Diana, o minune! Susținută cu drag de sora sa geamănă, a devenit un exemplu de luptă împotriva cancerului (FOTO)

Chipul ei se remarcă repede în mulţime. Ochii îi sclipesc, iar faţa-i este senină. Cine o vede pentru prima dată îşi zice: iată o tânără frumoasă! Dar nu este doar atât. 

BIHOREANUL vă prezintă povestea Dianei Udrea, o tânără care a ajuns să inspire lumea medicală prin atitudinea pe care o are în faţa unei maladii necruţătoare, cancerul, dar şi a legăturii unice cu sora sa geamănă, Camelia Udrea, care îi este alături în lupta cu boala. Aflată de peste cinci ani într-o fază terminală şi chinuită de dureri insuportabile, tânăra spune că lupta pe care o duce o face tot mai puternică, zi după zi... 

Operată de urgenţă 

Până în 2019, Diana Udrea, acum în vârstă de 30 de ani, a avut o viaţă cât se poate de normală. În acel an, la începutul verii, bihoreanca din Sântandrei a primit o viză de turist pentru a merge în America, în Park City (statul Utah), unde o aşteptau o grămadă de prieteni pe care şi-i făcuse în trecut, când a lucrat acolo prin programul Work & Travel, ca studentă a Facultăţii de Litere a Universităţii din Oradea. 

La scurt timp după ce a ajuns în America, Diana a acuzat dureri insuportabile de cap, motiv pentru care, pe 14 iulie, a ajuns la Urgenţe. După ce au analizat cazul, medicii i-au spus că trebuia să treacă printr-o operaţie complexă, pentru extirparea unei tumori canceroase localizate în zona centrală a craniului. Intervenţia dificilă a fost realizată două zile mai târziu şi a durat peste patru ore. Din cauza riscului pentru viaţa pacientei, echipa medicală a reuşit să extirpe doar o mică parte a tumorii, reducând-o de la cei 5,3 cm ai acesteia, la 4,9 cm. 

După operaţie, Diana a rămas cu probleme de memorie, de vedere, de echilibru şi cu o hemipareză pe partea stângă a corpului, ceea ce, timp de câteva săptămâni, a şi împiedicat-o să meargă singură, asistentele ajutând-o să se deplaseze într-un scaun cu rotile (foto).

Împreună la greu 

La acea vreme, prietenii din America ai Dianei, dar şi proprietarii restaurantului orădean Hanul cu Noroc, unde a lucrat tânăra, s-au mobilizat pentru o strângere de fonduri, care au ajutat la recuperarea pacientei în Centrul Medical Intermountain din Salt Lake City, unde a fost internată circa trei săptămâni. 

Camelia, geamăna ei, n-a lăsat-o singură. După câteva zile de la operaţie, a primit o viză de urgenţă şi a plecat în America pentru a-i fi aproape, în timp ce mama, fraţii, rudele şi prietenii din Oradea se rugau pentru ea de acasă. 

"A fost o perioadă grea, dar acum ne bucurăm că s-a întâmplat acolo, unde lucrurile s-au mişcat rapid. După ce am ajuns acolo şi eu, medicii şi asistentele m-au pregătit să am grijă de sora mea. M-au lăsat să dorm cu ea, să o ridic din pat, să o pun pe scaun, să o duc la fizioterapie, la psiholog... Aşa am învăţat cum să am grijă în perioada următoare de Diana. Asta ne-a legat şi mai mult", îşi aminteşte Camelia.

Durere cumplită 

Iniţial, Diana a crezut că a scăpat de cancer datorită intervenţiei şi tratamentului postoperator. "Abia după ce a venit rezultatul biopsiei, pe 30 iulie 2019, am aflat că de fapt tumoarea nu avea cum să fie extirpată complet, fiindcă se află lângă glanda pineală şi talamus, acel gardian al creierului, care recunoaşte impulsurile senzoriale de căldură, frig, durere ori presiune", explică tânăra.

De altfel, a şi rămas cu un sindrom al durerii talamice, ceea ce îi produce o suferinţă permanentă pe partea stângă a corpului. "Ni s-a explicat că talamusul trimite constant impulsuri nervoase de dureri către cortexul cerebral, creierul ei transmiţând astfel aceste senzaţii către corp ca fiind ceva normal. Sora mea suferă la cea mai mică atingere pe mână stângă, de exemplu. Dar, deşi este o durere greu de imaginat, a învăţat să trăiască cu ea. A încercat mai multe medicamente şi tratamente pentru a ameliora durerea, deocamdată nimic nu a funcţionat", spune Camelia. 

Tot atunci, celor două surori li s-a explicat că Diana trebuia să înceapă cât mai grabnic un tratament cu şedinţe de chimioterapie şi radioterapie şi să fie monitorizată constant de neurologi şi oncologi. "Medicii americani ne-au pregătit, ne-au făcut lista cu tratamentele, ne-au căutat doctori în România, ne-au sprijinit să ajungem în ţară, fix pe 7 august, când i-a expirat viza Dianei", povesteşte Camelia. La externarea din spitalul american, toţi medicii au ieşit s-o aplaude. "Asta a încurajat-o enorm", spune sora Dianei (stânga). 

O luptătoare

Pentru aceasta au urmat luni chinuitoare. Cele două tinere s-au înscris în grupuri de sprijin din care fac parte pacienţi din întreaga lume, iar Dianei medicii i-au spus că, după statistici, ar mai avea de trăit cel mult 12 luni. "Observam cum trece timpul, iar Diana, cu o disciplină uimitoare, respecta fiecare şedinţă de radioterapie şi chimioterapie. S-a lăsat de fumat, încerca să-şi schimbe alimentaţia, citea foarte multe şi se ruga. Era un exemplu viu al forţei interioare", o descrie Camelia, care i-a făcut cadou surorii sale o mulţime de turbane pentru a-şi ascunde lipsa părului şi a nu se simţi stânjenită în societate. 

Diana a făcut chimioterapie doi ani şi jumătate, până în 2022, când a devenit alergică la acest tip de tratament, care îi provoca inflamaţii roşiatice pe toată suprafaţa pielii. "Au fost şi sunt în continuare momente grele, sunt nopţi când stau singură şi plâng, dar apoi mă ridic şi continui. Până la urmă, ce să fac? Să îmi plâng de milă, ştiind că am o bombă cu ceas în mine? Prefer să mă bucur de viaţă", zice Diana. 

Viaţa continuă 

La cinci ani de când a aflat că are cancer şi că este în fază terminală, Diana continuă să lupte şi acum, convinsă că la un moment dat va apărea o soluţie. Face kinetoterapie, în fiecare zi se odihneşte ore întregi, pentru că durerea o stoarce, şi se prezintă periodic la medici pentru reevaluări. 

"Cazul Dianei este unul extrem de rar, iar susţinerea familiei, în special a surorii sale, a jucat un rol important în stabilizarea ei din punct de vedere emoţional. Pacienţii oncologici trebuie încurajaţi mereu, în special de rude şi de personalul medical. Diana a răspuns bine la tratamente, iar acum face un RMN tot la şase luni, pentru că tumoarea stagnează de mult timp la 3,5 cm", explică neurochirurgul Alin Blaga, care îi urmăreşte evoluţia din 2020. 

Cazul Dianei a ajuns şi în atenţia medicilor americani care au tratat-o şi a neuro-oncologilor de acolo. "Toţi specialiştii spun despre ea că este o «minune», iar când îi aude prinde şi mai multă putere. Alţii îi pun întrebări despre rutina zilnică", zice Camelia, care îi este mereu alături. De când sora sa şi-a început lupta, a învăţat, la rându-i, să se bucure de cele mai importante lucruri din viaţă. Încearcă să mănânce cât mai sănătos, să bea ceaiuri, să se odihnească mereu când simte nevoia şi să petreacă timp cu familia. 

"Celebrez în fiecare zi marile virtuţi ale împlinirii pământeşti: credinţa, nădejdea şi dragostea - dragostea faţă de familia mea şi faţă de minunaţii prieteni care sunt alături de mine în această călătorie", zice Diana, dorind ca toate întâmplările prin care a trecut să devină o poveste care să-i inspire şi pe alţii să continue lupta cu cea mai de temut boală... 

ÎN AJUTOR
Un club de războinici

În Oradea funcţionează din 2021 o asociaţie prin care bolnavii oncologici sunt sprijiniţi şi încurajaţi. Beneficiarii Asociaţiei Buni Prieteni, care are şi un sediu în strada Alexandru Cazaban nr. 34, participă gratuit la ateliere creative, urmează cursuri de nutriţie, primesc consiliere psihologică, fac kinetoterapie, iar femeile pot primi, la cerere, inclusiv peruci din păr sintetic ori natural. Când se reunesc, membrii asociaţiei se încurajează unii pe alţii, mulţi făcând parte din rândul celor care au supravieţuit în lupta cu cancerul şi care au înţeles că există speranţă.