"Omul în timpul liber se realizează sau se ratează", spune, citând "nici nu mai ştiu pe cine", Mariana Casian, o stomatologă pensionară mereu zâmbitoare şi plină de o energie nesecată. Îşi petrece timpul liber cu pasiune, iar din această pasiune le oferă acum orădenilor o expoziţie inedită: tablouri din mărgele minuscule, din sticlă.
"Povestea de dincolo de mărgele" poate fi vizitată în Cetatea Oradea. Autoarea tablourilor şi soţul ei merg în fiecare weekend în fortăreaţă, pentru a le explica curioşilor povestea fiecărei lucrări...
Familie de medici
"Vă rog, doar 5 minute, urcaţi să vedeţi. Vă promit că nu e kitsch!", le spune, cu mâinile împreunate, doamna Mariana, invitaţilor de la o altă expoziţie din Cetate, pe care o vizita şi ea. În septembrie va împlini 80 de ani, dar nu s-ar zice, după câtă energie emană. Şi n-ai cum s-o refuzi...
Dr. Mariana Casian, alături de Antonia Nica, viceprimar al Oradiei
Este medic stomatolog pensionat, la fel ca soţul ei, Victorin Casian, azi în vârstă de 85 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi doctori ai Oradiei de după 1990. Împreună au doi copii, şi ei tot medici.
Doamna Mariana citeşte mult, iar cum televizorul şi tehnologia nu o prea atrag, s-a concentrat pe lucrul de mână, o pasiune pe care o are din tinereţe. Pe cont propriu, autodidactă. "Nu am făcut niciun curs de artă, în schimb am citit foarte mult. În tinereţe, am făcut lucru manual, tehnici mai deosebite: cusătură japoneză, goblen realizat artistic, nu după calculator, pictură în vârf de ac (un fel de broderie - n.r.)", povesteşte ea.
Artă din bucurie
De tablouri cu mărgele s-a apucat acum mai bine de 25 de ani; şi nu sunt orice fel de mărgele, ci unele din sticlă, minuscule, cu diametru de cel mult 1 sau 2 milimetri. De-a lungul timpului le-a etalat şi în expoziţii, în mai multe oraşe din ţară.
"Am venit să expunem în Cetatea din Oradea din vară, fără să fim remuneraţi, fără să vând, pentru că vreau să împărtăşesc bucuria. Aşa mă bucur şi eu. Nu vând, pentru că fiecare tablou e ceva din sufletul meu. Dacă aş vinde, cred că ştacheta ar coborî mult, din punct de vedere artistic. A face în serie ceva ar fi o stereotipie, iar eu nu vreau", explică doamna Mariana.
Doctoriţa e pasionată de citate şi se vede asta încă de la intrarea în spaţiul dedicat expoziţiei. "Poţi să încerci fără să reuşeşti, dar nu poţi să reuşeşti fără să încerci", este mottoul postat pe un panou.
De la etamină la pictură în vârf de ac
Cei doi soţi sunt o echipă: când doamna e ocupată cu o parte dintre vizitatori, domnul (foto jos) se preocupă să le dea altora pliante explicative, "ca amintire".
Dacă ei îi stă colierul strâmb, el i-l îndreaptă, iar dacă ea e prea ocupată, el le împărtăşeşte, cald, vizitatorilor şi alte detalii din expoziţie. Ca de exemplu, povestea unui macrame (foto sus), făcut de doamna Mariana în tinereţe. "Are 35.000 de noduri, nu de oricare, ci noduri celtice, care nu se fac cu igliţa (acul de croşetat - n.r.), ci cu mâna", explică domnul Victorin.
Vizitatorii pot admira şi o pânză pe care bunica ei, învăţătoare, a cusut un alfabet de pe care învăţau copiii în anul 1869 (foto), şi inclusiv câteva piese de "pictură în ac".
O lume din mărgele
Zona expoziţiei te duce în altă lume. Reproduceri ale unor picturi mai mult sau mai puţin celebre, crâmpeie desprinse din cărţi, emoţii, amintiri sunt cuprinse laolaltă, în acelaşi spaţiu.
"Pescăriţa" după Nicolae Grigorescu, povestea bujorilor din grădină, din vremea în care soţii Casian erau studenţi la Cluj, chipul tatălui Marianei, deţinut politic - toate sunt surprinse în biluţe minuscule în tablouri. "La o expoziţie, o doamnă privea «Ochiosul». M-a emoţionat când mi-a spus: «Ochii ăştia n-o să-i uit niciodată»", povesteşte doamna Mariana.
Micuţa artistă (foto), o păpuşică de fată mulatră cu părul împletit şi podoabe colorate, e atât de expresivă încât n-ai cum să nu poposeşti în faţa ei.
"Multă lume pune mâna pe tablou, crezând că e 3D", le relata doctoriţa, pe 18 februarie, unor tineri vizitatori. Apoi, oprindu-se în dreptul unei brunete cu floare prinsă în păr, a întărit cu pasiune: "Să ştiţi, dinţii sunt greu de făcut din mărgele. Mi-am zis: «ori ies mărgele, ori găluşte»".
150.000 de mărgele
Piesa de rezistenţă a expoziţiei este, fără doar şi poate, "Drumul spre Bethleem" (foto jos), după Fritz von Uhde. Are nu mai puţin de 150.000 de mărgeluşe.
"Sunt 60 de tablouri aici, acasă mai sunt vreo 40. Pe nici unul nu l-am vândut! Am unul din 200.000 de mărgele, pe care i l-am promis Preasfinţitului Virgil Bercea. A fost la mai multe expoziţii de-ale noastre. I l-am promis pentru Palatul greco-catolic (aflat în reabilitare după ce a fost mistuit de incendiu - n.r.). Asta, dacă nu mor, că mai e mult de lucru acolo", spune doamna Mariana, cu umor.
Cum se face
Bucăţile minuscule de sticlă dau viaţă unor teme alese "cu ochii minţii şi ai inimii", după cum spune autoarea. Zeci de mii de biluţe de sticlă sunt fixate minuţios, bucată cu bucată, prin lipire.
"Am mai multe tablouri inspirate după diverşi pictori care mi-au plăcut. Le studiez înainte câteva zile, iar apoi fac nişte schiţe. Mărgeluşele sunt lipite pe un carton complet alb, cu un lipici care la început îmi este inamic, căci e alb şi acoperă tot ce fac, dar apoi devine transparent. Pun puţin lipici pe fiecare mărgică în parte. Nu folosesc şabloane ale calculatorului, nu folosesc broderii lipite şi, în general, strălucirea o consider o exuberanţă decorativă. Încerc ca tablourile să fie cât mai realiste", spune doctoriţa.
Cu timpul, a strâns acasă dulapuri întregi de mărgele. Dacă pictorii îşi nuanţează opera cu ajutorul pensulei, ea reuşeşte să creeze degradeuri "jucându-se" cu culorile, luciul sau opacitatea fiecărei componente. Din fiecare culoare are circa 120-150 de nuanţe şi tot nu îi ajung. "Dacă nu am suficiente nuanţe, în unele locuri, colorez cartonul cu creion. Eu nu pot, ca pictorul, să diluez sau să concentrez, ca să obţin degradeul", explică doamna Mariana. Chiar şi aşa, reuşeşte.
Poftiţi în Cetate!
Doctoriţa speră ca, ajutată de autorităţile locale, să reuşească să amenajeze un loc pentru o expoziţie permanentă. A avut promisiuni, dar rămâne de văzut dacă se vor concretiza.
Până atunci, expoziţia "Povestea de dincolo de mărgele" poate fi vizitată până pe 31 martie, la Muzeul Oraşului Oradea din Cetate, în Corpul B, la etajul 2.
Vinerea, sâmbăta şi duminica, între orele 11 şi 15, doamna Mariana şi domnul Victorin sunt mai mult decât bucuroşi să întâmpine oaspeţii. Pentru că - nu-i aşa? - povestea trebuie să meargă mai departe...
"Nu e suficient talentul, trebuie şi răbdare - răbdarea e apanajul pasiunii -, trebuie şi sacrificiu. De exemplu, eu nu mă uit la televizor seara, ci stau şi lucrez"
Dr. Mariana Casian
Foto / Video: Paul Lelea
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.