Cum să pivotăm în această vară?

Am fost rugat să întocmesc o listă de recomandări sau să descriu cum experimentez eu lunile de vară. Pot spune că nu e seară de vară fără o plimbare în Parcul Petőfi și grădinile Palatului episcopiei romano-catolice. Că e fără formă o seară de vară fără tumultul teraselor Lokal, Moszkva sau MaHub. Că merită trezitul dis-de-dimineață, duminica, pentru ca să prinzi vibe-ul de la Ocsko. Că îți poți lua prietenii în parcul Cetății pentru un film cool la Summer Film în luna august. Că îți poți impresiona partenerul cu o plimbare pe Libertății și un stop la pianina din Parcul Libertății...

Cum să pivotăm între recordul de șantiere, turiști și luni ce se anunță caniculare și plate? Ce mai poate oferi un oraș cu străzi sparte, tuneluri în devenire, borduri montate pe jumătate, treceri pietonale provizorii? În mod paradoxal, am redescoperit, prin reconfigurarea traseelor de mers la muncă, mers la Spițe cu amicii și mers la evenimente, un alt farmec; și nu, nu vorbesc despre praful cauzat de lucrările de la tot pasul, ci de zone neexplorate până acum.

Cu deranjul închiderii temporare a podului pietonal, am reușit să explorez dimineți pe malul Crișului, pe noile (pentru mine) promenade, am reușit să apreciez la alt nivel bucuria umbrei copacilor din Parcul 1 Decembrie și cu siguranță am ajuns să simt un pride local când vine vorba de a le povesti străinilor (și cunoscuților din alte regiuni) despre cum va fi după finalizarea marilor proiecte, care și pe mine, ca pe ceilalți orădeni, mă frustrează când sunt în trafic.

Nu știu pentru alții cum e, dar pentru mine vara reprezintă o luptă constantă, din mai până în septembrie, între sentimentul de dor de ducă și comoditatea dată de statul în oraș, acasă. Între pofta de a rămâne la răcoare sau organizarea, incendiară, a Festivalului Medieval. Știu doar că din toamnă îmi va lipsi acest sentiment dual și nopțile incredibile, de vară, care vin (momentan) târziu.

Alexandru Chira
Director APTOR