitilul" mult aşteptat: 7 dintre ei s-au înarmat şi au mers spre casa "trădătorului", după cum a povestit Ártándi. 

"Vei mânca ce ai gătit"

Trezit din somn, avocatul n-a avut de ales decât să deschidă uşa musafirilor nepoftiţi, care l-au ridicat sub pretextul unui interogatoriu. La fel au făcut în aceeaşi noapte şi cu Nicolae Bolcaş, amândoi fiind duşi la gara din Beiuş, unde a început torturarea lor. 

Scenele relatate de călău sunt terifiante. Soldaţii unguri l-au forţat pe Ciordaş să mănânce rola de telegraf, spunându-i: "Dacă îi iubeşti atât de mult pe români, vei mânca ce ai gătit şi o vei face imediat". Pentru că Ciordaş a refuzat, Ártándi l-a pălmuit şi a început să-i îndese pe gât rola de hârtie, locotenentul povestind că avocatul "s-a zbătut, a gemut, ieşindu-i ochii din orbite", iar apoi s-a prăbuşit la pământ, "unde gemea şi horcăia". 

Tot la ordinul locotenentului, soldaţii l-au forţat să înghită două găleţi cu apă. "Unul din grupare l-a călcat cu talpa pe burtă, însă Ciordaş era deja mort", a pretins interlocutorul ziaristului, adăugând că la fel au procedat şi cu Bolcaş. Criminalul a mai spus că în jurul orei 1 şi jumătate au transportat cadavrele în satul Lunca, unde "oamenii noştri din gruparea locală i-au îngropat după propriul lor procedeu". 

Declaraţiile contrazic ceea ce se credea până acum despre soarta celor doi avocaţi, şi anume că au fost duşi vii la Lunca, iar acolo au fost omorâţi. De asemenea, nu explică de ce Ciordaş avea ochii scoşi sau de ce amândouă victimele erau desfigurate. Explicaţii ar putea fi mai multe: fie Ártándi n-a vrut să vorbească despre orori, date fiind detaliile macabre, fie nu le ştia pe toate, pentru că nu a participat până la finalul torturii.

Necrologurile celor doi avocați, publicate după moartea lor în ziarele vremii

Criminal cu remuşcări

Articolul lui Ötvös arată că, în faţa gazetarului, Ártándi a recunoscut şi că avea mustrări de conştiinţă: "Faţa contorsionată a lui Ciordaş îmi apare în vise de nenumărate ori, chiar şi în starea în care sunt treaz. Ochii lui bulbucaţi se uită groaznic la mine, cu adânc reproş". Călăul se consola, însă, spunându-şi că a fost doar un militar care executa ordine. "Acum îmi pare rău. Nu aş mai fi capabil să o fac încă o dată", a zis fostul locotenent, în vârstă de 45 de ani. 

Gazetarul şi-a încheiat articolul precizând că, după vizita sa, Ártándi a fost concediat imediat de la moşie de către cumnatul lui, aşa că i-a pierdut urma, mai cu seamă că la câteva zile după această întâlnire a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care Ötvös, care avea origini evreieşti, a scris reportajul abia în 1946, după încheierea războiului. N-a reuşit să-l publice, însă, niciodată. Nu dădea bine ca un ziarist maghiar să arate cu degetul un alt ungur, iar mai târziu, odată cu instaurarea comunismului, asemenea poveşti nu serveau relaţiilor dintre două "popoare frăţeşti".

CINSTE MARTIRILOR! Un monument în memoria avocaților Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș a fost dezvelit în centrul Beiușului pe 16 iunie 1935, ceremonia desfășurându-se în prezența a numeroși localnici și nu numai. Trupele sovietice l-au distrus după un deceniu, lucrarea fiind refăcută abia după căderea comunismului, în 1995

Rămâne un mister

Nepotul gazetarului e convins că discuţia relatată de Ötvös este veridică, garantând că bunicul său era un jurnalist onest. De asemenea, crede că mărturia lui Ártándi a fost reală, negăsind niciun motiv pentru care un fost militar să mărturisească o crimă pe care n-ar fi comis-o. "Poate că doar a bravat şi n-a fost adjunctul grupării, dar cred că a fost între cei care i-au omorât pe Ciordaş şi pe Bolcaş", zice Péter.

Istoricii consultaţi de BIHOREANUL tind să îi dea dreptate. "Documentul este interesant şi este foarte probabil ca individul intervievat să fi avut o implicare", spune Diana Iancu, autoarea unui doctorat despre Ciordaş. Specialista dă crezare confesiunii şi pentru că documentele de arhivă arată că, în timpul procesului lui Magos, un martor a susţinut că a întâlnit în Ungaria un plutonier care i-a povestit că i-a ucis pe cei doi avocaţi, oferind detalii confirmate de ancheta deja făcută. Plutonierul n-a ajuns, însă, niciodată în faţa justiţiei.

A fost, oare, aceeaşi persoană cu rezervistul pe care l-a intervievat jurnalistul Ötvös sau era un alt complice la uciderea celor doi avocaţi? Un răspuns imposibil de găsit acum. Şi care, oricum, nu mai poate schimba cu nimic tragicul deznodământ al unei întâmplări pe cât de sângeroase, pe tot atât de ruşinoase...

SIMPOZION ÎN CASA LUI CIORDAŞ
Articolul va fi predat Muzeului din Beiuş

Morţile lui Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş vor fi comemorate în această săptămână. Miercuri (3 aprilie) la Muzeul din Cetatea Oradea se va deschide o expoziţie dedicată celor doi unionişti, cu fotografii de familie, scrisori, cărţi poştale, cărţi, manuscrise olografe semnate de Vioara Ciordaş (soţia avocatului), care au aparţinut celor doi martiri.

O zi mai târziu, pe 4 aprilie, mai mulţi istorici vor dezbate articolul lui Ötvös Béla chiar în casa celui care trebuia să fie prefectul Bihorului. Fosta locuinţă a lui Ioan Ciordaş adăposteşte acum Muzeul de Istorie din Beiuş, unde se va organiza un simpozion la care va participa şi nepotul gazetarului. "Am decis să ofer o copie a articolului acestui muzeu, pentru ca orice doritor să-l poată studia", spune Péter Alexandru. La fel ca bunicul său, orădeanul crede că adevărul contează mai mult decât orice.

„VIAȚA MEA ESTE A POPORULUI MEU”

Dar dr. Ioan Ciordaș rămâne idolul nostru și din mărturisirea făcută cu prilejul alegerilor: „Viața mea este a poporului meu”. Își făuri crezul politic, la care ține cu sfințenie până la moarte.

Preocuparea lui de aici înainte se manifestă în dorința de-a obține maximul de rezultat ce-l poate da o viață de om pentru binele obștesc. Și de atunci activitatea acestui distins om, între cei mai distinși, luă proporții tot mai mari, hotărât să-și jertfească chiar viața pentru neamul său, pe care l-a iubit atât de mult.

Vaza de care se bucura înaintea intelectualilor și a țăranilor din jurul Beiușului și părțile Ceicăi, și pe cari cu minunata lui memorie îi știa după nume, îl îndreptăți să stea pe primul plan în luptele noastre naționale.

Fragment din cartea preotului Petru E. Papp, „Din trecutul Beiușului”