.JPG)
La mijlocul săptămânii trecute, Dorin Corcheş a renunţat la şefia PDL Oradea. Recunosc, gestul m-a surprins după ce, prea multă vreme, nu s-au prea găsit politicieni locali care să părăsească prim-planul din proprie iniţiativă, şi cu atât mai puţin în PDL, unde "vinovaţi" (în înţelesul generic al cuvântului) au fost şi încă sunt destui, dar responsabili şi purtători de caracter ba.
Nu cred, totuşi, că lui Corcheş i se poate imputa pierderea alegerilor locale. Nu el l-a pus pe Mihai Groza să candideze la Primărie, după cum nu el l-a "recuperat" pe Radu Ţîrle pentru Consiliul Judeţean, şi nu el a croit păguboasa "strategie" care a adus PDL doar trei consilieri în Oradea şi şapte în judeţ. Nu cred, de asemenea, că în ultimii patru ani Corcheş a fost cel mai turbulent factor al politicii locale. E adevărat, la debutul primului său mandat de consilier municipal, părea s-o fi luat pe urmele "mentorului" Mircea Matei, dar ulterior, spre cinstea lui, a încetat să fie Gică Contra doar de dragul de a face opoziţie.
Mai cred, în fine, că Dorin Corcheş nu e un trofeu al opiniei publice, ci o victimă a propriilor colegi. În primul rând, a granzilor Filip şi Matei, care îl puneau să facă ceea ce ei nu aveau curaj, până l-au compromis aproape iremediabil. Apoi a fostului preşedinte Ştefan Seremi, care l-a trimis, "carne de tun", să pledeze pentru "măsurile dure, dar necesare" ale Guvernului Boc, pe care Corcheş fie nu le înţelegea, fie nu credea în ele.
Prin demisie, tânărul pedelist - poate fără să vrea - dă însă şi două semnale importante. Întâi despre sine, că are caracter şi nu se ţine cu dinţii de scaun. Apoi, pentru colegi şi şefi, gestul său este, vrând-nevrând, o provocare şi o invitaţie ca aceştia să-i urmeze pilda. Nu ştiu cine o va face...
Singura necunoscută este, însă, ce urmează între demisia lui Corcheş şi organizarea unor alegeri interne. Un interimar care să păcălească opinia publică cum că, vezi Doamne, "partidul s-a reformat", sau unul cu adevărat credibil. Cu riscul să fiu luat drept naiv, personal sper că PDL-iştii orădeni vor prefera un personaj curat, ca de pildă un Lucian Silaghi sau un Ionel Bungău, oameni cărora nimeni nu are a le reproşa nici arivism, nici analfabetism, nici agresivitate, şi care ar putea face altfel de opoziţie şi de politică. Una bazată pe dialog, pe respectul interlocutorului şi al opiniei publice, pe comunicare sinceră şi tenace, nu pe propagandă cu sclipici ori fumigene.
Pentru PDL Oradea - şi bănuiesc că, mai încolo, şi pentru organizaţia judeţeană - urmează o perioadă "de clarificări", cum zic politicienii. Spre binele tuturor, trag nădejde că pedeliştii au învăţat lecţia pe care le-au servit-o alegătorii şi vor promova lideri bine intenţionaţi. Nu paiaţe, nu marionete, nu Jolly Jokeri.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.