Un exemplar din castorul european, specie cunoscută şi cu denumirea de breb, a fost filmat zilele trecute la Oradea, aşa cum BIHOREANUL a arătat, iar specialiştii explică de ce este asta o veste îmbucurătoare.
"Revenirea brebului este o veste îmbucurătoare, căci specia a dispărut din fauna României în secolul XIX", se arată într-un comunicat transmis de Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii Grupul Milvus.
Emigrat din Ungaria
Potrivit specialiştilor ONG-ului, care de asemenea au surprins castorul în fotografii şi video, chiar în timp ce mânca nişte frunze în apa Crişului Repede (foto), această specie a dispărutdin fauna României în 1824 şi în 1865 din cea maghiară. "Între anii 1998-2001, pe durata unor campanii de reintroducere a speciei în ţară, au fost eliberaţi 91 de adulţi şi juvenili pe Mureş, Olt şi Ialomiţa. În 2010, populaţia a ajuns la aproximativ 1.500 de exemplare", se arată în informarea Milvus.
Exemplarul din Oradea, cel mai probabil, a urcat pe Crişul Repede din râul Tisa, din Ungaria. "Ca urmare a proiectelor de repopulare, numărul brebilor din ţara vecină s-a estimat în 2011 să fi ajuns în jur de 900 de indivizi. Exemplarele care ajung la maturitate sexuală migrează spre noi teritorii, unde-şi pot întemeia propria familie. Găsind condiţii prielnice – copaci cu esenţă moale (sălcii, plopi), adâncime potrivită, mal stabil pentru crearea unui adăpost, s-a stabilit aici", explică specialiştii.
Brebul este un rozător erbivor, monogam, semiacvatic, ce cântăreşte până la 25 kg la maturitate, lung de până la 120 cm (incluzând coada) şi poate trăi până la 35 de ani.
Specie-cheie
În secolul XIX, brebul a fost vânat până la extincţie în majoritatea ţărilor din Europa pentru carne, blană şi castoreum (secreţia glandelor anale), folosit în parfumerie. Acum, specia este strict protejată în România şi în Europa.
Specialiştii Milvus mai spun că orădenii nu trebuie să se îngrijoreze că arborii de pe malul Crişului vor fi doborâţi de castor. "Brebul se hrăneşte, de regulă, iarna cu scoarţă şi crengi de copac de esenţă moale, fără a produce pagube semnificative. Adună crengile şi ca provizii alternative de hrană, iată de ce nu se recomandă ca arborii pe care-i doboară să fie îndepărtaţi. Hrana din timpul verii e compusă din: vegetaţie ierboasă, muguri (suligă de stuf), frunze de salcie", se arată în informare.
Brebul, un inginer al ecosistemelor, este considerat o specie-cheie, deoarece creează condiţii favorabile dezvoltării mai multor specii de plante şi animale acvatice şi semiacvatice. Prin modificările pe care le face asupra mediului în care trăieşte, asigură lăstărirea, creşterea vegetaţiei mici şi purificarea apei.
Să-i facem loc!
Dovezi ale prezenţei brebului pe teritoriul actual al României există încă din Epoca de Piatră în Banat, Dobrogea, Moldova, Muntenia şi e adesea asociat cu vechile culturi de la Gumelniţa, Hamangia sau Cucuteni. Documente din secolul XIV atestă că brebii erau prinşi de mici şi crescuţi în captivitate pentru carne şi blană şi că specia era larg răspândită în Ardeal (de unde şi numele mai multor localităţi derivate din termenul breb sau din magh. hód).
Dacă în urmă cu mai bine de două secole, blana lui era considerată monedă de schimb comercial, acum capătă o nouă valoare, pe care de-abia recent am început să o apreciem – îmbogăţirea biodiversităţii.
"Peisajul Crişului Repede e mai bogat cu o specie care, în mod cert va aduce schimbări, dar nu e oare timpul să-i facem loc lângă noi?", se întreabă reprezentanţii Milvus.
Citeşte pe această temă şi articolul: "Aveţi ceva de ros? Un castor, filmat în timp ce se plimba nestingherit prin centrul Oradiei (VIDEO)"
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.