Cum fac alții? Ce „rețete” de colectare separată a deșeurilor se aplică în Occident

O condiție obligatorie pentru reciclare, colectarea separată a deșeurilor le dă bătăi de cap multor orădeni, mai ales că, din această vară, trebuie să arunce resturile în cinci fracții, fiecare cu o frecvență diferită de ridicare. Adică exact cum se întâmplă în Italia, Germania sau Austria!

În Occident, regulile de colectare separată sunt diferite de la un oraș la altul, însă linia directoare este aceeași: deșeurile trebuie sortate, ca să poată fi reciclate.

Cu mai multă experiență

Cei mai buni „profesori” ai colectării separate sunt orădenii care au emigrat în străinătate și care au învățat acolo reciclarea. În Teramo, Italia, de pildă, în 2010 deja se colectau separat deșeurile în cinci fracții: biodegradabile, menajere, hârtie, plastic și metal, și sticle, la rândul lor împărțite în deschise sau închise la culoare.

Regulile s-au păstrat, deosebirea fiind că aproape în toată Italia deșeurile de hârtie și carton reprezintă o fracție distinctă. În plus, de anul acesta, în multe comune și orașe italiene s-au introdus containerele care pot fi deschise doar cu cartele care înregistrează „clientul”.

În localitățile care nu au asemenea containere, oamenii folosesc găleți colorate sau saci. „Sticlele, indiferent de culoare, le aruncăm în găleata verde, plasticul în saci galbeni, hârtiile și cartoanele în saci gri deschis, iar organicul în găleți maro. Le scoatem în fața blocului, dar după ora 21, pentru că sunt colectate dimineața”, spune orădeanca Elena Gabriela Pop, care locuiește în nordul Italiei.

Frecvență lunară

În Germania, regulile sunt similare. De exemplu, la blocurile din München, localnicii au pubele galbene pentru plastic, albastre pentru hârtii, maro pentru biodeșeuri și negre pentru rezidual, și încă trei containere pentru sticle transparente, verzi și maro.

În satele nemțești, tot cam așa se aruncă gunoiul, dar frecvența de colectare i-ar putea surprinde pe orădeni. Daniela Tuduce, care a locuit în satul Hessen, explică: biodeșeurile și resturile reziduale se ridică bilunar, iar plasticul și hârtiile o dată pe lună. „Satul este foarte curat”, spune orădeanca. La nemți se poate...

Reciclabilele, doar cu predare

Și austriecii separă riguros deșeurile. „Locuiesc la bloc, într-un sat din Austria, și am un container pentru hârtie, altul pentru metale, unul pentru sticle, iar plasticul îl strâng în saci galbeni. Sticla, metalul și plasticul trebuie să fie spălate”, spune Viorica Kovacs. Pentru reziduale are o altă pubelă, iar cele biodegradabile le strânge în pungi de hârtie groasă, pe care apoi le aruncă în cutii metalice cu capac.

În Utrecht, Olanda, de la domiciliul oamenilor se ridică doar deșeurile menajere, în timp ce reciclabilele se duc, voluntar, la centre zonale. Oamenii n-au nicio șansă să fenteze regulile. „Dacă amesteci gunoiul menajer cu reciclabile, rămâi cu el pe trotuar și plătești amendă”, spune Dan Craznic, un orădean care a locuit în acest oraș.

Modelul englez, diferit

Franța promovează și ea centrele de aport voluntar, unde locuitorii pot preda gratuit deșeuri de multe tipuri, dar în același timp se colectează gunoaiele și de la domiciliu. În orașul Angers, de pildă, reciclabilele se strâng laolaltă, în saci sau pubele, dar în Annecy se sortează în două categorii: metale, cartoane și hârtii în pubele galbene, iar plastic - în pubele gri.

Și Marea Britanie promovează colectarea reciclabilelor laolaltă. În schimb, în multe orașe sunt aruncate în pubele diferite resturile vegetale din grădină de cele alimentare. Cu pubela pentru reciclabile și cea pentru reziduale, oamenii ajung să aibă în curți câte patru containere, în timp ce sticlele trebuie să le ducă la tomberoane amplasate prin localități. Merită menționat și că englezii nu pot fenta plata facturilor de salubritate, aceste costuri fiind incluse anual în impozit.

În Belgia, de la populație se strâng trei tipuri de deșeuri - plastic și metale, hârtii și cartoane și resturi menajere -, în timp ce gunoaiele vegetale se predau la centrele de reciclare, unde accesul este gratuit pentru localnici. Sticlele, separate pe culori, se duc tot acolo sau se ridică, la cerere, de la domiciliu.

În vecini

Vecinii din Ungaria nu sunt la fel de riguroși. În Biharkeresztes, de pildă, plasticul, metalele, hârtiile și cartoanele se adună laolaltă, iar oamenii mai au o pubelă pentru biodegradabile și alta pentru reziduale. „Sticlele nu se colectează separat. Noi le aducem la Oradea”, mărturisește o orădeancă mutată dincolo de graniță.

Nici în Debrețin sticlele nu se colectează de la domiciliu, dar prin oraș există containere speciale pentru aceste deșeuri. În plus, au început să apară insule digitalizate pentru colectarea separată, unde resturile reciclabile sunt aruncate pe categorii, ca la Oradea.

După cum se vede, modelele sunt diferite, dar scopul coincide. Rămâne ca și Oradea să-și găsească rețeta potrivită...