Cum ne păzim tezaurul? Muzeul Țării Crișurilor este unul dintre cele mai protejate din țară. BIHOREANUL vă arată cum (FOTO)

În expoziția dacică dusă în Olanda, din care s-a furat Coiful de la Coțofenești, erau și piese dintr-un tezaur al Muzeului Țării Crișurilor, de care hoții, însă, nu s-au atins. Spre deosebire de muzeul olandez, cel din Oradea folosește nu doar tehnică modernă, ci și personal înarmat pentru a-și păzi cele peste 600.000 de piese, dintre care mii de monede, tipărituri, podoabe și lucrări de artă fac parte din patrimoniul cultural național.

Spectaculoasa spargere dată luna trecută la Muzeul de Artă din Drents, Olanda, unde din expoziția „Dacia! Regatul aurului și argintului” s-au furat trei brățări și faimosul coif de la Coțofenești, a dat naștere nu doar unor conspirații aiuritoare, ci și unor întrebări legitime vizând siguranța bunurilor din patrimoniul național al României. Nu de alta, dar Ministerul Culturii are un buget de numai 0,7% din PIB, iar muzeele sunt adevărate Cenușărese ale domeniului. BIHOREANUL a încercat să afle cât de protejate sunt piesele de patrimoniu adăpostite la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea.  

Tot ce mișcă

„Jaful din Olanda a fost un șoc”, a mărturisit BIHOREANULUI istoricul Gabriel Moisa (foto), din 2021 manager al Muzeului Țării Crișurilor. Nu doar fiindcă din expoziția dusă la Drents au făcut parte și piese de tezaur ale instituției orădene, ci și pentru că, prin comparație, MȚC are un sistem de protecție și pază de nivel superior, care ar fi împiedicat o lovitură precum cea din orașul olandez. „Muzeul nostru este etalon din acest punct de vedere, a și fost dat exemplu de conducerea Muzeului Național de Istorie a României”, spune Moisa.

Realizat prin proiectele de reabilitare și dotare finanțate cu fonduri europene, începute în 2018 și finalizate în 2023, sistemul are componente multiple menite să descurajeze furturile și distrugerile. Clădirea e împânzită cu camere de supraveghere video amplasate în exterior și în interior. „În toate holurile, coridoarele, sălile de expoziții și depozite (n.r. - unde sunt păstrate piesele sensibile care nu se expun permanent) există camere de înaltă rezoluție, conectate la două dispecerate. Sistemul este completat cu senzori de mișcare care percep tot ce mișcă, iar la nevoie declanșează alarme. La fel se întâmplă și cu sistemele de detectare a fumului și de stingere a incendiilor”, explică Moisa.

SISTEM HIBRID. Protecția și paza muzeului orădean sunt asigurate de un sistem care combină tehnologia cu personalul uman. Toate coridoarele și sălile au camere de supraveghere video, sisteme antiefracție, antiincendiu și de alarmare, iar depozitele sunt ferecate cu uși din oțel armate (stânga). În timpul zilei, paznicii urmăresc imaginile pe monitoare (dreapta), iar noaptea, în plus, patrulează înarmați în toată clădirea

În scurt timp de la alarmare, la fața locului intervin Jandarmeria, Poliția și, după caz, pompierii, durata exactă fiind, însă, din motive lesne de înțeles, secretă.

Pe lângă mijloacele tehnice, paza este asigurată și cu personal uman. „Nu sunt pensionari «reciclați», ci angajați înarmați, cu pregătire specială. Sunt verificați inopinat la rondurile Poliției și periodic se fac exerciții de alarmare și intervenție”, spune managerul muzeului.

Fără preț

Piesele exportate temporar în Olanda, unde au ajuns în iulie 2024 - după ce anterior fuseseră itinerate și la Madrid, Roma, Lisabona și Copenhaga - vor fi readuse la Oradea luna aceasta, sub pază specială, de la București. Este vorba despre tezaurul dacic de la Sacalasău, format din obiecte de argint datând din sec. I î.Hr., monede de tip Apollonia și Dyrrhacium, precum și fibule și brățări. La fel ca multe alte colecții, acestea au fost clasate în categoria Tezaur, cea mai valoroasă în funcție de însemnătate, vechime și raritate, urmată de categoria Fond.

EMOȚII. „Când am auzit de furtul din Olanda am avut emoții mari. Prima grijă a fost să aflu dacă piesele noastre sunt în siguranță”, spune directorul muzeului orădean, Gabriel Moisa. Format din podoabe dacice din argint, tezaurul de la Sacalasău (foto) a fost readus în țară și va ajunge în curând acasă

Din prima categorie mai fac parte aproximativ 20.000 dintre cele aproape 440.000 piese de Istorie-Arheologie. Între cele mai valoroase se numără cănile de la Tăuteu (foto jos), două vase grecești din perioada elenistică descoperite în 1973 de niște copii pe un câmp, în urma unei alunecări de teren. „Le-au dus profesorului de istorie de la școala din Ciutelec, care le-a predat Muzeului”, spune Gabriel Moisa. „Pentru noi sunt la fel de valoroase cum e coiful de la Coțofenești pentru Muzeul Național de Istorie”, adaugă istoricul. Vasele sunt pictate cu scene mitologice, pe unul fiind înfățișat zeul Bachus cu cortegiul său, iar pe celălalt Atena, zeița înțelepciunii, meșteșugurilor și războiului, și Artemis, zeița pădurilor și vânătorii, dar și a fertilității.

Tot în categoria Tezaur au fost clasate colecții de fibule dacice (argint, sec. II î.Hr. - I d.Hr.), o „cizmă” rituală daco-celtică din ceramică (sec. III î.Hr., descoperită în 1968 la Curtuișeni, cu ocazia unor lucrări de exploatare a nisipului), podoabe din aur preistorice, inclusiv un inel de tip Sarasău din epoca Bronzului Târziu (1600 - 1100 î.Hr.), tezaurul de la Șilindia (monede din argint, dacice și grecești, sec. IV-III î.Hr.), tezaurul de la Groși (sec. XVI, cu monede medievale) și multe altele.

Alte colecții, deși clasate în categoria Fond, sunt și ele deosebit de valoroase, spune expertul conservator Corina Pop, dând ca exemplu colecția de argintărie Stubenberg (foto sus), cea de obiecte din perioada invaziei turcești asupra Cetății Oradiei (1660-1661), cărți vechi, cum ar fi Biblia de la Oradea (din aceeași perioadă), Cazania de la București (1768), Istoria pentru începuturile românilor a lui Petru Maior (1812), hărți și bule papale (sec. XVIII), aparate muzicale - polifon, eufonion, symphonion, orchestrion, fonograf Edison...

Artă de patrimoniu

Secția de Artă are și ea 13.120 de obiecte de patrimoniu, în colecții de pictură, artă decorativă, sculptură și grafică, 32 dintre ele fiind clasate ca piese de tezaur. Între cele mai atractive, spune expertul conservator Szilágyi Ildikó (foto), sunt tablouri precum „Madona cu Pruncul” (școala Renașterii flamande a lui Gerard David, 1460-1523), „Isus cu cei doi tâlhari” (din școala lui Maarten Jacobs Heemsterck, 1498-1574), „Nașterea lui Isus și închinarea magilor” (lucrare pe lemn, cu foiță de aur, din școala boemiană, sec. XIV), „Familie românească plecând la târg” (Barabás Miklós, 1810-1898), „Muza pamfletarului” (Nicolae Tonitza, 1931), considerată piesa cea mai valoroasă a secției, împreună cu „Flacăra albastră” a lui Victor Brauner (1934), lucrări de Lucian Grigorescu, un „Arlechin” de Corneliu Baba ori statueta „Don Quijote” a lui Ion Anestin (1900-1963).

De asemenea, secția de Artă are și 131 de obiecte din categoria Fond, între cele mai apreciate de vizitatori fiind mobilierul, statuia lui Molière și portretele din salonul Loius XV.

Cu dus și întors

La fel cum s-a întâmplat cu tezaurul de la Sacalasău, itinerat în ultimii doi ani în Italia, Spania, Portugalia și Olanda, piese ale muzeului orădean sunt căutate de instituții din țară și străinătate care le cer împrumut. „Muzeele gazdă fac solicitările, iar exporturile temporare se aprobă sau se resping de Comisia Națională a Muzeelor”, spune managerul MȚC.

În toate cazurile, se întocmesc contracte de asigurare, iar gazdele își asumă prin contracte asigurarea, transportarea și paza obiectelor împrumutate.

Anul trecut, de exemplu, MȚC a împrumutat la Veneția porturi populare și alte obiecte ale secției de Etnografie, iar tabloul avangardist „Flacăra albastră” (foto sus) a fost împrumutat de trei ori Muzeului Național de Artă din București și celor din Timișoara și Sibiu, fiind, de altfel, „recordmenul” la capitolul împrumuturi din colecțiile de la Oradea. În anii trecuți, MȚC a mai împrumutat gravuri ale unor maeștri italieni din sec. XVIII muzeului din Veneția, tablouri celor din Roma și Praga, iar picturi și lucrări de grafică ale unor artiști evrei orădeni muzeului din Trento.

În sens invers, instituția din Oradea a primit, cel mai recent anul trecut, expoziția Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la moartea principelui, colecția conținând tronul, faimosul portret realizat de Carol Popp de Szatmari, sabia de onoare, bicornul, ceasuri, tabachere, scrisori, sigilii, șaua de călărie și altele. Păzite permanent, la fel ca propriile colecții, cu cea mai mare grijă...

DEPOZITE CU TAINE. Fie din cauză că spațiile de expunere sunt limitate și nu pot cuprinde toate piesele, fie pentru că unele au nevoie de microclimat special, cu temperatură și umiditate constante, în care sunt ferite de lumină și fungi, depozitele MȚC ascund mii de obiecte de preț. Accesul vizitatorilor în acestea este, bineînțeles, interzis, iar al muzeografilor înșiși controlat cu strictețe

„Cel mai recent furt la Muzeul Țării Crișurilor datează din anii '70. Hoții, niște elevi, au fost descoperiți în câteva zile, iar obiectele, câteva penițe din aur, recuperate”

Gabriel Moisa, directorul MȚC

FURTUL DIN OLANDA
Între austeritate și isterie

Interesul pentru obiectele din patrimoniul național al României - altminteri slab, căci românii vizitează rar muzeele, de obicei când accesul este liber, în „Noaptea Muzeelor” - a fost resuscitat la începutul acestui an în urma furtului de la Muzeul de Artă din Drents, petrecut pe 25 ianuarie, cu o zi înainte de închiderea expoziției „Dacia! Regatul aurului și argintului”, organizată sub egida Muzeului Național de Istorie a României și deschisă în iulie 2024. În total, în Olanda au fost duse 637 de artefacte aparținând MNIR și de la muzeele din Cluj, Iași, Timișoara, Oradea, Buzău, Sf. Gheorghe, Bacău, Brașov, Alba Iulia, Tg-Mureș, Suceava, Pitești și Bistrița Năsăud.

Din expoziție au fost furate, în urma unei lovituri date prin aruncarea în aer a unui zid exterior, trei brățări dacice și coiful de la Coțofenești, obiect din aur datând din sec. IV-I î.Hr. și descoperit în Prahova în 1928. Potrivit specialiștilor, coiful, în greutate de aproape 800 grame, a aparținut unui rege geto-dac sau unei căpetenii locale și avea o utilizare ceremonială. Valoarea de asigurare a tuturor artefactelor a fost de 30 milioane euro, din care circa 4 milioane euro pentru coif și câte 400.000 euro pentru brățări.

„Se spun tot felul de aberații, că în străinătate ar trebui duse copii, dar nimeni nu ar fi interesat de așa ceva. Împrumutarea obiectelor care vorbesc despre trecut ține de diplomația culturală a oricărui stat”, subliniază istoricul Gabriel Moisa.